170 matches
-
-ți propune ospeție. LAIS Îmi e dor să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS (cu LAIS deodată) Deci rămâi cu bine... BOMILKAR Deie cerul să vă meargă astfel cum vi se cuvine, Cum doriți ca să vă meargă. (singur, luând la sine giuvaierele de pe masă) Iară eu rămân și crez Că-i frumos ca fericirea altora s-o-ntemeiezi. (perdeua cade) {EminescuOpVIII 476} [TORQUATO TASSO (v. 1-19) de Goethe] 2259 [PRINCESA] Tu mă privești zâmbind, Eleonoro, Apoi privești la tine, zâmbești iar. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spiritele astea. Pe negustor îl cunosc. ZUGRAV[UL] Eu îi cunosc pe amândoi; cellalt e giuvaergiu. NEGUSTOR[UL] De treabă boier. GIUVAERGIUL Fără-ndoială. NEGUSTORUL Om fără samăn; dascălit cum am zice ca să fie pururea bun. (Surpasse) GIUVAERGIUL Am un giuvaier. NEGUSTOR[UL] Arată-mi-l, rogu-te... Pentru Timon, domnule? GIUVAERGIUL Da, daca l-a plăti; dar cât despre asta... POETUL (citîndu-și poesia ) Daca lăudăm pentru plată pe un mizerabil Pătăm și gloria versului izbutit Care i se cuvine celui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oameni, ce fac și politică și inginerie, nu au sfială de nimic și se furișează, prin conivența bandei de esploatare, alături cu răspunderea. Crede în adevăr d. C. A. Rosetti că, daca d-sa ori polcovnicul ar fi fost niște giuvaieruri atât de rare, nu-i ademeneau alte țări, ce le-ar fi oferit câștiguri mai mari decât a noastră? Vedem de ex. un ambasador rusesc, d. Onu, care nu e decât fiu de moșnean român din satul Oancea, în care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu flori de fir în 8 foi, coți 36, za taleri 80292. Acestor garderobe luxoase li se adăugau piesele de îmbrăcăminte cuprinse în obișnuitele - în cazul elitelor - daruri dinaintea nunții”, pe care mirele (de fapt socrii) le făcea miresei (haine, giuvaieruri, faimosul „bohcealâc”, cămăși, batiste). Ștefan Brâncoveanu, de pildă, primea - spre a dărui, evident - felurite scule: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; documentul reținea, însă, și giuvaierurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nunții”, pe care mirele (de fapt socrii) le făcea miresei (haine, giuvaieruri, faimosul „bohcealâc”, cămăși, batiste). Ștefan Brâncoveanu, de pildă, primea - spre a dărui, evident - felurite scule: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; documentul reținea, însă, și giuvaierurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare cu diamanturi roze și ceape cu picior de zmaragd, za taleri 1600”), brățări, lanțuri, salbe, „1 țintă de ișlic cu diamanturi, za taleri 500”, „flori de mărgăritari cu robine, taleri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana - nota ed.], îmbrăcată cu o haină de brocart de aur și de samur, cu giuvaierurile ei de aur, și [purtând un] calpac de samur. în spatele ei sunt fiicele sale, una care în Polonia [Maria era fata făcută de Vasile Lupu cu prima soție, Tudosca Bucioc; ea fusese măritată cu prințul lituanian Janusz Radziwstt - nota mea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
II, p. 113, doc. 117) -, cu compartimentele respective din foile de zestre ale fiicelor lui Constantin Brâncoveanu (tipărite de Ștefan Greceanu în ediția Vieții lui Constandin Vodă Brâncoveanu de Radu Greceanu, București, C. Gögl, 1906, p. 282 și urm.). Iată giuvaierurile date de Vodă Ilincăi, măritată întâi cu Scarlat Mavrocordat și apoi cu Șerban Greceanu: „1 cunună de 15 bucăți, tot cu diamanturi, za taleri 1200; 1 left tot cu diamanturi și cu 2 picioare de balaș și unul de zmaragd
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiindu-i macar viu și bărbatul; iar pe zestrile ei, pân-va trăi bărbatul ei, n-are treabă cu dinsele să le oblăduiască”), supravegheată cu atenție de proprietară ori de donatori (în 1645, Maria, fiica lui Necula, mare pitar, inventaria giuvaierurile - cercei de aur, trei perechi, un inel de aur, alți cercei făcuți în mangale, veșmintele - ii, chinteșe, nemteale, rochii, vitele - patru cai, patru iepe, patru boi, patru vaci, țiganii și moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiind nevoie, pentru această înstăpânire, de porunci drastice ale Domnului (Ștefan al II-lea Tomșa dădea dispoziție - în 1622 - lui Gligore, Ruscăi și Nastei, nepoții după soț ai Alexandrei din Popcești, ca mătușa lor „să fie lăsată în pace”, căci giuvaierurile și banii disputați i se cuvin, întrucât „au trăit împreună 80 de ani și nu au avut fii”, iar, după moartea femeii, averea urma a fi a Mănăstirii Bisericani), văduvele împlineau - cele mai multe - această obligație a administrării. Ajutate (dacă bărbații lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a femeii, dependentă de simțuri („tremurul întregii ei feminități dornice”), care îi dictează comportamentul amoros. Cu piesele de teatru P. s-a bucurat de succes, la public îndeosebi, dar nu numai. După elogiile, scăpate de sub control, ale lui Brătescu-Voinești (un „giuvaier”, „cea mai frumoasă, cea mai bine făcută dramă ce s-a scris în românește”), mulți oameni de condei s-au grăbit să-și procure Păcatul. Părerile, și la lectură, și după premiera din 1924, au fost împărțite. Unii (Camil Petrescu
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-un câmp cu pietre prețioase. Roland a străbătut acest câmp, fără a se simți, câtuși de puțin, ispitit să se oprească a culege vreunul din splendidile giuvaieruri presărate de jur împrejurul său.El a ajuns apoi într-o livadă minunată plină de pomi încărcați de rod și floare. În mijlocul acestei livezi se afla o fântână, iar lângă fântână dormea Morgana; aceasta era o fată înveșmântată in alb și roșu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Rinaldo și mulți alți cavaleri de frunte ai Franței. Morgana s-a făcut întretimp nevăzută, iar cavalerii, sub conducerea lui Roland, s-au întors pe drumul pe care venise el. Nu a trecut mult și au ajuns în câmpia cu giuvaieruri. Rinaldo, când s-a văzut în mijlocul atâtor bogății și-a amintit de sărăcia garnizoanei sale din Montalban, și nu s-a putut împotrivi ispitei de a lua ceva cu el. Un lanț gros de aur încrustat cu diamante mai ales
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
gigantic. Roba pe care o poartă Majestatea Sa Împărăteasa e făcută din satin galben strălucitor, decorat cu o multitudine de simboluri naturale și mitologice. Pe rochie sunt cusute diamante, jad și pietre prețioase de mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit de masonul cu capul pleșuv, se îndreptă spre tronul Venerabilului. Un asistent aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câteva episoade. În sfârșit, o parte luptă În Palestina, dar grosul ordinului se dezvoltă În metropolă. Și ce se Întâmplă? Dacă cineva trebuie să meargă În Palestina, are nevoie de bani și nu se Încrede să călătorească cu aur și giuvaieruri la el, atunci le depune la templieri, În Franța, În Spania sau În Italia, și primește un Înscris cu care Încasează În Orient.” „Asta e scrisoarea de credit”, spuse Belbo. „Sigur, ei au inventat cecul bancar, Înaintea bancherilor florentini. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul Ion Pravilă lăsase azi pe secretar la cancelarie, iar el stătu pe-acasă. Știa toate câte se petreceau în sat, dar nu voia să se mai amestece în nici un fel. Aflase că sunt unii oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Imaginea de „pelerin” a lui Abraham care vine din Urul Caldeii ca să se stabilească în Canaan (Gn 11,28.31; 12,1-3; 15,7) e foarte răspândită. Chemarea lui Abraham (Gn 12,1-3), un text cheie al Cărții Genezei și giuvaier al teologiei veterotestamentare, este considerat astăzi un text postexilic. Scopul acestui fragment este să-l prezinte pe Abraham drept strămoșul comunității întoarse din exil ca să reconstruiască Ierusalimul și templul. Abraham a fost chemat de Yhwh, Domnul lui Israel, și-a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai scumpe între toate câte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe, demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate câte sunt ale mele nimic care să-mi fie mai scump
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
este și mai greu de crezut că nu vei simți chemarea de a nu le revedea. G. Tincă 7 august 1977 Am admirat micul, dar prețiosul muzeu al acestei mănăstiri care reprezintă un colier în plus din marele și valorosul giuvaier reprezentat de tot ceea ce înaintașii și cărturarii vieții românești le-au adunat cu dragoste și trudă în tezaurul literar și cultural al țării. Consilier Juridic Ioan Filipescu 8 august 1977 Mănăstirea Secu reprezintă pentru orice vizitator sensibil la faptele de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare bună. Avea luneta gravată și balansier la vedere, iar de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de circumstanță. Era aproape miezul nopții și ― socoti rapid ― se afla la cel puțin 7-8 km de casă. În față se așternea Șoseaua Kiseleff. Rar, câte o mașină deschidea pârtii ude. Peste case coborâse un întuneric alb cu sclipiri de giuvaier. ― E ciudat, spuse Cristescu pe gânduri. Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vicleni și a... Începu să tușească. Melania Lupu zâmbi cu ochii larg deschiși. ― Totdeauna am visat să călătoresc. Poate acum... ― O lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari albastre, roșii și verzi, pipăiai șaluri în care ardeau flăcările curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lua un contur mai ferm. ― Cu ce se ocupă domnul Van der Hoph? ― Are un magazin de bijuterii, răspunse bătrâna și puse reflex mâna pe ceasul care-i atârna la gât. Mi l-a dăruit acum câțiva ani... Era un giuvaier delicat, cu cadranul din email și o ghirlandă de briliante mici. ― Probabil îl interesează și achizițiile, aruncă întîmplător Cristescu. Femeia îl privi iute. "A aflat... Ba nu! E o prostie, draga mea, nici măcar Van der Hoph nu știe de ce l-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cel mare pentru a doua zi, lângă prăvălia aurarului, al cărui nume a stârnit un nou bombănit din partea lui Gundo: Iov. Ne-a rugat, în caz că ne-ar fi întrebat cineva, să spunem că era mijlocitorul nostru pe lângă aurar pentru un giuvaier care urma să fie donat unei biserici. Noaptea nu ne-a priit deloc. Ne dădeam seama că ajunseserăm la o răscruce periculoasă: dacă Aronne nu găsea o dezlegare în privința locului unde era închis Rotari, eram nevoiți să urmăm căi necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]