110 matches
-
plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
părere personală, nu e ceva garantat oficial, a ieșit cu ceartă mare. Se desparte acuși-acuși organizațiile. Oricum, dânsul nu vine nici la închidere.“ Desfăcu plicul, sigilat ca odinioară, cu un strop de ceară roșie, o lacrimă lățită, cu monograma de pe ghiulul lui Georges K. Iachimovici la mijloc. „Am primit azi noapte lista. Chiar din mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e mai bine să se afle prin noi. Ale lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe un ton plângăcios. Toată lumea e Înnebunită să facă afaceri. Toți Ăștia care stau la masă În jurul nostru, uitați‑vă puțin la ei. Uite, Ăla cu oche‑ lari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, Ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile niște fabrici de ciment. A vrut să mă ia și pe mine, dar mi‑a fost frică. Și băiatul de adineaori, pe care mi l‑au trimis pe cap de la județ, vrea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la buzunar mai rău ca ultimul tău show, Îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. Șaman 87 — lasă că dacă Îmi place spectacolul, ți-l promovez eu și te fac celebră ! se lăudă negriciosul, care purta un sacou negru și un ghiul mare de aur la mână. Faceți cunoștință, spuse Catinca. El e Nico, specialist În speculă culturală. De când m-a cunoscut, ba chiar dinainte de a mă cunoaște, Nico n-are decât un vis : să mă facă celebră. Eu mă aleg cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de pereți, să le trezească conștiința. A urmat o pauză În care negriciosul i-a adresat Catincăi un zâmbet cu subînțeles, zeflemitor. mă cuprinse o imensă părere de rău : ce naiba mă apucase să schimb păreri cu un necunos- cut cu ghiul de aur pe deget ? Pe de altă parte, am rămas și eu surprinsă de porumbelul care Îmi ieșise pe gură. Nu mă gân- disem niciodată serios la legătura dintre artă și conștiință. Și totuși, acum că o spusesem, mi se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile niște fabrici de ciment. A vrut să mă ia și pe mine, dar mi-a fost frică. Și băiatul de adineaori, pe care mi l-au trimis pe cap de la județ, vrea să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. — Lasă că dacă îmi place spectacolul, ți-l promovez eu și te fac celebră ! se lăudă negriciosul, care purta un sacou negru și un ghiul mare de aur la mână. Faceți cunoștință, spuse Catinca. El e Nico, specialist în speculă culturală. De când m-a cunoscut, ba chiar dinainte de a mă cunoaște, Nico n-are decât un vis : să mă facă celebră. Eu mă aleg cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capul de pereți, să le trezească conștiința. A urmat o pauză în care negriciosul i-a adresat Catincăi un zâmbet cu subînțeles, zeflemitor. Mă cuprinse o imensă părere de rău : ce naiba mă apucase să schimb păreri cu un necunoscut cu ghiul de aur pe deget ? Pe de altă parte, am rămas și eu surprinsă de porumbelul care îmi ieșise pe gură. Nu mă gândisem niciodată serios la legătura dintre artă și conștiință. Și totuși, acum că o spusesem, mi se părea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la subsol unde a început ancheta. Le-au luat datele de identificare numele, profesia, adresa. Erau printre ei cunoscuți mai vechi de-ai casei și pe rând milițienii îi luau la bătaie. Unul a fost descoperit la percheziție cu un ghiul din metal care se cunoștea de departe că nu-i din aur. - A umbli cu aur! Trosc, pleosc îl pocni peste față băiatul abia a avut timp să-și protejeze capul, că milițianul expert îi aplică o lovitură în burtă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea, dădea frigu-n ele. Știa cântece de lume bună, și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n stânga, sunau capetele ca lemnele. Bogați negustorii! Retezam degetele și trăgeam ghiulurile. Îmi umplusem un buzunar. Numai inele cu piatră verde și roșie aveau, ce vrei, inele de mahări! Și parale, saci! Ajungem și la brutar. Caută-i 151 marafetii, nu-i găseam, că-i ținea ascunși. Am dat în el, n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii tot pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia de nevastă pe Didina și că vrea să-i facă nuntă să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream barba În degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie. Ca să-ți arăt că don Alejandro iera, ca și mandea, alt mugur Încolțit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un fuștei mai dă sus, a urlat la mine că d-acu iera sătulă dă șozuri d-astea minciunoase care tre puse În apă și că mâine dimineață să nu mă Îndrăznesc să mai vin fără o ofertă solidă, un ghiul dă aur cu zmarald, d-ălea ca-n vitrină la Magazinu dă Bijuterii Guermantes. După-amiază, Baulito s-a ambiționat În persoană să facă negoțu, care m-a lipsit dă comision. Daru a fost dă mare succes, care io i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ci din Santa Fe (evident, din Pujato) și locuiește În zona de vest a capitalei, În mahalaua Concepción. Iată cum l-a descris În diferite interviuri: Bustos, care se Îmbracă doar În gri-Închis, poartă mereu o vestă uzată și un ghiul de aur pe degetul mic, „are șaptezeci de ani. E gras și chiar are burtă. Măsoară 1,75 m În Înălțime. Și cântărește 82 kg“. Lucrează Într-un birou public la Direcția Generală a Impozitelor, citește foarte puțin și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se trag poreclele astea cucuvea pentru președinte, bombonel pentru ministrul de externe. Pupinel parc-ar fi fost mai bine. E un aparat care Încălzește diferite instrumente.) O altă revistă adresată gîndirii noastre interlope este Lumea ghicitoarelor, Încărcată cu țigănci, nostradamuși, ghiuluri, mistere, astrologi babilonieni, plus o poză cu Romica Puceanu. Din depoziția unei chiromanciere de succes am reținut o frază Îndurerată. „Milițianu mi-a aruncat ghiocul pe care-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi iasă ghicitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mașinile parcate anarhic. Ieri, chiar pe peticul de trotuar rămas liber se lăfăia o Toyota 4 × 4, mașină de 60.000 de euro (cel puțin). Călătorii erau obligați să aștepte în stradă venirea troleului. Stăpânul inelelor (avea și un ghiul, evident) dă să urce în tractorul său urban, în timp ce eu mă aflam în așteptarea cutiei de sardine denumită troleu 85. Pe un ton respectuos îl întreb: „Domnule, înainte de a parca pe acest spațiu, v-ați gândit un singur moment că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cinste. Te-am crezut prieten, cumpăram cu încredere de la tine. Ce prieteni putem fi noi? Din cauza voastră trăim noi greu. Din cauza mea? Îmi pare rău. Mai este ceva. Tu trăiești greu?! Uită-te la lanțul de aur de la gît, la ghiulurile de aur de pe degete și la brățara ta cît o cătușă. Muncesc pentru asta. Și furi, Ibisate. Nu din muncă te-ai îmbogățit, ci din hoție... Plec furios și,mai ales, supărat pe prietenul meu, hoț de drumul mare. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iar cămașa sau tricoul erau mereu altele și se vedea că nu-s ceva de găsit În orice magazin de confecții și nu-i lipsea niciodată lănțișorul de aur de la gât și brățara de pe Încheietura mâinii drepte și cele patru ghiuluri barosane. Ăsta o fi fost travestiul lui de zi cu zi, ce-ți atrăgea fără să vrei atenția asupra acelei prezențe fragile, sugerându-ți că În ciuda oricărei evidențe el e adevăratul stăpân. Și totuși nu era decât un fecior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gând să coboare. Adevărul e că nu-i prea mare lucru de văzut aici, iar ei sunt doar În trecere. Ăsta-i un mic popas În drumul lor, moșia lu’ tac-su, da, Viorel Își freacă palmele micuțe Împodobite de ghiuluri barosane, freamătă din toată ființa blindată cu lănțișoare și brățări, ei, cum merge treaba, băieți? Oh, șefu’, merge și-ncă cum. Vino să-ți arăt. Vino să vezi. Ceva-ceva tot e de văzut. Andrei se gudură și se hlizește, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
din țară am băut cafele în ultima seară la o cârciumă patru soliști și doi chitariști au cântat doar pentru noi din lipsă de mușterii și crezându-ne amanți pește și fado două doamne trecute dar vivante un fante cu ghiuluri și mustăcioară un mascul cu gâtul gros și cu voce de privighetoare apoi patroana apoi tipii cu chitările toți s-au pus pe cântat ca să ne găurească inimile și să scoată sufletul din noi ă...ț“. Dacă vreți să aflați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]