283 matches
-
Festival de artă neconvenționala “La Stradă” - Sibiu. E invitat și la festivaluri de jazz din străinătate : “Jazz à L’Ouest” în Franța (18 - 19 noiembrie 1995) - cu Trio - ul Andrei Colompar cu Natalia Colompar, fiica lui - voce și Lionel Ciorogar - ghitara baș, Festival "Op De Grens Van" - Deventer, Olanda (20 decembrie - 4 ianuarie 1992), “Jazzfest Karlovy Vary” în ex Cehoslovacia și Festivalul de Jazz din Wroclaw din Polonia (‘75) cu Vocal Jazz Quartett. Colaborarea cu Vocal Jazz Quartet ( George David, Marius
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
A cântat în deschiderea concertelor lui Jan Garbarek, Judy Niemack, Heinz von Hermann. Elevii care l-au avut ca profesor au reușit să răzbată cu succes în lumea muzicii naționale și internaționale (Natalia Colompar - voce, Mihai Pâțan- pian, Rareș Popsa - ghitara clasică). Compozițiile lui Coly au fost prezente și în Festivaluri muzicale din Italia, fiind cantate de către fiica lui: "Festival della canzone Friulana" (în 2003, melodia "Novembre", în 2005, melodia "Mi plas"), "Festival della canzone del Friuli Venezia Giulia - Premio Città
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
estetic în lumea muzicii. Considerâdu-l un "keyboardsman complet", Virgil Mihaiu (în publicația "Jazz ’80"), apreciază la el rigoarea, echilibrul și ambiența sonoră învăluitoare, de mare căldură afectiva. Tot Virgil Mihaiu scrie despre duo-ul Andrei Colompar - pian și Alexandru Brașoveanu - ghitara baș, ca demonstrează o înaltă clasa, deplină maturitate, mult lirism și vorbește de atmosfera care se creează ascultându-i: "o aură de serenitate plutind deasupra unor personaje sonore creionate cu mâna sigură, în chieie impresionista". În ziarul "Monitorul" de Sibiu
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
fapt, atribuibilă lui Hal. Apoi îi cere lui Dwight, plângând, să o lase să coboare din mașină. Dwight se consideră înșelat și nu o compătimește, nici consolează. Iasmina, distrusă, merge să ceară ajutorul fiului ei vitreg, Danny, la butica de ghitare din Oakland. Danny o respinge imediat, spunându-i că ea l-a denunțat pe Hal la poliția federală (FBI), și că deși îl condamnă pe tatăl lui ca fiind un escroc, o condamnă și mai mult pe ea, și că
Blue Jasmine () [Corola-website/Science/330197_a_331526]
-
i se vindecau, s-a optat în final pentru cicatrizarea acestora cu nitrat de argint. Django a fost nevoit să rămână în spital pentru tratament aproape 18 luni. Deoarece banjo-ul era prea zgomotos, fratele său i-a adus o ghitară pentru a exersa. Dovedind o voință ieșită din comun, dezvoltă o nouă tehnică de interpretare, folosind doar cele două degete valide, arătătorul și cel mare pentru solo-uri, și celelalte trei, pe care le mișca cu mare greutate, pentru acorduri
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
de autoritățile militare. Comisia nu poate decât să constate incapacitatea sa de a satisface serviciul militar, astfel încât va fi reformat definitiv. Anii 1929-1933 vor fi cruciali pentru cariera artistică a lui . În primul rând, va abandona definitiv banjo-ul în favoarea ghitarei. Apoi va renunța progresiv la stilul musette pe măsură ce va descoperi muzica de jazz. Émile Savitry, fotograf, asistent al lui Brassaï, mare amator de jazz, îi descoperă pe frații Django și Joseph Reinhardt, pe care îi aduce la Paris, cazându-i
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Stéphane Mougin, André Ekyan, Alix Combelle, la clubul Croix du Sud. Din 1933 datează și primele portrete ale lui Reinhardt, realizate tot de Émile Savitry. În fine, spre sfârșitul anului 1933, va achiziționa și primul său instrument de calitate, o ghitară Selmer. Expresivitatea sunetului acestui instrument deosebit va deveni parte integrantă a stilului său inconfundabil. Quintette of the Hot Club de France a fost primul pas spre consacrarea internațională făcut de Django Reinhardt. Considerat de către marea majoritate a istoricilor jazzului ca
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
în piesele "Georgia on My Mind" și "Nagasaki". Începând din 1933, Jean Sablon, un cântăreț extrem de popular în epocă, va înregistra 33 de piese împreună cu Django. De asemenea, în înregistrări vor începe să-și facă apariția instrumente de suflat, pian, ghitara și vioara rămânând totuși în prim plan. De asemenea, grupul a avut numeroși invitați de peste ocean, precum Adelaide Hall, Coleman Hawkins, Benny Carter, Rex Stewart și Louis Armstrong. În 1937, solista americană de jazz Adelaide Hall a deschis un club
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
tot de ce-și închipuise Reinhardt. Viața boemă din cluburile pariziene nu avea nici o tangență cu disciplina de fier ce domnea în big-band-ul lui Duke Ellington. Dezordonat, neștiind limba engleză, veșnic în întârziere la concerte, uneori chiar beat și fără ghitară, după cum își amintește Stéphane Grappelli, până la urmă Django Reinhardt își va rata cariera americană. Pe de altă parte, faptul că Duke Ellington nu l-a integrat suficient pe Django în aranjamentele sale complexe, lăsându-l să apară la sfârșit ca
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
din toată lumea. Ultimele înregistrări datează din 8 aprilie 1953, cu Martial Solal la pian, Pierre Michelot la contrabas, Fats Sadi Lallemant la vibrafon și Pierre Lemarchand la percție. Cu acest grup cânta adesea prin cluburile pariziene, utilizând uneori și o ghitară electrică, alteori o ghitară Selmer acustică căreia îi adaptase o doză electromagnetică. Ultimele înregistrări demonstrează perfecțiunea la care ajunsese stilul inovator al lui Reinhardt, realizând fuziunea dintre be-bop și stilul său inconfundabil. În 16 mai 1953, pe cînd se întorcea
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
datează din 8 aprilie 1953, cu Martial Solal la pian, Pierre Michelot la contrabas, Fats Sadi Lallemant la vibrafon și Pierre Lemarchand la percție. Cu acest grup cânta adesea prin cluburile pariziene, utilizând uneori și o ghitară electrică, alteori o ghitară Selmer acustică căreia îi adaptase o doză electromagnetică. Ultimele înregistrări demonstrează perfecțiunea la care ajunsese stilul inovator al lui Reinhardt, realizând fuziunea dintre be-bop și stilul său inconfundabil. În 16 mai 1953, pe cînd se întorcea acasă de la un concert
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
2005, Reinhardt a ocupat locul 66 în clasamentul marilor belgieni. La începutul carierei sale, Django Reinhardt a utilizat numeroase instrumente, multe împrumutate de la fratele său Joseph, numit și "Nin-Nin". Marca de instrumente care l-a consacrat însă a fost Selmer. Ghitarele Selmer, adesea numite Selmer - Maccaferri, fabricate de Henri Selmer & Cie., au o cutie de rezonanță asimetrică și ceva mai mare decât cele normale, eclisă îngustă, iar cele Maccaferri au în plus un rezonator suplimentar interior. Caracteristica principală este deschiderea de
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
faimă, Henri Selmer a decis ca acesta să fie un fel de ambasador al instrumentelor sale pentru tot restul vieții. Din această cauză, Reinhardt nu s-a mai preocupat să achiziționeze propriile instrumente, dat fiindcă putea oricând să ia o ghitară din fabrică pentru teste. Cu toate acestea, a achiziționat una, Nr. 704, în 1948. Este singura ghitară pe care registrele firmei arată că a fost livrată lui Django. Ghitara a fost destinată turneului italian. Deteriorată în timpul turneului, un lutier italian
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
tot restul vieții. Din această cauză, Reinhardt nu s-a mai preocupat să achiziționeze propriile instrumente, dat fiindcă putea oricând să ia o ghitară din fabrică pentru teste. Cu toate acestea, a achiziționat una, Nr. 704, în 1948. Este singura ghitară pe care registrele firmei arată că a fost livrată lui Django. Ghitara a fost destinată turneului italian. Deteriorată în timpul turneului, un lutier italian necunoscut i-a înlocuit partea superioară, utilizând o deschidere circulară, în locul celei ovale, tipice pentru instrumentele Selmer
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
să achiziționeze propriile instrumente, dat fiindcă putea oricând să ia o ghitară din fabrică pentru teste. Cu toate acestea, a achiziționat una, Nr. 704, în 1948. Este singura ghitară pe care registrele firmei arată că a fost livrată lui Django. Ghitara a fost destinată turneului italian. Deteriorată în timpul turneului, un lutier italian necunoscut i-a înlocuit partea superioară, utilizând o deschidere circulară, în locul celei ovale, tipice pentru instrumentele Selmer. Reinhardt a dăruit mai apoi instrumentul lui Grapelli, care la rândul său
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
rămas la acesta până de curând, când a fost vândută la licitație. Lutierul francez Maurice Dupont a restaurat-o conform planurilor lui Selmer, utilizând o placă de molid veche de jumătate de secol, restaurând totodată și tastatura. Cea mai celebră ghitară însă, a fost Nr. 503, cumpărată de Reinhardt în 1940. A fost instrumentul său preferat, cu care a cântat până în ultima clipă a vieții. După moartea sa, soția sa Naguine, a dat-o fiului său Babik, pentru a învăța să
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
vitreg la Chișinău. Petre a fost trimis la o școală parohială unde profesorii au constatat că are o voce bună și l-au înscris în corul eparhial, unde a învățat să cânte. Tatăl său vitreg cânta la muzicuță și la ghitară și, dându-și seama de talentul artistic al fiului său vitreg, i-a dăruit ghitara sa. În perioada în care era elev, Petre a reușit să învețe singur să cânte la ghitară. În 1915, în vârstă de 17 ani, Petre
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
că are o voce bună și l-au înscris în corul eparhial, unde a învățat să cânte. Tatăl său vitreg cânta la muzicuță și la ghitară și, dându-și seama de talentul artistic al fiului său vitreg, i-a dăruit ghitara sa. În perioada în care era elev, Petre a reușit să învețe singur să cânte la ghitară. În 1915, în vârstă de 17 ani, Petre se înscrie la școala de ofițeri din Chișinău. În anul următor este trimis pe front
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Tatăl său vitreg cânta la muzicuță și la ghitară și, dându-și seama de talentul artistic al fiului său vitreg, i-a dăruit ghitara sa. În perioada în care era elev, Petre a reușit să învețe singur să cânte la ghitară. În 1915, în vârstă de 17 ani, Petre se înscrie la școala de ofițeri din Chișinău. În anul următor este trimis pe front cu gradul de . Revoluția din 1917 îl prinde într-un spital, unde fusese internat după ce fusese rănit
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
în 1920 a doua soră, Ecaterina. Având cetățenia română în calitate de locuitor al Basarabiei Leșcenco revine în România. Duce o viață grea având diferite activități ocazionale: tâmplar, dirijor de cor la catedrala din Chișinău, ospătar și altele. A mai cântat la ghitară în pauzele dintre spectalolele cinematografelor "Orpheum" și "Suzana". Apoi intră în contact cu un grup de tineri de la teatrul din Chișinău și este activ în promovarea noilor dansuri la modă, printre care și care este dansat în pauzele de la cinematograful
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
precum și în țările vecine Lituania și Estonia. În 1934 Petre Leșcenco pleacă la Londra. El cântă în mai multe emisiuni de la BBC, în cele mai scumpe restaurante și saloane aristocratice din Londra. La "Pensiunea Rusă" după cină, el cântă la ghitară, acompaniat la pian de principele . În plus, nu refuză nici participarea la spectacole de caritate, chiar în zilele în care avea un concert. În patru luni el dă 90 de concerte. La București, regele Carol al II-lea l-a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Picasso, Georges Simenon și Jean Cocteau. A lucrat ca sculptor și pictor, trăind din vânzarea lucrărilor sale. Hesselberg a murit în anul 1972, lăsând în urma sa mai multe tablouri, lucrări de grafică și sculpturi, precum și peste 200 de cântece pentru ghitară.
Erik Hesselberg () [Corola-website/Science/308483_a_309812]
-
din Agnita și a soțului acesteia Anton Maly. Când Irmgard avea 10 ani, mama sa a divorțat de Anton Maly și s-a căsătorit cu un scriitor austriac din Boemia care, pentru a putea trăi, își câștiga existența cântând din ghitară și vânzând asigurări. După ce a absolvit gimnaziul de fete din Sibiu și Școala agricolă din Mediaș, la vârsta de 20 de ani, Irmgard a plecat în Germania, unde a petrecut 5 ani "care i-au marcat existența". În luna mai
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
Shir Hasandlar” (Cântecul pantofarului), Shir Hamerivá (Cântecul gâlcevei), Shir hapiús (Cântecul împăcării). Cu vedetele acestui muzical, Ili Gorlitzki și Yona Attari, el a colaborat și la spectacolul de revista Shuk Hametziot (Talciocul), între altele. cu șlagărul Kontzertina veghitara (Concertina și ghitara).
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
jupe" „fustă” (sec. XII); "douane" „vamă”, împrumutat de arabă din persană (sec. XIII); "carat", "magasin" „magazin” (sec. XIV). Și limba spaniolă a fost o filieră de împrumuturi arabe, de exemplu "hasard" „întâmplare, hazard” (sec. XII); "algorithme" „algoritm” (sec. XIII); "guitare" „ghitară”, împrumutat de arabă din greacă (sec. XIII). În Evul Mediu, cărturarii arabi excelează în științe. Ei aduc în Europa o seamă de termeni care intră în franceză prin intermediul latinei medievale, din domenii ca: Și prin intermediul englezei au intrat câteva cuvinte
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]