24,310 matches
-
exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
plus", a adăugat el, "noi nu suntem sârbii. Ne mai scuipăm, ne mai înjurăm, mai punem mâna pe ciomag, dar nu ajungem la asasinate politice!" Așa să fie oare? Cum rămâne cu Ceaușescu? Dar cu "mineriadele"? Dar cu Târgu-Mureșul? Cu glas tare, am întrebat: "Dar ce se întâmplă dacă ai tăi chiar vor face ceea ce, demagogic, au promis? Adică îi vor da cheile arhivei Securității lui Ticu Dumitrescu și vor accepta aplicarea legii?" Prietenul meu a închis câteva secunde ochii, meditând
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
asemenea ediții, până când nu e prea târziu... Tot ninge-afară liniștit, Și-n casă arde focul, Iar- pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. E noapte. Patul e făcut, Dar cine să se culce? Iar mama ne spunea de Crist, Cu glasul rar și dulce, De Crist, cum s-a născut în frig În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla, Căldură ca să-i facă; Cum au venit la ieslea Lui Păstorii dela stână, Și ângerii cântând din cer, Cu flori
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
găsește și astăzi, la fel de împătimit și de devotat. Sînt zeci de legende care circulă și care îl au ca protagonist. O parte din ele le știam, o parte le-am aflat vara trecută de la Radu Penciulescu. Avea multă tandrețe în glas și în gesturi atunci cînd vorbea despre colegul lui Zecheru. S-a bucurat enorm că l-a revăzut. Vă dați seama cîte generații de actori, de regizori, de scenografi i-au trecut prin fața ochilor? Cîte debuturi, cîte succese, cîte căderi
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
cel mai sofisticat vocabular. Verbul îi este mobil, diafan ori pământos, sarcastic ori așezat pe antiteze. Nicicând pe anacronice reverii. Cuvintele folosite de el sunt ale tuturor. Limbajul i se alege altul. Numai al lui. Poezia lui are mulțime de glasuri pentru descoperirea soarelui, lunii, mării, muntelui, dealului, copacului, a bărbaților care au făcut istoria, a țăranului, a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
pe strada Cerdena. - Da. - Și nu ai tată - coborî vocea și adăugă: E adevărat? În vocea ei percepeai o somnolență care se îneca uneori în flegma lipită de corzile vocale; m-am gîndit că avea febră mare și că prin glas transmitea acea febră și spută contaminată. - Chiar n-ai tată? - repetă. - Nu știu. - Nu știi dacă ai tată sau nu? Halal de tine, n-am ce zice! Ești prost sau te prefaci? I-am observat unghiile îngrijite, ojate cu roșu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
într-un Aro ciudat, probabil pentru persoane sărite de o anumită vîrstă, mă cazez, mă spăl, mă schimb, mă duc la teatru, văd două spectacole, mănînc ceva și mă culc. A doua zi, 8 Martie. Orașul în sărbătoare. Fulguia ușor, glasul lui Adamo răsuna pe strada principală destul de tulburător. "Tombe la neige...". Eu nu plîng, pentru că nu aștept pe nimeni. Mă pregătesc să plec spre Sibiu. Aș vrea, înainte, să beau o cafea în restaurantul hotelului. Nu e chip. Se pregătesc
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
comploturi internaționale, fixându-te, ca-ntr-un insectar, în cele mai tembele teorii ale conspirației. Lecturile adânci din Alcibiade, combinate cu experiența de "lucrător" în justiția lui Ceaușescu, i-au conferit o inflexibilitate de macara și-un ton ce face glasul câinelui din Baskerville să sune duios. Membră în subcomisia parlamentară pentru cercetarea "groaznicelor fapte" de la CNSAS (adică neobrăzarea unei părți a conducerii de a publica lista securiștilor care au făcut poliție politică), doamna peremistă și-a început atacul în stilul
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
de aproape: am fost de mai multe ori poftit la Sinaia, în refugiul războiului unde în fiecare duminică ne cânta îndelung la pian, în vila lui de pe Cumpătul. Într-una din ședințe, ne-a recitat crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
de un personaj intrat în legendă încă din timpul vieții. O viață chinuită, așa cum a fost, și încheiată la 53 de ani, după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri. Cu prilejul filmului lui Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea oroare de presă), acordate de Maria Callas de-a lungul unei vieți. Din
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
Sin, Nicolae Băciuț (despre Valentin Marica vezi p. 64). Ridicolul atinge cote monumentale în cazul criticii de cumetrie. Miron Blaga scrie despre poetul Nicolae Brânda: „un arheolog al sufletului... el face parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală" (p.60). Între autorii de fiasco-uri editoriale Alex. Ștefănescu include un singur nume cu firmă, D.R. Popescu (pentru romanul Falca lui Cain - vezi p. 41). Chiar acceptînd ideea
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
se acutizează: Un gând, un chip știut, un vis, un timp/ și câte s-au legat se desfăcură./ Căzut din șea, de sub o grea armură,/ aștept să vină paznicul de schimb." Dacă poetul își sprijină tâmplele bătrâne pe amintirea unui glas, dacă vorba i se face văzduh, nu mai puțin tonul își păstrează faconda, la modul macedonskian: Deschide ușa, mâine voi pleca!/ E vremea dusă. Noapte bună!/ În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
îi îngăduise să statornicească o putere matriarhală a cărei dominație ajungea pînă la rudele cele mai îndepărtate din locurile la care nici nu te-ai fi gîndit, ca un sitem planetar mînuit de ea din bucătărie, cu un firicel de glas și aproape fără să clipească, pe cînd fierbea oala cu fasole. Văzînd-o cum suportă netulburată acea călătorie îngrozitoare, mă întrebam cum putuse să treacă atît de repede și cu atîta stăpînire de sine peste nedreptățile sărăciei. Nimic mai grăitor ca
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui secol care începe», într-una din Marile sale Ode triumfale, și închinînd la capătul acelorași ode un Procesional festiv timpurilor ce vor să vină, poetul dă glas credinței sale: a început zodia nouă a unei lumi «acum totale». Peregrin diplomatic pe căile mari ale globului, spirit deschis perspectivelor celor mai diverse, proaspăt convertit la o credință universalistă, catolică, el exclamă în acele zile, acolo la «extremitatea lumii
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
alungită. Încă se mai vede urma. Străinul s-a uitat la desen. Soția lui a întins mâna, l-a luat, s-a uitat și ea la el și, pentru prima dată de când se strânsese lumea acolo, i s-a auzit glasul. - Parcă-i un colan, a spus. Desenul a trecut din mână în mână. Era o circumferință ușor ovală. Circumferința nu se închidea și, în partea mai lată, lăsa o deschizătură. De o parte și de alta a deschizăturii, linia se
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ciuperci, a răspuns femeia. Căutătorul de minuni vorbea pe un ton autoritar. A făcut-o să amuțească pe Vicenta, apoi și-a rotit privirea pe deasupra celorlalți. - Ați mai auzit de alte lucruri neobișnuite? Într-un târziu, Ramirín și-a dres glasul și a început să vorbească. Își sprijinea mâinile în bâtă și se încorda pentru a da mai multă greutate cuvintelor. Vorbea de parcă ar fi recitat, pe un ton ascuțit, asemănător cu o chemare la luptă. - În anul cometei allei s-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul de minuni a căzut pe gânduri. Pe urmă, cu un glas neșovăitor, în care se putea bănui o intenție batjocoritoare, a răspuns: - Uite ce este, mi se pare foarte ciudat, dar cred că nu avem motive suficiente pentru a-l considera un fenomen extraordinar. Putem să ne închipuim că bolovanul era
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
bunicule, simțurile ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind în legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul ei pițigăiat, l-a îmboldit. - Vorbește-i despre ou, Ramíro, despre oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o cărticică pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să vorbesc mai pe înțeles. Sau o sclerodermă. S-au găsit unele exemplare cu adevărat uriașe. - Da'de unde, a exclamat tușa Paula cu glasul ei pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-am bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o ciupercă. Atunci, mai înainte de a apuca să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-am bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o ciupercă. Atunci, mai înainte de a apuca să răspundă căutătorul de minuni, s-a auzit glasul soției lui. Își aprinsese o țigară și îi tremura puțin mâna în care o ținea. - Ei l-au văzut, iar tu nu. Cum poți fi atât de sigur că se înșeală? Străinul s-a uitat la soția lui descumpănit. - Chiar
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
nimerise chiar în timpul menit plăcerilor care este vacanța. Când am pornit la drum, soarele nu se ridicase prea mult pe bolta cerului și, în dimineața aceea răcoroasă și luminoasă, era o atmosferă de mare puritate și se auzeau limpede primele glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
dorm în colibă, am mai rămas afară o bucată de vreme, până când m-a luat frigul și m-am învelit cu o pătură, fără să-mi iau ochii de la hardughia care coborâse din cer. Se auzea un murmur nedeslușit de glasuri și din când în când răsuna câte un hohot de râs. Lumina dinăuntru era la fel ca înainte, gălbuie și tremurătoare. Am căutat chibriturile și am aprins focul. Flăcările s-au înălțat luminând dintr-o dată în jur coliba, cortul, catârul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
virtute poetica (funcționalitatea, "fiziologia" formei fiind o componentă a substanței): "îți mai aduci aminte minodora/ cum ciocăneai dimineață la cocoașă mea/ și dinăuntru se-auzea nilul susurînd/ și palmierii și viperele mici și galbene/ ca niște jartiere de damă/ și glasul lui ramses/ proaspăt trezit din somn/ cînd tocmai te visase/ în slipul tău triunghiular/ în care clipea ochiul lui dumnezeu/ ții minte cum mergeam împreună la servici/ cum mîncăm covrigi cu susan/ și tu îți ridicai puțin noaptea de pe ochi
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
promoveze aceleași tipuri de gogomănii. Ce părere are Consiliul Național al Audiovizualului? Mă gândesc că ar fi de datoria sa să aibă o părere, pe care să ne-o comunice și nouă, că până acum nu i-am prea auzit glasul pe marginea acestui subiect. (De fapt, eu cred că nu i-am prea auzit glasul deloc, motiv pentru care ignor poziția sa în legătură cu politica culturală a mediilor.) Ce părere au intelectualii responsabili, implicați sau nu în structurile societății civile? De ce
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]