131 matches
-
bineînțeles, nu mai avem de-a face cu o familie. Au fost momente în care camera lui Pascal se transforma în celulă sau în capelă, iar salonul Doamnei Roland* nu se deosebea de un club sau un consiliu de miniștri girondini. Dimpotrivă, în alte cazuri, gîndirea familială și-a însușit imagini și evenimente ținînd de religie și politică pentru a-și alimenta propria viață, mîndrindu-se cu strălucirea proiectată asupra familiei de faptul că unul dintre membrii ei s-a ilustrat într-
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
luarea Palatului de Iarnă, pe data de 17 noiembrie 1917; instaurarea dublei puteri: cea legală a Adunării, a deputaților aleși și a guvernului; cea considerată legitimă, a activiștilor revoluționari și a străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfîrșitul căruia națiunea 1-ar considera drept salvatorul ei, Ludovic al XVI-lea acceptă fără opoziție să semneze un ultimatum adresat Electorului de Trêves (decembrie 1791), ordonîndu-i să-i alunge pe emigranții refugiați pe teritoriul său. Pentru motive total opuse, girondinii doresc și ei războiul. Nedîndu-și prea bine seama de motivele ciudatei politici a regelui, ei îl bănuiesc totuși că pune la cale intrigi contrarevoluționare, fără să poată găsi dovezi care să le confirme bănuielile. Un război ar avea pentru ei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
rege să se demaște: ori ar accepta să treacă în mod sincer de partea Revoluției, ori și-ar arăta ostilitatea față de națiunea în război și ar pierde susținerea opiniei publice. Costul unui război apare cu atît mai mic cu cît girondinii se entuziasmează la gîndul unei cruciade a popoarelor împotriva "tiranilor". Robespierre este singurul care vrea să împiedice războiul, într-un discurs ținut la Clubul iacobinilor, el atrage atenția Revoluției asupra pericolului: "în timpul războiului, puterea executivă se manifestă în modul cel
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de șederea prelungită în noroaiele din Lorena și de dizenterie, marchează totuși o schimbare radicală a situației. Silite mult timp să se apere, armatele franceze trec la ofensivă și cuceresc malul stîng al Rhinului, Nice și Savoia. Generalul Dumouriez, omul Girondinilor, obține victoria de la Jemmapes, care duce la cucerirea Belgiei, la 5 noiembrie 1792. În cîteva săptămîni, Convenția, zăpăcită de aceste victorii, devine stăpîna Europei occidentale. Preocupată în întregime de probleme interne, Revoluția nu are altă doctrină de politică externă decît
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
idei", războiul dus de Franța revoluționară se apropie repede de încercările de hegemonie din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Vechea teorie a "frontierelor naturale" cunoaște o recrudescență deosebită: "Republica franceză trebuie să aibă drept graniță Rhinul", scrie girondinul Brissot. Iar montagnardul Danton adaugă: "Granițele Republicii sînt trasate de natură. Noi le vom avea pe toate, în cele patru puncte cardinale, de la Rhin la ocean, și pînă la Alpi". Aplicînd această teorie, teritoriile cucerite devin părți integrante ale Republicii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și în Savoia, "patrioții" sînt izolați, iar armata franceză procedează ca o armată de ocupație: îndoctrinează populația prin intermediul cluburilor, ruinează țara prin rechiziționări și persecută Biserica. Neputînd să se bazeze pe țările ocupate, generalii francezi suportă o înfrîngere după alta. Girondinii, care se află la putere, refuză să ia măsurile extreme cerute de montagnarzi și de Robespierre. Revoluția se confruntă dintr-o dată cu toate problemele posibile: catolicii și regaliștii din vest, indignați de executarea lui Ludovic al XVI-lea, care se revoltă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ordonă o înrolare de 300 000 de oameni pentru apărarea frontierelor; scăderea cantității de alimente și creșterea prețurilor; nervozitatea claselor celor mai sărace din Paris, victime ale mizeriei care încurajează specula. În urma declanșării unui război pe care nu-1 pot susține, girondinii sînt răturnați de adversarii lor montagnarzii și de poporul din Paris (31 mai-2 iunie 1793). Urmează o revoltă a departamentelor din sud-vest și din Normandia, ale căror reprezentanți sînt montagnarzii. În aceste condiții tragice, aceștia din urmă și Robespierre ajung
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
reprezentanți sînt montagnarzii. În aceste condiții tragice, aceștia din urmă și Robespierre ajung să ia puterea. Advesari ai războiului, adepții lui Robespierre sînt însărcinați să conducă războiul. Convinși că "libertatea nu se cîștigă cu baionetele", criticînd politica de expansiune a girondinilor, aceștia își definesc doctrina în Constituția din 1793: "Poporul francez... nu se amestecă în nici un fel în guvernarea altor națiuni". Totuși, ei sînt ferm hotărîți să împiedice în Franța reinstaurarea vechiului regim și, cu o forță de neîmblînzit, împing națiunea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
58 Frederic Wilhelm de Hohenzollern 215, 229 Frederic Wilhelm III 364, 385 Fugger 86, 120 Galileo Galilei 186 George I 268 George al II-lea 268 George al III-lea 270, 345 Ghibelini 36, 62 Giordano Bruno 183 Giotto 48 Girondini 346 Goethe 311, 319 Grigore XI 38, 63 Grigore XII 40 Guelfi 62 Guyon 258 Guise 201 Gustav Vasa 208 Gustav al III-lea 344 Gustav Adolf al Suediei 210, 230 Habsburg 51, 60 Haendel 183 Harvey 185 Hegel 380
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa respectivă pare a se accentua în condițiile evoluțiilor recente ale societății. Acest motiv pare să fi determinat decizia
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
la 1860, La Patrie, La damele române, Soldatul român). Tot reluări sunt „două arii” din canțoneta comică Surdul, „compusă și executată de dl I. Caragiali și publicată de curând la București”. Câteva traduceri din Lamartine (Charlotte Corday - fragment din Istoria girondinilor), Al. Dumas (Frații corsicani), A. Ubicini (Despre antichitățile, monumentele, obiceiurile și costumele românilor) și un fragment din Românii subt Mihai Viteazul de N. Bălcescu înviorează foiletonul periodicului. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
XE "Cipariu" folosește expresii englezești În corespondența adresată lui Bariț XE "Bariț" , Iosif Many XE "Many" , de asemenea, traduce din engleză), iar unele materiale publicate aici sunt preluate În mod sigur din alte surse decât cele germane (de exemplu „Istoria girondinilor”, din Journal des Débats). Totuși, nu e de crezut ca Bariț să fi avut acces direct la periodice irlandeze, În pofida faptului că numeroase materiale Încep cu formule de genul „citim În foile irlandice”; după toate probabilitățile, aceste mențiuni aparțin, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
colective, este o formă politică relativ nouă. Mircea Mihăieș: Interesele sunt colective, dar parțiale! Vladimir Tismăneanu: Asta face și frumusețea jocului multipartit! Partidul este deci o formă relativ nouă. Au existat ghelfii și ghibelinii din Florența, mai târziu iacobinii și girondinii. În Anglia sunt tories și whigs, social-democrații și conservatorii În Germania lui Bismarck. Toate aceste partide exprimă interese parțiale, și tocmai din această Întâlnire a exprimării intereselor parțiale se naște nu un soi de consens asupra soluțiilor, ci unul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
copiilor lor. Protejarea regiunii face parte din programul creștin- democrat. Ea însoțește accentuarea caracterului natural al familiei, al comunei, în raport cu Statul care rămîne, pentru catolici, o construcție artificială. Ideea regională nu este doar apanajul democrației creștine pe eșichierul politic: spiritul girondin face parte din moștenirea Revoluției franceze și toată stînga democratică s-a raliat acestuia; ea face parte și dintr-o tradiție a unui segment al dreptei. Dar regiunea intră în identitatea creștin-democrată ca expresie concretă a principiului subsidiarității, mergînd pînă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai mult îi subliniază autonomia materială și cu atît mai puțin iluzia cauzală are influență asupra lui. Cu sinceritate sau vanitate, Lamartine, aplecat peste balcon în 1848 și privind coloanele de răsculați, va scrie din miezul evenimentelor: "Am văzut Istoria Girondinilor defilînd în stradă." Pentru 1789, istoricii de astăzi reformulează întrebarea sau răspund mai degrabă cu nu; cei de ieri, mai degrabă cu da; cît îi privește pe actori și pe contemporani, în focul acțiunii, ei iau drept evident ceea ce Alphonse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în cluburi, în armată, în piețe; datorie a militarilor instruiți față de analfabeți. Putem remarca de asemenea, și e o observație destul de curioasă a lui Michelet (într-o însemnare din capitolul III, cartea a IX-a din Istoria Revoluției), că spre deosebire de girondini, care "acționau mai ales prin presă", iacobinii "foloseau cu precădere comunicarea verbală, circulația orală de la om la om și de la club la club, cuvinte care pot fi totdeauna interpretate, ba chiar dezmințite". Captînd în folosul lor rămășițele oralității ecleziastice, acești
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
între texte și textele între oameni. Așa cum pentru istoria Republicii franceze, mitul dă naștere la acte, care dau la rîndul lor naștere la mituri, la fel și deplasarea istoriei îi determină popularizarea. Efectele istoriei Romei asupra Revoluției franceze. Ale Istoriei girondinilor a lui Lamartine și ale Istoriei Revoluției franceze a lui Louis Blanc asupra optzeciștilor; ale Mizerabililor asupra Comunei. Ale lui Nouăzeci și trei asupra venirii la putere a celei de-a treia Republici. Și Clemenceau își aduce la Paris tînărul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
jurnalist și om politic. Debutează ca scriitor juridic în 1778 cu Teoria legilor criminale, onorată de Voltaire cu o scrisoare. Alăturându-se Revoluției, devine deputat în Adunarea Legislativă și în Convenție; partizan al războiului; a devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devine deputat în Adunarea Legislativă și în Convenție; partizan al războiului; a devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură opera lui Marat. A condus Le patriote français, important organ al Revoluției. Este de consemnat faptul că înainte de Revoluție, în 1785, a adresat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devenit unul dintre conducătorii partidei girondinilor ăcare s-au numit la început brissotins), aflat în conflict deschis cu montaniarzii conduși de Robespierre, Danton, Marat, Saint Just; odată cu căderea girondinilor, Brissot a fost și el condamnat la moarte și ghilotinat. Căderea girondinilor a fost în mare măsură opera lui Marat. A condus Le patriote français, important organ al Revoluției. Este de consemnat faptul că înainte de Revoluție, în 1785, a adresat împăratului Austriei, Iosif al II-lea, o scrisoare în care justifica răscoala
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și cu Brissot, adversar al lui Necker, cum rezultă din Răspuns la memoriul Domnului Necker cu privire la hârtia-monedă ă1790). Este ales membru al Adunării Legislative, dar demisionează, declarând că va fi mai util Revoluției ca ministru al contribuției publice. Asociindu-se girondinilor, devine ținta atacurilor montaniarzilor, ca și amicii săi Brissot și Roland de La Platière. Este adus în fața Tribunalului Revoluționar și, la citirea capetelor de acuzație, se sinucide cu un pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
onoruri. Restaurația îl respinge și moare uitat. -, -GENLIS, STÉPHANIE FÉLICITÉ DU CREST DE SAINT AUBIN, contesă de ăChampcéri, 1746-Paris, 1830). Romancieră, autoare dramatică și memorialistă. La început atașată Revo luției și ducelui de Orléans ăv.) ăPhilippe Égalité); după ghilotinarea ca girondin a soțului ei ă1793), pleacă în exil ca doamnă de onoare a ducesei de Chartres și educatoare a copiilor din familia de Orléans, printre care și viitorul rege Ludovic Filip. Întoarsă în Franța sub Imperiu, beneficiază de o pensie acordată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Desmoulins și Hébert. Exilat de două ori, se întoarce în Franța în 1792 și devine, după 10 august, unul dintre cei mai înverșunați demagogi ai Revo luției, inspirator al masacrelor din septembrie, iacobin, a dezlănțuit o luptă fără cruțare împotriva girondinilor, pe care a reușit să-i elimine la 2 iunie 1793, pentru ca la câteva săptămâni după aceea, ca răzbunare, să fie asasinat de Charlotte Corday. Por tretul pe care i-l face Brissot este anterior activității sale revoluționare, iar faptele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Artois în Statele Generale și apoi în Adunarea Constituantă, unde este unul din rarii deputați democrați; poreclit „Incoruptibilul“, impune clubului iacobinilor idealul său politic, inspirat din Rousseau; adversarul aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală a acelei adunări; contribuie decisiv la eliminarea girondinilor ămai-iunie 1793). În 27 iulie, devine membru al Comitetului Salvării Publice, unde
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]