115 matches
-
s-ar opări!. Crdeți că ar fi arătat așa, dacă nu le udam? Apă am, am în curte fântână. Săpată de mine și adâncă de nu seacă peste vară așa cum se mai întâmplă la unii dintre vecini. Se reazemă de ghizdurile fântânii simțind că îi face bine răcoarea apei din adâncuri. De fapt vrea să ne atragă atenția asupra unui amănunt: - Vedeți ciutura asta? Am adus-o din Oltenia. Am comandat-o special. La noi, pe-aici, nu am găsit unde
Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
ampla biografie a lui Ian Gibson; aflu că în Valderrubio, când autorul era copil, exista chiar o familie - a Francisquitei Alba - care avea patru fete din două căsnicii, mama le ținea din scurt, iar Federico, copil fiind, se ascundea după ghizdul fântânii și spiona curios fetele claustrate. Își amintește mai târziu autorul cât de uluit era de acea viață petrecută dincolo de perdeluțele brodate și de poarta masivă din lemn, în acel patio tipic caselor andaluze - curte interioară unind două corpuri de
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
aplauze, actorii s-au jucat, salutând publicul fie de pe scena cu haine aruncate pe jos, sfeșnice și un vechi patefon, fie de sub scenă, acolo unde totul te ducea cu câteva secole în urmă, pietrișul de pe vremuri, un butoi, chiar un ghizd uitat de puț... La sfârșit, luminile s-au stins, dar spectatorii s-au adunat în fața teatrului, pândindu-i pe actori pentru un autograf. Și pentru a-i ruga să revină în Spania. Cât mai des și cu cât mai multe
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față făcu, - după mine, - Oceaniei primitive, arta romană, fântâna expusă pe pardosea având ghizdul cam de trei metri și ceva, concretețea existenței atât de civilizate în raport cu Oceanul măreț, însă ilogic, ignar; pavimentele piețelor și caselor turburător de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil marmura de pe jos împodobită cu chenare florale, animaliere
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei fântâni fără de ghizduri doar pasărea Colibri mă va tulbură. Voi fi corb, voi fi iepure-n fugă? Poate urs, poate lup, poate doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei fântâni fără de ghizduri doar pasărea Colibri mă va tulbură. Voi fi corb, voi fi iepure-n fugă? Poate urs, poate lup, poate doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei fântâni fără de ghizduri doar pasărea Colibri mă va tulbură. Voi fi corb, voi fi iepure-n fugă? Poate urs, poate lup, poate doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
turti de felia de lemn fără vârstă, și doar câteva așchii se-aprinseră, consumîndu-se aproape-n aceeași clipă. Mai suflară o dată, dar nici acum stejarul smolit nu se-aprinse. Atunci scheletele știură că singure nu vor izbândi. Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță. Priveau cu orbitele negre și goale cum țărâna înăuntrul cercului se face străvezie, ca o apă verde și-adîncă, și cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timpul este infernul. Și cât de ciudat este că, la fel ca în emblema bipolarității, în miezul umbrei este lumină și în lumină stă sămânța umbrei. Căci altminteri ce este memoria, fântâna asta otrăvită din miezul minții, din paradis? Cu ghizdurile ei de marmură strunjită, cu apa ei clătinătoare, verde ca fierea, și cu dragonul cu aripi de liliac care-i stă de strajă? Și ce e dragostea, apa limpede și răcoroasă din adâncul iadului sexual, perla cenușie din scoica de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet aplecat peste ghizdurile ei, îmi contemplu largii ochi visători reflectați în apa de aur). Acel hialin unde se-ntîlnesc, ca trei flori heraldice pe un scut, visul, memoria și emoțiile, este domeniul meu, lumea mea, Lumea. Acolo-n cilindrul acela scânteietor care-mi coboară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ținîndu-se bine de gâtul poetului rus, care acum se uita într-o parte, ca și când n-ar fi vrut să fie părtaș faptelor mizerei, pieritoarei făpturi de carne, pielițe, nervi și sânge care-i macula eternitatea. Proptindu-se-n mâini pe ghizd urile puțului, tânărul se cufundă pân-la brâu în bezna de smoală dm interior, unde-n lumina oblică a lunii luceau stins doar primele două trepte. Ionel coborî cu grijă încă o treaptă și trase cu greutate bustul lui Pușkin peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
astupate, punctează grădinile și curțile oamenilor. Fațada unei case fără acoperiș este toată tăiată de urmele schijelor. Fantomatice, găurile negre ale ferestrelor se ivesc din tencuiala arsă a zidurilor asemeni găvanelor negre dintr-o hârcă. Vede fântâna, găleata pusă pe ghizdul de beton. Grădina cu araci, roșiile coapte, un măr împovărat de fructe pe care nu are cine să le mai culeagă. Modesta agoniseală a unor oameni obișnuiți, adunată în ani de sacrificii și distrusă într-o clipă. Probabil piloții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evam la cingătoare, într-o teacă de piele, era un cuțit mare, vânătoresc. Am ajuns la fântână fix la ora 11, dar Țuți nu venise încă. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am rezemat cu spate de ghizdurile fântânii. Am scos sticla de coniac, am luat o gură și mi-am aprins o țigară. Era o noapte neagră, înstelată, fără lună. Au apărut doi indivizi și m-au întrebat cât e ceasul. Le-am răspuns binevoitor, dar nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze, iar în această nisipul continua să cadă peste ei inexorabil. De pe ghizdul fântânii, Moartea surâdea. Nu în fiecare zi avea ocazia să-și arate chipul cel mai lugubru. Nu în fiecare zi putea să-și prindă victima într-un mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce se întâmpla în cel mai pustiu colț al deșertului. Bineînțeles că bogatului bancher îi veni greu să creadă că nu e vorba de o glumă proastă, ținând cont mai ales că legătura se întrerupea exasperant de des. Așezat pe ghizdul fântânii și ascultând acea voce distorsionată, dar care se auzea perfect, ce părea că vine din celălalt capăt al planetei după ce trecea printr-un satelit artificial suspendat în aer, Gacel Sayah se întreba ce se întâmplase cu omenirea pentru ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
teribilă tăcerea, pentru că nu te poți lupta cu ea. Principele îl părăsește și se îndreaptă agale către bazinul cen tral. Fulcinius se ia după el, întrebându se cine l-a învățat pe Libo să tacă. Sprijinit cu ambele mâini de ghizd, împăratul își întoarce ușor capul spre el. — O ureche neobișnuită cu astfel de imputații consideră cu siguranță că nu este cazul să răspundă unor calomnii atât de josnice. Or fi urechile lui Libo novice, dar ale lui Fulcinius vâjâie. Observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tristețea... Tristețea... Nu mai știi cum se rostogolește boaba cristalină pe frunza lată de brustur, cum strălucește pe gardurile vechi, pe traversele solide, îmbibate cu păcură, ale liniei ferate, în iarba din șanțuri, în freamătul tufișurilor de oțetari. Ai uitat ghizdurile înverzite de mușchiul îmborbonat al fântânilor familiare. Abia-ți amintești cum se înmuiau filele cărților abandonate noaptea în grădina din dosul casei, într-un șezlong putrezind lent, de ani de zile... Nu mai înțelegi efortul fluturilor matinali, cu praful aripilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
criză. Ca înaintea trăsnetului când ploaia se oprește o clipă și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru că nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
El scrie despre noi. Așa cum suntem cu adevărat. Stau pe scaunul cu spătar înalt dintre sofa și măsuța cu radioul. Capul ei seamănă cu cel al samaritenei, cea pe care Doré și cu mine am pus-o să stea lângă ghizdul fântânii din Sucar, sprijinită de un vas de apă grecesc. Ea mă invită să mă așez la masă și să mănânc din ce a pus acolo. Mănâncă, spune ea. Micuțul Manfred nu vine decât peste vreo oră. Iar Manfred, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu-i mai venea să plece. Se simțea ca după o zi de tras la coasă. „Da’ ce-i cu mine? Nu mai sunt în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul care lumină obrazul Hibei nu avea preț. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]