619 matches
-
al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu pumnul în masă. Băiatul meu bun și drept nu poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era el însuși într-o mare încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
statului român! îi replică sora sa malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei, glăsui Zalman Aron cu același surâs îngăduitor pe chip. Domnul cu care am tratat ar vrea să nu faceți declarații publice defavorabile pentru regim... Eu nu i-am promis nimic în privința asta... Se-nțelege că voi o să faceți așa cum o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea la mașina parcată în fața casei un samovar voluminos de culoare argintie, foarte arătos. Dumneata o să trăiești o sută de ani!... Și după aia?... glăsui filozofic Iorgu, scuturându-și pânzele de păianjen de pe haine. Cine-a lucrat la pompele funebre știe mai bine decât oricine cât de vremelnică e lumea asta, fiule!... Știi, Stelică, i se confesă Iorgu cu glas coborât, eu tot nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi așteptau să le facă o vizită la Torino. Mafalda oftă și răspunse că Dumnezeu știa când avea să primească pașaport de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise cu mâna goală, ba chiar de data aceasta el își permisese să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzut de mult... Ce mai facețî? Cum o duceți?... Binișor, răspunse evaziv Stelian. N-am venit aici ca să mă plâng de ceva... Vicepreședintele îl măsură cu o privire iscoditoare și zâmbi. Ba puteți să vă plângeți, domnule Teodorescu, de ce nu?... glăsui el. Doar suntem prieteni!... Se întrerupse ca să își aprindă o țigară, apoi îi destăinui că directorul școlii încă mai spera să-i cumpere casa și că era cam supărat că lucrurile fuseseră lăsate baltă. Da, e adevărat că am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
jur, omul se aplecă peste masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr așa, vreo șase pogoane bune de pământ p-aci și să-l trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te rog să-mi dai în scris că ministerul refuză să-mi asculte plângerea. De aici mă duc direct la Comitetul Central. Auzind de Comitetul Central, birocratul se muie și deveni conciliant: Bine, stați, să vedem ce se poate rezolva, glăsui el înmuiat. Ridică din furcă receptorul telefonului și întrebă ceva cu voce scăzută, apoi închise. Uitați, reluă funcționarul, pe un ton mai politicos, o să fiți primit de tovarășul Uritescu... Mai vru să spună încă ceva, dar peste puțin ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-ți de treburi, nene! Nu te lega la cap dacă nu te doare. Stelian își privi ceasul de buzunar în tăcere. De afară răzbătu zgomotul înfundat al unor covoare bătute ritmic și insistent de cineva. Hm, e ușor de spus..., glăsui el după câteva minute de gândire, ridicându-se să plece. În drum spre Norica, Stelian se opri puțin la Sfânta Vineri, ca să-i facă o vizită lui Mișu Leibovici, cu care nu se mai văzuse de mai bine de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl făcu pe Victor să se înroșească ușor. Se putea, adică, înțelege că fata nu avea și alte motive pentru care să-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e! și Jos cu cei ce vor război, pentru pace sîntem noi! că de nu, Sacaliuc aista mai întâi te împușcă și abia după aceea te condamnă la moarte ca pe un potrivnic al poporului muncitor, și-a permis să glăsuiască macabru o calfă a tinerilor cu serviciul militar satisfăcut și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se zbată mai tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dreptate aveau cu toții! Victor stătea mut în năucire, la auzul acestor vorbe. Pesemne, își dădu seama că și el făcuse, în trecutul lui, parte din aceeași categorie de oameni, oameni pe care îi disprețuia Maria cu atâta forță, în care glăsuiește ignoranța și care o condamnaseră pe femeie la temnița sufletească, în care se găsea ea acum. Astfel, acestuia i se formase un nod în gât, care începuse a-l sufoca teribil și, în dorința de a și-l scoate, zise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să stea singur, că însurat viața este altfel. Ideea cu însurătoarea a început să-l macine pe Căiță și, într-o zi, cum stătea cu coatele pe fereastră și se gândea, se așează pe umărul lui o ființă care-i glăsuiește: -Dacă vrei să-ți afli ursita să știi că sunt gata să te ajut. Căiță a înlemnit. La multe aiureli s-a gândit dar la așa ceva nu. A coborât coatele de pe fereastră a făcut câțiva pași înapoi cât să-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
făcut câțiva pași înapoi cât să-i permită să se îndepărteze de fereastră și de laița care stătea acolo unde îi era locul lângă peretele în care era încastrată fereastra și a ieșit în tindă. Acolo, ființa de pe umăr îi glăsui din nou: -Nu te speria, sunt atât de mică încât nu pot să-ți fac niciun rău. Văd că tremuri tot, hai să ieșim afară, unde, după ce îți vei arunca ochii cei albaștri și frumoși cu care te-a împodobit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
S-a oprit, s-a gândit cum să lovească, dacă va fi cazul și după ce a pregătit palma pentru o eventuală intervenție s-a uitat pe umăr și ce să vadă, pe umărul lui era o gărgăriță. -Tu mi-ai glăsuit în cameră și în tindă? -Da, eu. De ce crezi altceva? -Tocmai, nu cred nimic. Sau mai bine zis, nu știu ce să cred. -Odată ce mă vezi, de ce îți mai face atâtea probleme? -Bine, dacă tu zici că nu este cazul să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
palma lui Căiță, s-a înfoiat ca un curcan supărat pe vreun intrus, ca într-un târziu să zică: -Mie frică să-ți spun ce văd. Căiță s-a uitat la ea, s-a uitat în pământ după care a glăsuit: -Indiferent ce vezi, nu mai contează; de aceea te rog să-mi zici pentru că nu mai pot schimba eu destinul. -Trebuie să călătorești peste șapte mări și țări pentru a elibera pe Fata pustiului. -Ce caută Fata pustiului acolo? -A
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cei dinăuntru.. -Cârtițo, Ciric, Buburuza, ieșiți! Este de ajuns, haideți afară că se trezește. Încet, încet regele Dardailă s-a trezit, dar nu putea ridica cele două capete așa de grele erau. A mai încercat odată, a reușit și a glăsuit: -Nu ești tu câine, cum nu sunt eu pupăză, dar voi reuși să te prind și atunci vai de pielea ta. O voi întinde până voi afla cine se ascunde în ea. -Nu te mai chinui atât de mult cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]