858 matches
-
de pildă pus pe același plan cu un cuvînt familiar mai vechi, pentru a sugera contextual amestecul balcanic dintre Orient și Occident: "indivizi... încarcați de ghiuluri și celulare" - "România liberă" 2294, 1997, 3). și mai semnificativă e apariția unui termen glumeț, colocvial, construit prin analogie cu (nu tocmai transparentul) celular: "un VIP care nu are ămoleculară" (EZ 2054, 1999, 2).
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
și cultural al hranei e reflectat în orice limbă, de pildă în metaforele mîncatului și ale foamei, ori în desemnările alterității, ale străinilor, pe baza hranei consumate. În cazul de la care am pornit, domină totuși, în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă. Tehnicile elementare ale hrănirii apar că semne de maturitate intelectuală în mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede că tot ce zboară se mănîncă la altele mai puțin frecvente
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdată nu pare a pune cu adevărat în pericol flexiunea; nu e prea mare riscul de a înlocui "obsesiile românului" cu "obsesiile lui românache" ("Dilema" 230, 1997, 15; în ultimul caz apare o evident glumeață utilizare a unui pseudo-nume propriu). Curent pentru numele de luni - "incandescentele zile ale lui decembrie '89" ("Cotidianul", 258, 1992, 2) - ; frecvent pentru nume de echipe cu terminații neadaptabile flexiunii ("oficialii lui Porto" - "România liberă" = RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces juridic. De la această interpretare vine, probabil, un element mai nou în seria de instrumente ale conectării anaforice: împricinat. În registrul colocvial, cuvîntul devine un substitut glumeț al lui respectiv: atestările scrise de mai jos provin, e drept, de la un singur publicist, dar cîteva exemple orale îi confirmă o oarecare circulație - în forma adjectivală - "vă mai zicem doar că-n filmul împricinat vor juca și actori "cu
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
exemplu ar fi mîrlănos, față de mai frecventul mîrlănesc ("Avea o voce mîrlănoasă" - Dana Dumitriu, Sărbătorile răbdării, București, Cartea Românească, 1980, p. 230; s.n.); e drept că dicționarele uzuale le ignoră pe amîndouă. Am întîlnit la un moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios ("o haioasă paranghelie generală" ("Academia Cațavencu", 37, 1999, 10). Sînt și derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative ("rău", la N. Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și pozitive, exprimînd chiar admirația extremă ("excelent, formidabil, grozav", în limbajul adolescentin, la Anca și George Volceanov, 1998). Ultimul sens e prezent în
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
de curse, cu glezna lui subțire și cu nervii încordați ca strunele viorii, nu mai poate fi dus înapoi la rîșniță sau la saca fără să-l umilești ori chiar să-l ucizi. Toate aceste gînduri, stimați cititori, care par glumețe și frivole la prima vedere, mi-au venit în minte în timp ce vizitam expoziția George Apostu, deschisă de curînd la Muzeul de Istorie și Artă al municipiului București. Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Evident, multe din formele citate sînt creații ad-hoc, efemere, dar tendința de a folosi în limbajul familiar metafore de origine informatică există și e chiar foarte normală: orice domeniu la modă și puternic implicat în viața cotidiană își oferă colocvialității glumețe cuvintele și expresiile.
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
se întîlnește cu dreptele unui amar de lume/ strîngîndu-se respectuos (de ochii lumii)/ pentru a-și demonstra că nici o parte nici cealaltă nu/ tăinuiește Doamne ferește! vreo piatră. (Probabil/ anume din cauza acestor discordanțe familiale/ mîinile nu pot redeveni aripi...)" (Fifty-fifty). La fel de glumeț se arată a fi și în raport cu metafizica. De remarcat împrejurarea că gestul său "demistificator" nu are în vedere obținerea unei imagini grotești, a unei deriziuni, ci dezghiocarea unei ipostaze de ingenuitate: "La/ începutul începuturilor/ Dumnezeu/ din sine însuși pe sine
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi; de mai multă vreme s-a răspîndit însă și o creație lexicală familiară și glumeață - maidanez - care a pătruns deja în dicționare (v. Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997). Format de la maidan cu sufixul -ez, derivatul produce un efect umoristic prin parodierea unor nume de rase, în primul rînd pechinez
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
de aceeași părere. Avea parcă pudoarea de a nu etala cunoștințele sale chiar în domenii în care era foarte bine informat, făcînd haz de aceia care, lăsați să vorbească, se încurcau în propriile lor ițe. În intimitate era, dimpotrivă, comunicativ, glumeț, interesîndu-se de tot ce i se raporta, fără a pune o stavilă protocolară în audiențele ce se țineau șezînd, iar nu în picioare, ca la Carol... Modestia noului rege ceda adesea pasul majestuoasei regine Maria, care, spre deosebire de Carmen-Sylva, ținea să
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
succint (cifre, hărți, simboluri). De mai multă vreme, se manifestă totuși un caz destul de interesant din punct de vedere stilistic: strategia folosită de cotidianul "România liberă" (RL) pentru rubrică să meteorologică constă în utilizarea unui dublu limbaj - popular, colocvial și glumeț în titlu - dar tradițional meteorologic (monoton, clișeizat, neologistic) în text. Cele două registre coexista aproape fără contaminări - ilustrînd într-o anumită măsură trucul gazetăresc al titlurilor adăugate (adesea, de alte persoane decît autorii articolelor), destinate să atragă cu orice preț
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
X s-a golit de-a binelea; s-a ănglodat an succesele luiă (402). Să fie Eugen Ionescu acest X? al mai ghicesc și ăntr-un el anonim: ăieri seară era, să zicem, beat. A vorbit pe un ton pe jumătate glumeț, pe jumătate serios despre "opera" luiă(405). De altfel, aproape că-l citează, din Nu și l'Impromptu de l'Alma, chiar an fragmentul următor ăMi-e absolut imposibil să știu dacă mă iau sau nu an seriosă (405). Răspunsul ar
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
diferit de cel tradițional, apropiindu-se mai mult de tiparele actuale ale jurnalismului de scandal. Nu e greu sa deduci, dincolo de diferențele individuale, trăsăturile programatice ale acestor texte de bîrfa scrisă, care trec în revistă, pe un ton lejer și glumeț, cît mai multe detalii din viața privată a vedetelor și a personalităților politice la modă: ele își propun să fie spumoase, inteligente, amuzante, surprinzătoare. Reflexul lingvistic al acestei proiecții ideale (foarte rar materializate în producții de moderat bun gust) e
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
de a nu-mi mai permite să glumesc. Și, pe măsură ce țara a început să numere guvernele Boc, iar noțiunea de Președinte al ei să se confunde cu persoana care-i minte și îi înjură cetățenii, am renunțat și eu la glumeața mea rubrică „În gura leului”, trăgându-mă de mânecă și spunându-mi că lucrurile sunt grave, deoarece cu prostia și reaua intenție nu e de glumit... Am glumit destul... Ironia se adresează doar celor care o merită!” Așa că, proiectata mea
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Evenimentul zilei" = EZ 296, 1993, 7; "rade și el la unșpe dimineață, că tot omu', o votculită" - "Academia Cațavencu" = ACaț 32, 1997, 8. Omiterea lui "-l" poate deveni și o marcă a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
ani ^50, în care exist și eu în însemnările clujanului așezat acum pe treaptă cea mai de sus a literaturii noastre, de pe culmea căreia poți să strigi din toată inima:Vivat școală ardeleana rediviva! E bine de știut că numele glumeț mi-l aplicase în joacă un mare stilist, (și stilizator, - vezi Dostoievski) romancierul intimist Ovidiu Constantinescu, mult delicatul și sfiosul de Ovidel, căruia tocmai de aceasta i se zicea "Șoricelul". Costăchel, - de la personajul sturlubatic al lui Păstorel Teodoreanu. E o
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
precum megacolosal. Cu una sau două apariții se înregistrează calificativele mai banale din punct de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective ale oralității: intonația, accentul frastic, pauzele, ezitările. Pînă la urmă, nu semnele convenționale (fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
Cuburi enorme de granit sau paralelipipeduri pe care sînt săpate mesajele vremii, îți atrag atenția asupra contrastului uriaș dintre materia dură și extrem de grea jucînd rolul hîrtiei, (încă neinventată) și fragilitatea, însemnătatea celor comunicate. Nu știu dacă vreun poet mai glumeț al epocii respective, (nu chiar de piatră) să fi cărat pînă în pragul iubitei, sau să se fi încumetat să-i trimită blocul de granit enorm, pe care un "tipograf" al timpului să fi săpat cu migală: "Cutare, te iubesc
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
concurența sufixelor se manifestă în existența a două derivate diferite de la aceeași bază: în acest caz, tendința derivatului în -iță este de a acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de percepția derivatului ca nou și neobișnuit, ca și de posibilitatea de confuzie cu valoarea diminutivală a sufixului.
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
răspunsuri la invitații de colaborare, dar se conturează cu ajutorul lor un fel de ritual al bunei-cuviințe culturale. Politețea primează, o politețe cu sare și piper cum numai scriitorii pot avea când vor. Dincolo de ea rămân și trăsături individuale: un Cărtărescu glumeț și în pană de poeme, suprasolicitat de reviste în 1990, Andriana Fianu prezentă cu scrisori personale sau în scrisorile celorlalți, întotdeauna simpatică și simpatizată, un Marian Papahagi tulburător ("Dante? Vine de la Roma." - și n-a mai venit), un Livius Ciocârlie
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
scuze doar după ce și-au purtat mesajul. Adesea indignarea estetică e în crescendo: cînd afirmă, de pildă, despre un roman contemporan "că e o carte artificioasă, plictisitoare - mai ales -, că e o tîmpenie și o porcărie" (p. 121). Tonul familiar glumeț - "alde Cioran" (p. 39), "la alde mine"(p. 112), "praf gemacht, cum spun gagiii" (p. 178), "garsoniera mea, grav șubrezită și paradită" (p. 213) - se integrează și în scrisori discursului pe teme religioase: "peisajul (...) unei intimități cu blîndețea marială și
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți (...) claxonau din toți bojocii mașinii lor" (Dilema, 384, 2000, 5).
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
a iubit amicul tău/ N. Velea". Am râs, i-am admirat rima plină acelea/ Velea, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le-am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună de la întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, muri înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
știrile despre partide internaționale sînt numeroase împrumuturile lexicale folosite pentru culoare și atmosferă locală; dintre acestea, italienismele - "tifosi", "stranieri" - au pătruns cel mai mult în limbajul curent al comentariilor, chiar cu unele improprietăți (poate voite) și cu extinderi de uz glumețe: "peluza dreaptă a intrat în silenzio stampa". Pe o cunoaștere comună se bazează și frecvența elipsei lexicalizate - "începutul Europenelor", "două "galbene"". Raportul de familiaritate dintre jurnalist și cititorii săi e evident și în folosirea unui stil colocvial-argotic - "grangurii din UEFA
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]