315 matches
-
muncile cele mai grele, care ți-a fost credincios și prieten, e o dovadă de afecțiune. Pe drum, Florea Gheorghe își pierde parcă, pe lângă stropul de umanitate din voce, și identitatea, autorul preferând să-i spună „omul” - asta și în raport cu gloaba lui, căreia îi spune „animalul”. De fapt, aici este un transfer straniu: pe măsură ce calul se umanizează, omul devine sălbatic, crud, mai rău decât fiara. E un raport inegal de forțe, unul de supunere, înveșnicit prin munca de-o viață care
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
-l vezi pe nemțoiul ăsta mătăhălos, crescut ca buruiana nebună pe marhinea hatului, umblând ca un elefant scăpat printr-un magazin de porțelanuri, așezându-se în cur pe Brâncuși, la Masa Tăcerii, ori rânjind satanic mulțimii, arătându-și dinții de gloabă vândută la abator, marketingul morții vinde masiv, la scară planetară, teroarea, la fel, vino mai bine acasă, nepoate, ne-om descurca noi cumva, războiul cibernetic reînvie exodul, migrația antică pare un joc de copii, noi i-am zis imigrație fugii
SCRISOAREA BĂTRÂNULUI GOOGLE CĂTRE NEPOTUL SĂU ERASMUS DIN BANGGUNGGOS ( PAMFLET ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350015_a_351344]
-
ironie aspră, câteodată evident malițioase. Când și când auzeai cum se stropșesc din senin, își aruncau unul altuia cuvinte cu echivalențe în lumea animală, la profilul antropometric al fiecăruia și însușirilor lor anatomo-morfologice, de prezență morală sau „îndemânare” în societate („gloabă, cămilă, piticanie, lunganul, năsosul, furăciosul, mânjitul” ș.a) de care nu se simțea, până la urmă vinovat nici unul, adică primele, garantau ei, nu era de fapt „opera” nici unuia dintre ei, singurul vinovat la o adică fiind Creatorul, că „dotarea” prevăzută n-
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
de porumb să ne mai odihnim; coborâsem din căruțe și stăteam pe malul șanțului în așteptarea comenzii de plecare, unii intraseră în porumb să-și facă necesitățile și veneau pe rând cu ștuleți de porumb și-i băgau în gura gloabelor sleite de foame și de drum. Și dintrodată, așa din senin, văzduhul a început să fiarbă, mai întâi câteva puști mitraliere, apoi catușele rusești care secerau totul în fața lor, măturau lanuri întregi de porumb. Proiectilele brăzdau bolta și loveau cu
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
a aparatului comunist . Astfel, singura probă care nu corespunde ADN-ului respectiv, ci își are proveniența în corciri mai recente, este cea care metabolizează subminarea perseverentă a economiei naționale, prin cromozomi alterați mafiot în procesul globalizării .” Ce mai caută și gloaba asta în bătătura neamului nostru ? Eu susțin, de mulți ani, că fostul PCR are mai multe secții (secțiuni ?) : liberale, democtare, țărănisme și alte isme cu carîmbi de cizme ! Pentru ce v-am plătit? Pentru ce v-am numit în asemenea
FIGURA DOMNITORULUI MORT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355283_a_356612]
-
Comemorari > DON QUIJOTTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Don Quijotte Depozitarul de idei naive, El vine înspre noi de peste vreme, Fără ca nimeni astăzi să îl cheme, În șaua unei gloabe costelive. Cu scut, cu lance, paloșe și steme, Cum ne apare-n scene succesive, În susținute șarje ofensive, E semnul, totuși, unei mari dileme: El reprezintă oarecum sublimul? Ori e ridicol, caraghios de-a-ntregul? Nu-i ultimul, dar nu a
DON QUIJOTTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356987_a_358316]
-
prinde viață-orice dorință și-n surâs durerea-apune. Stau mirat privind în vreme anii ce-au trecut degeaba când aveam plină cocioaba de mâhniri făcute gheme și cum viața-mi nu mai geme și un iureș este graba, îi ucid tristeții gloaba și-armăsari fac din poeme. Anatol Covali Referință Bibliografică: Zbor albastru / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369350_a_370679]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > STERILĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015 Toate Articolele Autorului (celor convinși de sterilitatea fericirii) Din herghelia șanselor în viață Te-a-mpotmolit o gloabă șchioapă, slută; Cântarea inimii-ți e surdo-mută Și scuipi venin la orișice povață. Obloane-ai pus ferestrelor spre bine, În sufletu-ți trăiește-un vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
admit întru totul părerile dv. “La care adaugă”Dar oamenii no;tri de stat. Ochi au și nu văd; urechi au și nu aud, căci totdeauna au luat cărbunele cu mâna sărmanului țăran, care la urma urmelortot el a plătit gloaba. Vorba ceea “Capra b. și oaia trage rușinea “( ... )(C[tre I.Slavici, 21 oct.1878, în I.E. Toruțiu, Op. cit. vol III, p.119-121 ). În secolul nostru, dacă ținem seama de mijloacele moderne de trasmitere,( internet, telefonie mobilă,etc), scrisoarea pare
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
poți să fii cioban. Un post bun este la stână, Cât Becali-i arestat... Lapte ai și-o brânză bună; Nu ca să fii șef la SENAT! - Stai o clipă, Poantă* slabă! Crezi că ești pe-un armăsar? Don Quijote, ești pe-o gloabă, O să-mi plângi cu mult amar Că prea mi te-crezi în vorbă Și-n amicii de trei parale... Nu-i mult, de te frigi c-o ciorbă, O să paști și tu mioare! I-a zis Lie Srăgălie, om trecut
Î N O G L I N D Ă ((CE MI-E TANDEA, E ŞI MANDEA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353666_a_354995]
-
nu mai e ca pe timpul când băteați cu pumnul în masă, acum pupăm subalternul pentru a-și face datoria” spusă doar în scopuri electorale. O fi bine, oare, să procedați așa? Nu uitați o altă zicală românească : „Orice cal devine gloabă”. Prof. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: TRAGETI PE DREAPTA, BĂTRÂNI! / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 506, Anul II, 20 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRAGETI PE DREAPTA, BĂTRÂNI! de ION C. HIRU în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358404_a_359733]
-
admit întru totul părerile dv”, la care adaugă: „Dar oamenii noștri de stat. Ochi au și nu văd; urechi au și nu aud, căci totdeauna au luat cărbunele cu mâna sărmanului țăran, care la urma urmelor tot el a plătit gloaba. Vorba ceea Capra b. și oaia trage rușinea (... )”. (Către I. Slavici, 21 octombrie 1878, în I.E. Toruțiu, Op. cit. vol III, p.119-121) În secolul nostru, dacă ținem seama de mijloacele moderne de trasmitere, (internet, telefonie mobilă, etc), scrisoarea pare a
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
ce vom trăi la iarnă ?Ai cui suntem ? Cine are grijă de noi ? Și noi de cine avem grijă ? Statul român mai e al românilor ?Trăim după placul străinilor? Instituțiile statului reformat se învârtesc în jurul axei politice. Funcționează ca niște gloabe. Au catare doar la târgul lor. Juriștii au prins o găină grasă și scot fulgii din ea. Prea puțini fulgi. Multă vorbărie. Multă sărăcie. Slabi conducători. Niciun om de stat. Pentru binele românilor, cineva se pune de-a curmezișul. Realitatea
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
trebuie să fete în câteva zile, și dacă nu ai grijă de ea, mai bine te-mpuști! Tu, la tată-tu și mumă-ta avusăși, oltene, cai?” Ce puteam să-i zic?... Bunicul Dumitru Tetoianu, tată-l mamei, ținea o gloabă de iapă bătrână, fără dinți în gură, Tudora, care era chioară de un ochiul drept, și pe deasupra, săraca... șchiopăta de-i plângeai de milă; dar a fost bună că pe ea am înățat să călăresc. Cum să fi fătat amărâta
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
cu alți copii prin pădure după ciuperci, ghebe, mănătărci, hribi, hârciogi și încă un soi numit popular aia a calului. Dar circulau și anecdote de genul calului fugit de la ceape. De ce-ai fugit mă' că mă pune primăria la gloabă? Păi, l-am auzit pe brigadier spunându-le omenilor: Dacă nu munciți ca lumea, la toamnă vă dau aia a calului la zile muncă. Nu rămânea colțișor din curte, din magazie sau din pod care să nu fie cercetat cu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
nu am ajutat un biet cărăuș să își ridice animalul căzut sub povară. Acum știu de ce să mă feresc, știu povestea întregii prostii omenești, și ți-o spun și dumitale, iubite cititorule, ca să știi să pui umărul când cade o gloabă sub povară, nu să o ocolești doar, și să comentezi, după puteri! Cât despre defecte, și păcate, și canoane, astea erau involute superstiții de ieri... Astăzi, sunt amic la toartă cu prietenul meu de șuete libercugetătoare,Dumnezeu! motto: ( după mintea
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
Nu mă lăsa să merg, zicea că... „sunt prea mare pentru Teatrul Mic!” Deci, credea el, „mai bine figurant la grupa mare decât artist la ...ceva Mic!” Păi, m-am cărat. Mi-am zis să nu cumva s-ajung o gloabă mută prin lojile centrale. Am dat un preaviz și-am galopat spre locuri mai virgine. Citez: „Cred că actuala direcțiune nu pariază pe calitățile mele! La ce să mai rămân?!” Abia de-acum devine totul mai haios - c-așa e
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
pe care n-ați semnat-o niciodată!), în sensul că nu doresc să fiu plătit ca un actor, ci ca un cal. Din respect pentru acest superb animal, vă cer un gaj potrivit unei mârțoage. (Pe atunci, cea mai ieftină gloabă de la Buftea, pentru o filmare, primea de zece ori mai mult decât cerusem eu inițial.) Cu un nechezat în semn de încheiere, I-ha, i-ha! I-ha, i-ha! Vă salută actorul cu nume de cal, Vizante!” Ce-am
Cu mârțoaga-n pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/338189_a_339518]
-
starea mea interioară. Un caporal de prin București făcea instrucție cu mine. După amiază la plecarea cadrelor, m-a întâlnise pe sectoare și mă alerga, strigă la mine gesticulă, la un moment dat îmi puse mâna în gât strigând: ,,Ba gloaba mare, îți arăt eu ție armata, te învăț eu pe tine ce înseamna armata.” Parcă și așa nu era destul cu ce aveam pe cap. Trânti apoi câteva înjurături, era un tanar slab cu o fată urâtă având o privire
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
deranja!... Cum era zurliu... A-ngânat distrat: - Veniși cam târziu, Șeful s-a culcat... Vioara-l privea, Era-nmărmurită: „A dracu' lichea!... Nemernică vită.” - Ce nu îți convine, Scripcă maronie! De te uiți la mine Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și mai taci din gură; Nervii nu-mi călca. Tont neobrăzat, Ești o farfara!... Râzi ca un turbat, Zbieri ca o lichea. Crede-mă
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
strada e acum pustie, doarme natu' liniștit. Doamne, bine-o să ne fie ori, din nou, ne-au mânărit? în palat e sărbătoare, ne-au pus botul iar pe labe, dar nimic nu ne mai doare, că suntem tratați de... gloabe. de-acum țara-i fericită, cu guvernul tehnocrat... s-a dus clica nesimțită, dar de hoți tot n-am scăpat.... Citește mai mult strada e acum pustie,doarme natu' liniștit.Doamne, bine-o să ne fieori, din nou, ne-au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
mult strada e acum pustie,doarme natu' liniștit.Doamne, bine-o să ne fieori, din nou, ne-au mânărit?în palat e sărbătoare,ne-au pus botul iar pe labe,dar nimic nu ne mai doare,că suntem tratați de... gloabe.de-acum țara-i fericită,cu guvernul tehnocrat...s-a dus clica nesimțită,dar de hoți tot n-am scăpat....... XII. SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI..., de George Safir , publicat în Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015. Se scutură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
pe un buștean de la marginea drumului să-mi trag sufletul. Nici nu trecu mult timp că din vale auzul îmi desluși niște zgomote ca de copite de cal și roți de căruță. Mai apoi, la cotitura drumului se ivi o gloabă de cal cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele, căruțașul clătină din cap apoi, trăgând de hățurile calului, strigă: - Ho! Hooo!... Prrr! Oprește!... Ca să oprească nici nu era nevoie ca gloaba să fie îndemnată de două ori. - Unde mergi, bre, omule? mă cercetă țăranul. - La Obsevatorul Astronomic "Bradul"! răspunsei eu, cu chipul de om serios. - Aha! La Observator zici? Știi ceva? Ia pune tu, băiete, valiza ta aici în căruță, în
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
am zis să nu fac prea multe mofturi, și să mă instalez în căruță, alături de căruțaș, care vorbea în graiul acela specific țăranilor de la munte. - Șezi bine acilea pe scândură... Na, ia și pătura și pune-o pe genunchi! Diii, gloabă, diii, ha!... Acuș' te ard!... Calul tropoti de câteva ori pe loc înainte de a încerca să urnească din loc căruța, până se convinsese că n-are încotro, că trebuie să reia chinul acela blestemat pe asemenea drum rău. - Și ce
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]