KorAP: Find »[drukola/base=globină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

150 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

organism, au fost supuse mecanismelor genetice de reglare a activității genice, homeostaziei - homeoreziei genetice care au asigurat supraviețuirea organismului prin păstrarea unor asemenea gene în genomul uman, dar numai după ce ele au fost inactivate - silențiate. Asemenea gene înrudite cu genele globinelor umane, dar păstrate în stare inactivă în genom se numesc pseudogene ale globinelor și reprezintă niște „fosile genetice” sau „fosile moleculare”. Astfel, gena globinei delta determină sinteza unei catene hemo-globinice care poate sta la baza asamblării unei hemoglobine ce reprezintă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
genetice care au asigurat supraviețuirea organismului prin păstrarea unor asemenea gene în genomul uman, dar numai după ce ele au fost inactivate - silențiate. Asemenea gene înrudite cu genele globinelor umane, dar păstrate în stare inactivă în genom se numesc pseudogene ale globinelor și reprezintă niște „fosile genetice” sau „fosile moleculare”. Astfel, gena globinei delta determină sinteza unei catene hemo-globinice care poate sta la baza asamblării unei hemoglobine ce reprezintă doar 2-3% din hemoglobina totală. Aceasta este considerată o genă aflată în stare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în genomul uman, dar numai după ce ele au fost inactivate - silențiate. Asemenea gene înrudite cu genele globinelor umane, dar păstrate în stare inactivă în genom se numesc pseudogene ale globinelor și reprezintă niște „fosile genetice” sau „fosile moleculare”. Astfel, gena globinei delta determină sinteza unei catene hemo-globinice care poate sta la baza asamblării unei hemoglobine ce reprezintă doar 2-3% din hemoglobina totală. Aceasta este considerată o genă aflată în stare de tranziție spre o pseudogenă și care urmează a fi silențiată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
acestui hormon, desemnat epoR, este un membru al suprafamiliei receptorului citokinelor și este exprimat specific pe celule precursoare eritroide, precum și pe mastocite și megacariocite. Semnalizând prin promotorii epoR supraviețuirea și proliferarea precursorilor eritroizi, aceasta se asociază cu expresia crescută a globinelor în cursul maturării eritroide terminale. Semnalizarea epoR/epo este necesară în supraviețuirea și proliferarea precursorilor finali ai eritrocitului, dar nu este necesară pentru inițierea angajării și diferențierii pe calea eritroidă. Virtual, toate genele cu specificitate eritroidă care se exprimă conțin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
aceasta a afectat asemenea poziții, fie că a dus la moartea individului purtător, având deci efect letal și fiind eliminată din genofondul populațional, fie că s-a asociat cu variate hemoglobinopatii. Pornindu-se de la gena inițială ce guverna sinteza unei globine ancestrale, o primă duplicație genică de acum aproximativ 400-500 milioane de ani - vârsta la care se estimează, pe baze paleontologice, că s-a diferențiat strămoșul vertebratelor tetrapode -, acesta fiind o formă de tranziție între peștii primitivi și batracienii stegocefali pe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
localizate într-un singur cromozom, atât la pești, cât și la amfibienii actuali, spre deosebire de vertebratele superioare (evoluate) la care aceste gene sunt reprezentate de mai multe variante, organizate în clusteri genici distincți, cu localizări cromozomale separate: clusterul genic al α- globinelor în cromozomul 16, iar clusterul genic al β-globinelor, în cromozomul 11 din complementul cromozomal uman. Explicația evoluționistă pentru o asemenea localizare cromozomală a unor gene derivate dintr-o aceeași genă ancestrală implică intervenția remanierilor cromozomale de tipul translocațiilor, consecutive evenimentului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
hemoglobine au fost probabil monomerice. Asemenea hemoglobine monomerice mai pot fi întâlnite și astăzi la grupuri de vertebrate inferioare precum agnatele (Cyclostomi), dar și la pești inferiori, precum rechinul. Acum aproximativ un miliard de ani, o genă ancestrală pentru o globină ancestrală având corespondenți atât la plante, cât și la animale a suferit o duplicație. Unul dintre exemplarele genice rezultate a evoluat spre gena mioglobinei care s-a transmis ca atare până la viețuitoarele actuale. Cel de al doilea exemplar genic a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mioglobinei care s-a transmis ca atare până la viețuitoarele actuale. Cel de al doilea exemplar genic a evoluat în gena pentru catena β a hemoglobinei (vezi și fig. 16.7). Analizele moleculare au arătat că linia de evoluție de la o globină primitivă la strămoșul hemoglobinic β-α a inclus viermii anelizi, insectele, moluștele, ciclostomii și mioglobina mamiferelor, în cadrul acestei linii evolutive producându-se 1629 substituții de nucleotide (Goodman și colab., 1975). S-a constatat o corespondență remarcabilă între, „ceasul evolutiv al proteinelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
producându-se 1629 substituții de nucleotide (Goodman și colab., 1975). S-a constatat o corespondență remarcabilă între, „ceasul evolutiv al proteinelor” și „scenariul paleontologic”. Din asemenea analize comparative filogenetice a fost posibilă estimarea ratelor substituțiilor de nucleotide în genele pentru globine în diferitele perioade evolutive, de unde s-au dedus unele modele evolutive interesante precum este cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
pentru globine în diferitele perioade evolutive, de unde s-au dedus unele modele evolutive interesante precum este cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al cărei produs proteinic funcționa ca monomer a evoluat în gene care dirijau sinteză de polipeptide care au funcționat prin asociere mai întâi în dimeri și apoi în tetrameri în hemoglobine mai eficiente în fixarea și transportul oxigenului molecular. Aminoacizii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a acumulat un număr suficient de substituții de nucleotide spre a dirija sinteza unui tip nou de catenă α ce s-a putut asocia cu catena β (Goodenough, 1978). Perioadele de vârf în realizarea substituțiilor de nucleotide în genele pentru globine s-au putut corela cu perioadele în care selecția naturală a acționat intens spre a avantaja versiunile optime de catene α și β. În următorii 300 de milioane de ani de la divergența genelor catenelor pentru α- și β-globine, rata de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
se înregistrează, un veritabil proces de comutare sau de macaz hemoglobinic realizat în două etape: prima în săptămânile 5-6 de sarcină și a doua exact înainte de naștere (fig. 16.10). S-a admis că expresia genelor din clusterii genici pentru globine cade sub controlul unui superenhancer situat la o oarecare distanță în amonte de clusterul genic globinic propriu-zis. Acesta s-a numit locusul regiunii de control - LCR. LCR-urile sunt elemente dominante de reglaj genic care au fost analizate în cadrul experiențelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
acestei acțiuni, LCR-ul clusterului β-globinic uman s-a dovedit a conține scurte secvențe ale unor situsuri hipersensibile la DNaza I întâlnite în ADN extras din celulele eritroide nu însă și din ADN extras din celule în care genele pentru globine nu sunt exprimate în mod semnificativ. Aceste situsuri hipersensibile la DNaza I sunt dispuse grupat într-o regiune de 10 kb, aflată la 50-60 kb în amonte de genele β-globinice, pe când LCR pentru clusterul genic α-globinic a fost identificat într-

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
hipersensibile la DNaza I, dar în măduva roșie hematogenă la adult, cele două gene γ nu mai sunt active transcripțional, ceea ce se evidențiază prin faptul că promotorii lor nu mai prezintă situsuri hipersensibile la DNaza I. Comutarea expresiei genelor pentru globine, cu specificitate de stadiu de dezvoltare, se pare că se realizează printr-o competiție a genelor pentru catenele globinice de a interacționa cu LCR- ul lor și activarea elementelor silențiatoare cu specificitate de stadiu de dezvoltare. Astfel, transcripția genei pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
stadiul embrionar, chiar prin învecinarea sa cu LCR. În stadiul fetal însă, expresia genei pentru ε-globină este supresată ca urmare a activării unui element silențiator, astfel că devine dominantă expresia genei pentru γ-globină. Fără interacțiunea cu LCR, expresia genelor pentru globină este aproape neglijabilă, dar mecanismul exact de control al expresiei acestor gene nu este încă clarificat. Au existat modele în care era invocată buclarea sectorului din ADN interpus între LCR și genele individuale ale clusterului genic astfel că elemente din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
se comportă exact ca un simplu enhancer al transcripției și nu ca un superenhancer (Bulger și colab., 2002). Aceste date, alături de constatarea recentă a existenței unor diferențe semnificative cu specificitate de specie ne arată că domeniul reglării activității genelor pentru globine este unul complex și încă puțin înțeles (Strachan și Read, 2004). 16.1.5. VARIANTE HEMOGLOBINICE ȘI HEMOGLOBINOPATII Evenimentele mutaționale care modifică secvența de nucleotide din genele pentru globine sunt cauzate de factori mutageni externi (fizici, chimici sau biologici) dar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
specificitate de specie ne arată că domeniul reglării activității genelor pentru globine este unul complex și încă puțin înțeles (Strachan și Read, 2004). 16.1.5. VARIANTE HEMOGLOBINICE ȘI HEMOGLOBINOPATII Evenimentele mutaționale care modifică secvența de nucleotide din genele pentru globine sunt cauzate de factori mutageni externi (fizici, chimici sau biologici) dar și de factori mutageni endogeni printre care replicația eronată a ADN, crossing-over inegal meiotic sau mitotic care conduce la duplicații și deleții, precum și mobilizarea elementelor genetice mobile prin genom

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
inegal meiotic sau mitotic care conduce la duplicații și deleții, precum și mobilizarea elementelor genetice mobile prin genom așa cum sunt secvențele Alu specifice genomului uman sau a unor transpozoni și retropozoni de origine virală ce pot determina fracturarea secvențelor genice pentru globine și inactivarea acestora. Există numeroase variante hemoglobinice, apărute ca urmare a intervenției unor evenimente mutaționale care au afectat diferitele gene individuale ale familiei multigenice ale globinelor. Cele mai comune variante hemoglobinice au fost generate prin substituție de baze azotate la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
unor transpozoni și retropozoni de origine virală ce pot determina fracturarea secvențelor genice pentru globine și inactivarea acestora. Există numeroase variante hemoglobinice, apărute ca urmare a intervenției unor evenimente mutaționale care au afectat diferitele gene individuale ale familiei multigenice ale globinelor. Cele mai comune variante hemoglobinice au fost generate prin substituție de baze azotate la nivelul secvenței genice, care, în virtutea colinearității ADN-ARNm-proteine, au determinat substituții de aminoacizi în catenele polipeptidice ale globinelor. Polimorfismele moleculare ale hemoglobinelor umane sunt remarcabile la nivelul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
au afectat diferitele gene individuale ale familiei multigenice ale globinelor. Cele mai comune variante hemoglobinice au fost generate prin substituție de baze azotate la nivelul secvenței genice, care, în virtutea colinearității ADN-ARNm-proteine, au determinat substituții de aminoacizi în catenele polipeptidice ale globinelor. Polimorfismele moleculare ale hemoglobinelor umane sunt remarcabile la nivelul populației umane generale, unele variante hemoglobinice fiind neutrale, pe când altele au diferite efecte patologice (Antonarakis și colab., 1985) . Mutațiile în genele pentru globine umane determină fie variante structurale ale hemoglobinelor, fie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
determinat substituții de aminoacizi în catenele polipeptidice ale globinelor. Polimorfismele moleculare ale hemoglobinelor umane sunt remarcabile la nivelul populației umane generale, unele variante hemoglobinice fiind neutrale, pe când altele au diferite efecte patologice (Antonarakis și colab., 1985) . Mutațiile în genele pentru globine umane determină fie variante structurale ale hemoglobinelor, fie talasemii - condiții patologice asociate cu reducerea ratei de producere fie de catene globinice α, fie de catene globinice β (Weatherall, 2001). Se cunosc aproximativ 250 de substituții de un singur aminoacid, cauzate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
a făcut ca în ARNm codonii GUA și GUG să fie convertiți în codoni GAA și GAG. Indivizii umani care au suferit diferite mutații, au avut codoni diferiți pentru specificarea valinei normale, din poziția 67, a catenei Hbβ. Secvențierea genelor globinelor umane a permis demonstrarea directă a polimorfismului codonilor (degenerarea sau redundanța codului genetic universal). Dacă încărcătura electrică a aminoacidului care a înlocuit pe cel inițial este diferită de a celui care a fost substituit, rezultă o variantă hemoglobinică ce poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
codoni sinonimi), dar se sintetizează același tip de hemoglobină și nu se manifestă efecte clinice evidente. În virtutea principiului colinearității (corespondența dintre secvența de nucleotide din acizii nucleici și secvența de aminoacizi din catenele polipeptidice), substituțiile de nucleotide din genele pentru globine au dat substituții de aminoacizi, la nivelul catenelor globinice. Unele dintre mutațiile de substituție în gena pentru catena α și în gena pentru catena β sunt prezentate în tabelul 16.2, și asemenea substituții generează diferite variante hemoglobinice. Din analiza

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
două cazuri (HbS și HbC). Identificarea și a altor hemoglobine modificate, ca urmare a mutației tot în această poziție, ar putea oferi argumente pentru susținerea ipotezei potrivit căreia această poziție este o „pată fierbinte” mutațională a genei catenei β a globinei. De asemenea, apar șase substituții ale glutaminei, cel mai frecvent cu lizina, de unde se poate deduce că acest codon al glutaminei este predispus la mutații. Sunt numeroase hemoglobine anormale care apar prin mecanismul molecular al deleției. Acesta face ca din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
pentru elaborarea unei strategii terapeutice și pentru acordarea sfatului genetic. Methemoglobina (HbM) poate fi produsă de cinci mutații diferite. HbM apare ca urmare a înlocuirii tirozinei cu histidina care în hemoglobina normală ancorează grupul hem la nivelul buzunarului hemic al globinei și stabilizează fierul hemic în forma sa oxidată (Fe2+). Cea de a 5-a mutație cunoscută sub numele Hb Milwaukee I nu a putut fi explicată pe baze moleculare. Pacienții cu mutații HbM în catena α sunt cianotici încă de la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]