279 matches
-
Mă caut pe mine mereu... În vremuri de tâlc și mistere, Tangențe stelare m-ating, Dă-mi Doamne-ntreită putere, Ca Duhul Tău Sfânt să nu-L sting! Mă scutur de ploile care, Fac horă cu vânturi și frig, Un giulgiu de har și iertare Îmbrac, mă opresc și Te strig... Mai dă-mi înc-o șansă Stăpâne Și pasu-mi oprește să pot, Să Te văd, să m-apropii de Tine, Fii slăvit, Domnul meu Savaot! Proșternat la picioarele-Ți sfinte, Să
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Dinspre durere vin semne magice, licorni albi și dragoni albaștri. Să extrag spinii din piept rostind un descântec de plumb, care despică cerul cu turnurile înalte sub care un giulgiu de stele acoperă infernul? Dante doarme pe un catafalc de nisip... Deasupra, moartea scrijelește piatra, topește timpul prin țurțuri, cu aripile căzute pe cruci și statui.. Șuieră prin aer nevrozele nopții, se sting lumânările-n uitare. Resemnarea așează tăceri pe
DESCÂNTEC DE PLUMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366326_a_367655]
-
mai teamă, ca de pierderea codrului de aramă ce umbra ne-ascunde, de nimic nu am spaimă ca de ochii reci plimbați pe pereți, pe suflete moarte, aș fugi mâncând pământul ce-mi lasă pantoful pierdut clisei, m-aș face giulgiu, de n-aș mai simți năluci dansând dansul mâinilor căutate, îndreptate spre noi, dinspre noi, norii ar îmbrăca cerul, soarele nu s-ar mai oglindi în mare, dacă n-aș mai vedea pânza-nflorită a visului, zâmbetul tău, aievea. PUNTEA
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
Cel care spune într-un poem „Cu seva strânsă în stihuri, hrănim viața din noi”, adună cuvinte precum în aceste două strofe, din odiseia vieții sale: Descurcă, iubito, ițele iubirii/ și țese întinse pânze de amor./ pune bătătură dorurile tale,/ giulgiu ca să-mi fie, când va fi să mor!// De te-ncurci în ele, ai un pic zăbavă, / Voi veni și eu, ca să te ajut / Și vom țese-n doi numai pânză albă/ Dorurile noastre s-or uni-n țesut. George
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
când îl spală. Atunci când paharul inimii este plin cu lacrimi, el se revarsă deoarece riscă să sufoce, să înece, pentru că durerea înlănțuie, încătușează și trebuie eliberată, iar cel mai bine știu să o facă lacrimile, cu puterea lor, cu acel giulgiu sfânt ce acoperă și curățește. Lăsând ochii să plângă o lacrimă în fiecare zi, dovedim că suntem ființe vii, sensibile, vulnerabile, umane. Lacrima e muzica sfâșietoare a sufletului prin care se spală suspinul. Când un sentiment este îngropat de viu
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
fii! Nu mai sânt destule gherle Pentru bestii pe pământ, Cânta-le-ar pe cruce mierle, Mama lor, că mulți mai sânt! Nu mai sunt locuri la Giurgiu, La Aiud, la Dej, la Iași, Vede-i-aș pe toți în giulgiu, Mama lor, cuci vede-i-aș! Pentru ticăloșii țării Ocnele nu sunt de-ajuns Să-i dizolve praful sării, Mama lor, că mulți s-au strâns! Nu mai au locuri stăpânii În ospicii și-nchisori, Cum mai pot răbda românii
ÎN CELULE LA JALIVA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354909_a_356238]
-
pe un fulger. Câinele trezit din somn a prins să latre sălbatic, găinile să cotcodăcească și porcii să guițe în cotețe ... Nu e o metaforă. Iarba din jur creștea galopant și dintr-odată tindea să ne acopere precum cade un giulgiu de otavă în brazdă. Nici nu mai era nevoie de bani pentru gropari, nici de cazma pentru groapă. Apa în fântână fierbea, se zbătea să iasă în găleata, de care ... nu am aflat niciodată cine și cum lipise o lumânare
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
strâng copiii la piept și să plâng în brațele lor ... Ajunsă acasă am scos hainele din dulap. Aveau, parcă, mirosul trupului tău. Erau haine curate, cu care trebuia să fii îmbrăcat; așa se obișnuiește, pentru că Mântuitorul a fost înfășurat cu giulgiu nou, curat. Le-am dus la spital, te-au îmbrăcat. Nu puteam crede că pleoapele tale s-au închis pentru totdeauna, că s-a sfârșit pentru noi tot ce existase până în acea clipă. A doua zi dimineață mi te-au
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
De neclintit rămâne-vei ca-n clipa Sosirii uraganului ce bate Să-ți soarbă lacrima de pe aripa Ce te-a purtat către singurătate Cu ciutele își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De te-ai pierdut pe piscurile mute Când îți dorești să simți imensitatea Și îți transformi durerea în virtute... Făclie vie, ori piatră de granit Poți înfrunta furtuni
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
CHVALA - LACRIMI CORUPTE (POEME) Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMI CORUPTE Făcut-am din teamă o criptă în care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
mă mint de-acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Stare genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că in ochii mei se topesc ninsori și ard se scurg peste trupul meu; evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Referință
ALB SAU NEGRU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370856_a_372185]
-
nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-njugă toamna-n fulgii care cad, ca reci sentințe peste ruginiul troian de frunze, așteptând candriul vânt să le-ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volumul "Surori metrese timpului
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
se mai adune niciodată, pentru ca să nu mai sufăr. Mă înlănțuiesc singură în propriile-mi brațe, încercând să opresc durerea crâncenă care mi-a cuprins ființa... și nu-mi mai dă drumul... Imaculatele flori de salcâm îmi îmbracă sufletul într-un giulgiu care mă mângâie încet. Mă tem să nu-mi placă prea mult această aparentă senzație protectoare și să nu mă cufund în renunțare. Nu-ți întoarce inima de la mine, nu fi atât de crud încât să nu mă mai lași
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
sub cizma de gheață” (poligon) și până când „iarna îmi intră în ochi/ dar vom rupe din ea bucată cu bucată/ până ce noaptea va însori(management de criză). Triumfătoare este și iubirea, chiar dacă „a găsit ușa înțepenită” și chiar dacă: „ferestrele aveau giulgiu de crini/ nu se auzea țipenie/ de om nici gând/ și atunci a aprins candela între nori/ hrănind îngerii înghețați (dragostea). Copleșitoare metafore, ca și în poemul „tatăl”: noaptea își spală călcâiul / însângerat/ felinarele se topesc/ pădurea își frânge coastele
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
înconjurat masa în sens invers acelor de ceasornic, în semn de împotrivire trecerii implacabile a timpului aducător de moarte. S-a cântat: „Când Te-a pogorât de pe lemn, mort, cel din Arimateea pe tine, viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat Hristoase și cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, Trupul Tău cel nestricat, însă, fiind cuprins de frică, se bucura strigând către tine: .” În timpul acestei zile, credincioșii au venit cu flori la
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
venit-au purtând balsamuri ca să-l ungă cu mâini curățate de lacrimile șterse. Nici bine de mormânt nu sunt aproape. Cu ochi păienjeniți un mare gol țintesc. E gol! anunță cea dintâi ajunsă, căci lespedea-i de-o parte și giulgiu-ndepărtat. Și vestea negăsirii răspândesc. Un glas le-nștiințează cum că... El a-nviat?! Și li se par poive urmatele îndemnuri: s-alunge orice temeri! Cu bucurie-n suflet Invierea să vestească, iar, în Galileea de-or merge, L-or vedea
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
de operație cu aparatele de întreținere artificială. Lângă el, doctorii și Stanley, prietenul lui și martor la accident, care plângea, plângea necontenit, îmbrățișându-mă. «Paul ne părăsește, Paul va....» M-am apropiat cu teamă de corpul lui acoperit de un giulgiu alb până la piept. Dormea frumos și dulce... Respira... grație aparatelor, iar inima bătea la fel. I-am sărutat ochii închiși și fruntea lui tot așa de frumoasă, senină și caldă și am început, printre hohote potolite să îngân, așa disperat
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
gladius din teacă și întoarse giulgiurile cu ea ca și cum ar fi vrut să descopere ceva acolo. Nu era nimic însă de văzut. Nici mahrama împăturită nu prezenta un interes din parteaa sa. La lumina făcliilor văzu urmele de sânge pe giulgiu și alte urme care păreau a fi cenușii la culoare. Iar apoi nimic. Nici o urmă. Ieșiră din mormânt și procuratorul privi piatra care fusese dată la o parte. Locul fu înțesat de torțe care luminau acum puternic. Procuratorul se aștepta
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > GIULGIU AL DE FLORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului GIULGIU ALB DE FLORI Totul e un giulgiu alb de flori, În modul cel mai cert vine primăvara, Au rămas în urmă
GIULGIU AL DE FLORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358386_a_359715]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > GIULGIU AL DE FLORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului GIULGIU ALB DE FLORI Totul e un giulgiu alb de flori, În modul cel mai cert vine primăvara, Au rămas în urmă ale iernii vâltori, De acum mai târziu vine și seara. Renaște viața pe largi câmpii, Îmi spun simplu, că
GIULGIU AL DE FLORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358386_a_359715]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > GIULGIU AL DE FLORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului GIULGIU ALB DE FLORI Totul e un giulgiu alb de flori, În modul cel mai cert vine primăvara, Au rămas în urmă ale iernii vâltori, De acum mai târziu vine și seara. Renaște viața pe largi câmpii, Îmi spun simplu, că va fi frumos, Verde peste tot va
GIULGIU AL DE FLORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358386_a_359715]
-
că va fi frumos, Verde peste tot va fi la Florii, Aducându-ne Învierea lui Cristos. *** EȘTI FEMEIE Femeie tu mi-ai dat viață. Cuvintele sunt de prisos, Te privesc. Ești dimineață, Ești tot ce poate fi frumos! Referință Bibliografică: Giulgiu al de flori / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547, Anul II, 30 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
GIULGIU AL DE FLORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358386_a_359715]
-
pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În întunericul sălii, doar fascicolul fixat pe omul fără suflare, strălucea ca o lanternă uriașă. Balerina îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se grațioasă lângă acrobat ... lebăda și-a încheiat cariera, stingându-se alături de perechea
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
Ci vinul bucuriei din veșnic sfânta Cină./ Din coasta Lui țâșnește izvorul de lumină,/ Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu./ Nu-L ungeți cu miresme pe Cel de-a pururi viu/ Și nu-L culcați, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece, Căci iadul plin de flăcări nu va putea să sece/ Izvorul de viață ce curge prin pustiu./ Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine-aduceți în vasul vechi arome,/ De jealea cui veșmântul și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]