728 matches
-
extensie, moartea e și ea nimica toată. Să fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e pentru drum lung! spunea el. Și plodului dacă crește, ce să-i fac! Și la urma urmei, mai mergeți și desculți! Nu putem, nea Fane, se plângeau morții, sunt multe gloduri și mai ales cioburi. De unde, bre? De la greci, nea Fane. Ghinioanele lor sparte în timpul vieții, un prinos adus și viilor și morților. Și voi ce căutați pe acolo, mă? Păi spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum se nasc stelele. Și după ce făceau ochi, mergeau de-a bușilea pe glodurile nopții până-și găseau o Mamă. Eu trebuie să mă găsesc pe mine! zise Nilă și plecă. Nu știa că fusese eliminat din joc, urmând să graviteze fără folos, în jurul său, până la moarte. Cine nu e făcut pentru jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin glodul Uliței Padocului, o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea. Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea, cu boul de bărbatu-su. Acum se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii. Nu ne dați o bere? Ba da, zice acesta strigînd la cîrciumar. Dau, dar cu bani. Cum?! Cum ai auzit, răspunde înțepat, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a răspuns mama Maranda, cu un crâmpei de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița și l-am dus către Liov chiar pe drumul unde ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mirosul gazelor ce poluează atmosfera, gaze inventate de om pentru a-l distruge pe om, nu simt degradarea din juru-mi. Mă trezesc când umbra mă aruncă în brațele trecutului, simplu, copilăresc, crud, verde, chinuit, greu, alunecos în apă și în glod, în viața lipsită de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apăru dădu de dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul meu, mă-nvață... bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o ținea pe degeaba în casă. Aș fi jurat că pereții boiți verzi îmi pot răspunde. De aș fi întrebat un perete cum îl cheamă? mi-ar fi răspuns numele meu, ca să fie socotit copilul tatei." (p. 47) Din același glod... Sfințenia lui Veniamin Jidovul, prima dintre nuvele, e un vanitas vanitatum la fel de pripit, de crud ca și lumea schițelor, cu chefuri barbare, nepăsătoare de moarte, necuvincioase, trăind chinurile zadarnice ale clipei. Tîrgul unde nu s-a întîmplat nimic, dar toată lumea
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
nu o dată un aer afectat cu voioșie, de militar în termen bine dispus ce-și fredonează disponibilitatea: Creierul spălat regulamentar și inert / se obține cu săpunul cazon / Fluierăm cu arcada spartă / trufia marelui nostru pluton // Târâm și târâm gamela prin glod / foamea pândește-n deșert / soldat ascultă comanda la mine / astăzi avem marmelăzi la desert // Ieri ai scris o carte poștală acasă / mâine învățăm idealul de nap / V-am dotat în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
te-ai iubit / O dragoste nemărginită ca asia ori ca un / punct bolnav de pe hartă care iradiază speranță / Nu cunosc decât povestea unui copil moșneag / sprijinit în uterul maicii de raza magilor / Adânc până-n sâmburele întunericului / până în centrul muzicii sferelor / glod uscat pe copita capricornului" (Copil moșneag). Un atare filon culminează cu o autocaricatură în care, declarîndu-se, romantic, "deopotrivă jivină și înger crin și jeg / până la ultima moleculă", poetul ne înfățișează o burlescă fracționare numerotată a ființei proprii: "Cum m-ai
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de marți, de la Padina, presedintele CJD, Adrian Țuțuianu. Lungimea totală a drumului Transcarpatica va fi de circa 60 km, din care 39 în Dâmbovița și 21 în Brașov. Traseul drumului: din DN 71 către DN 73. În Dâmbovița, Moroeni, sat Glod - Cheile Coteanu - tronson DJ 714 existent, 31 km. Cheile Coteanu - Padina, tronson de drum forestier existent, 1 km - stana Padina - Dudele Mari, tronson de drum forestier nou, 7 km. În Brașov, comuna Moeciu, de la Dudele Mari - Moeciu de Sus, tronson
Transcarpatica, mai spectaculoasă decât Transfăgărășanul, începe să prindă contur by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/75865_a_77190]
-
este amintită, ci, în această identitate, o expresie rară, o "virtute"). 31 decembrie 1978 Imensă tristețe, dar efectul ei asupra-mi (deoarece tristețea nu e în sine: ca urmare a efectelor deturnate) constituie un fel de depozit, de rugină, de glod depus pe inima mea: o amărăciune a inimii (iritabilitate, agasare, gelozie, lipsă de dragoste). - O! ce contradicție: devin, odată cu pierderea mamei, contrariul a ceea ce era ea. Vreau să trăiesc conform valorii ei și nu reușesc decât contrariul. 11 ianuarie 1979
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
considerațiilor se pot desprinde cîteva intuiții rare. În acest caz, răbdarea de a-i cerceta litera întrece exasperarea insuflată de incoerența ei, cărțile lui Nietzsche fiind un șir de digresiuni cărora le lipsește direcția unei idei. Cauți trufele în învălmășeala glodului și treci mai departe. A patra formă cere un unghi precumpănitor speculativ, cînd nu te mai preocupă nici maestrul și nici nebunul, ci doar semnificația catastrofică a personajului. Din acest unghi, Nietzsche e semnul prevestitor al unui declin de proporții
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
ajuns la spital pentru că a fost refuzată în mai multe unități medicale pe motiv că vârstă este înaintată. La 80 de ani este extrem de riscantă o astfel de operație. Evoluția pacientei este una nesperat de bună", a declarat chirurgul Mihai Glod, managerul Spitalului CF Iași, informează Bună Ziua Iași.
Chinuri groaznice pentru o româncă. De ce medicii au refuzat să o trateze by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37637_a_38962]
-
moșiile de la țară ale unor boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se vede stăpână, și bătrânele case înfloresc. Ceva mai greu e cu lucrările de urbanism, podul rămânând multă vreme la anecdoticul „câte pietre, atâtea gloduri”. Apar, spre sfârșitul secolului, felinare și pază. Tradiția promenadei, cu atât mai puțin nocturnă, nu există încă: „Lumea de jos, și de pe jos, n-avea nici gânduri, nici locuri de plimbare; își vedea ziua de treburi și seara, cum se
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce-l înconjoară (peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
personal pe care mi l-am format din însăși derularea unor întâmplări. Să le numim întâmplări. Din nou în sat, după 50 de ani Nu pot să intru cu Dacia mea pe ulița lui Nichifor Paniș - unchiul meu, întrucât e "glod". (Paranteză: ca să le fac plăcere lui Snegur și Voronin voi spune că "glod" e pur și simplu un cuvânt neaoș "moldovenesc". Așa-i: dar tot eu susțin că-n județul Iași există un sat care se numește... "glodul gândurilor"! Și
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
le numim întâmplări. Din nou în sat, după 50 de ani Nu pot să intru cu Dacia mea pe ulița lui Nichifor Paniș - unchiul meu, întrucât e "glod". (Paranteză: ca să le fac plăcere lui Snegur și Voronin voi spune că "glod" e pur și simplu un cuvânt neaoș "moldovenesc". Așa-i: dar tot eu susțin că-n județul Iași există un sat care se numește... "glodul gândurilor"! Și Iașul, cu voia Dvs s-ar găsi în partea astălantă de Moldovă!) Mi
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]