591 matches
-
care atestă independent anumite evenimente. O sursă este mai credibilă dacă relatarea are sens în contextul a ceea ce cunoaștem despre cultura în care se desfășoară evenimentele relatate. De exemplu, unele afirmații din Evanghelia după Toma au sens în contextul credințelor gnostice din al doilea secol, dar nu în contextul creștinismului primului secol, deoarece se consideră că gnosticismul a apărut în al doilea secol al erei noastre. Anumite concluzii pot fi derivate din analiza lingvistică a evangheliilor. Dacă un dialog are sens
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Toledo, Ohio. Mișcarea a fost puternic influențat de gnosticism (în special de cel descris în cartea lui Hans Jonas, "The Gnostic Religion"), si este caracterizată de credință în Satan; Cultus Satanus (ro: Cultul lui Satan) a fost inspirat de terminologia gnostica, iar Ophite face trimitere la sectă gnostica a lui Ophites. Doamna din Endor (The Lady of Endor) este o referință la Vrăjitoarea din Endor (Witch of Endor). Satanismul Laveyan (nu este considerat drept religie de majoritatea adepților) a fost întemeiat
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
de gnosticism (în special de cel descris în cartea lui Hans Jonas, "The Gnostic Religion"), si este caracterizată de credință în Satan; Cultus Satanus (ro: Cultul lui Satan) a fost inspirat de terminologia gnostica, iar Ophite face trimitere la sectă gnostica a lui Ophites. Doamna din Endor (The Lady of Endor) este o referință la Vrăjitoarea din Endor (Witch of Endor). Satanismul Laveyan (nu este considerat drept religie de majoritatea adepților) a fost întemeiat în 1966 de către Anton Szandor LaVey. Învățăturile
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
abia în secolul a XVI-lea pentru Biserica Catolică și abia în secolul al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe. Într-o scrisoare din 367, Atanasie descrie importanța pe care o dă celor 27 de cărți din Noul Testament: Impactul asupra literaturii gnostice a fost puternic. Din cauza listei celor 27 de cărți din Noul Testament, tezaurul gnostic a stat ascuns de la sfârșitul secolului al IV-lea timp de o mie cinci sute de ani. Manuscrisele care formează Biblioteca de la Nag Hammadi au fost ascunse
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Sinele, "scînteia divină" esență a ființei care poate fi revelată în mod individual acum și aici prin practicarea tehnicilor "sahaja". Astfel, yoga fondată de Nirmala Devi Shrivastava are conexiuni atît cu filozofia advaita-vedanta fondată de Sankaracharya dar și cu formele gnostice ale creștinismului sau cu abordarea Zen. Denumirea metodei provine din cuvintul sanskrit "sahaja" a cărei traducere aproximativă este "spontan", "înnăscut" , "nativ", ideea fiind aceea că procedeul de obținere a Eliberării și implict al Realizării sinelui și unirii (yoga) cu Universul
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză, materialiștii, deși oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca o încorporare a Ființei Supreme ce s-a încarnat pentru a aduce cunoașterea pe pământ. În altele (de ex. Nazarinenii și Mandeenii) el este considerat un “mšiha kdaba” (Messia fals) ce a distorsionat învățăturile încredințate de Ioan Botezătorul. Pe când
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
În altele (de ex. Nazarinenii și Mandeenii) el este considerat un “mšiha kdaba” (Messia fals) ce a distorsionat învățăturile încredințate de Ioan Botezătorul. Pe când înainte ul era considerat majoritar o corupție a Creștinismului, acum este clar că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși câteva comunități izolate continuă să existe până în prezent. Ideile gnostice deveneau influente în filozofiile unor variate mișcări ezoterice și mistice spre sfârșitul secolelor 19 și 20 în Europa și America de Nord, incluzând pe unele care în mod explicit se identifică ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
prezent. Ideile gnostice deveneau influente în filozofiile unor variate mișcări ezoterice și mistice spre sfârșitul secolelor 19 și 20 în Europa și America de Nord, incluzând pe unele care în mod explicit se identifică ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele gnostice sunt de obicei centrate pe: Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
deveneau influente în filozofiile unor variate mișcări ezoterice și mistice spre sfârșitul secolelor 19 și 20 în Europa și America de Nord, incluzând pe unele care în mod explicit se identifică ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele gnostice sunt de obicei centrate pe: Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
se identifică ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele gnostice sunt de obicei centrate pe: Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
credință, avea darul sacralității). Gnosticii susțineau că împărtășesc o cunoaștere „mai mare și mai profundă” (Iren. I, 31, 2) decât cea a doctrinelor Creștine. Această cunoaștere, pentru cei care o meritau, reprezenta mijlocul pentru izbăvire; Într-adevăr, în majoritatea sistemelor Gnostice, era unicul și suficientul pașaport pentru fericirea perfectă. Dar păstra o asemănare cu Creștinismul, pentru că aproape în toate sistemele Gnostice Hristos ocupa un loc central. Fără elementul său Creștin, nu avea de ce să intre în așa conflict apropriat cu Biserica
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
cea a doctrinelor Creștine. Această cunoaștere, pentru cei care o meritau, reprezenta mijlocul pentru izbăvire; Într-adevăr, în majoritatea sistemelor Gnostice, era unicul și suficientul pașaport pentru fericirea perfectă. Dar păstra o asemănare cu Creștinismul, pentru că aproape în toate sistemele Gnostice Hristos ocupa un loc central. Fără elementul său Creștin, nu avea de ce să intre în așa conflict apropriat cu Biserica; fără îmbrăcămintea sa mitologică, și-ar fi pierdut mult din popularitate. Această concepție a Gnosticismului a ajuns în timpurile noastre
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Această concepție a Gnosticismului a ajuns în timpurile noastre să fie contestată. În ciuda acestor lucruri, înțelegerea prezentată mai sus rămâne cea mai obișnuită și este utilă în ajutarea discuțiilor pline de sens asupra fenomenului ce compune Gnosticismul. În general, sistemele Gnostice sunt superficial descrise ca fiind „dualiste” în esența lor, însemnând ca aveau perspectiva asupra lumii constând sau ce poate fi explicată ca două entități fundamentale. Hans Jonas scrie: “Trăsătura principală a gândirii gnostice este dualismul radical ce guvernează relația lui
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
fenomenului ce compune Gnosticismul. În general, sistemele Gnostice sunt superficial descrise ca fiind „dualiste” în esența lor, însemnând ca aveau perspectiva asupra lumii constând sau ce poate fi explicată ca două entități fundamentale. Hans Jonas scrie: “Trăsătura principală a gândirii gnostice este dualismul radical ce guvernează relația lui Dumnezeu cu lumea, și corespunzător aceea a omului cu lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
fundamentale. Hans Jonas scrie: “Trăsătura principală a gândirii gnostice este dualismul radical ce guvernează relația lui Dumnezeu cu lumea, și corespunzător aceea a omului cu lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei”) uzual includea credința
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei”) uzual includea credința că lumii materiale îi corespunde o intoxicare răuvoitoare adusă de puterile întunericului pentru a păstra elementele de lumină în ea, sau literal a o păstra
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
concepției Valentiniene asupra Universului ca fiind poate de natură fundamental monistă, în care toate lucrurile sunt aspecte ale Divinului; vederea noastră obișnuită este limitată la lumea materială datorată erorilor percepției, ce devin simbolizate mitopoetologic în actul creației Demiurgului. Problematica moralității gnostice poate fi rezolvată doar prin citirea pretențiilor contemporanilor. Numeroși scriitori Creștini acuzau pe unii învățători gnostici că în timp ce pretindeau ocolirea realității fizice, în același timp își tolerau cu libertate poftele trupești; totuși există motiv de suspiciune asupra acurateții acestor zvonuri
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
un comportament moral gnostic ca fiind la bază în general ascetic, exprimat fluent în practicile sexuale și dietare. Mulți călugări aveau să se desărcineze de mâncare, apă sau nevoile necesare de trai. Aceasta a prezentat o problemă pentru ereziologii mișcărilor gnostice; acest mod de comportament era unul pe care ei înșiși îl preferau și suportau, astfel că părinții Bisericii, probabil o scuză modernă gnostică, erau obligați să sprijine practicile oponenților lor teologici. Pentru a evita aceasta, o abordare ereziologică comună era
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
desărcineze de mâncare, apă sau nevoile necesare de trai. Aceasta a prezentat o problemă pentru ereziologii mișcărilor gnostice; acest mod de comportament era unul pe care ei înșiși îl preferau și suportau, astfel că părinții Bisericii, probabil o scuză modernă gnostică, erau obligați să sprijine practicile oponenților lor teologici. Pentru a evita aceasta, o abordare ereziologică comună era aceea de a evita subiectul complet și a se limita la afirmații defăimătoare (și în unele cazuri excesive) de libertinism (vezi Cainiți), sau
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
vârful ierarhiei tuturor dumnezeilor oricărei religii existente. Există așadar o ierarhie cerească ce include toate ființele spirituale și toate identitățile divine, toți „Dumnezeii” în care cred reprezentanții religiilor existente. Structura acestei ierarhii era imaginată diferit de fiecare maestru sau sectă gnostică, fiind dificil de descris într-un mod sintetic. Nu puțini au fost chiar creștinii care, fiind corupti de diverse invataturi eretice care se infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent perfecte, care să
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
care-l diferențiază net de creștinism, din multe puncte de vedere. Ei aveau un sistem de gândire care a rivalizat cu creștinismul, motiv pentru care ei pot fi considerați reprezentanți ai unui curent independent. Mai trebuie spus și că doctrinele gnostice se dezvoltă în același context cu platonismul mediu, apelând la surse compatibile și rivalizând adesea. Gânditorii la care creștinii se raportau cu apelativul „eretici” puteau include la fel de bine platonicieni (în sensul platonismului mediu și chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele două curente să se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
asumându-și o identitate elenă, gnosticii își asumau o cuprindere mai largă, considerându-se posesorii unei învățături universale, capabilă să includă toate celelalte religii. Cerintus, Marcion, Carpocrates, Basilides și Valentinus. Ei au fost principalii învățători, de secol II, ai doctrinei gnostice. Explicațiile oferite de creștinism cu privire la existența răului, la natura umană, au părut nesatisfăcătoare din punctul de vedere al acestor gânditori. Ei au apelat la filosofia păgână pentru soluții mai bune, refuzând să accepte învățătura creștină. Teoria lor era aceea că
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
apariția limbajului - fenomen esențial, care a contribuit la dezvoltarea ei. Conștiența se poate clasifica în: Conștiența presupune percepție (reflectarea în SNC a evenimentelor din lumea înconjurătoare), memorie (un stocaj și destocaj continuu de informații asupra evenimentelor interne sau externe), integrare gnostică, atenție, activitate volițională, afectivitate etc. Nivelul conștiinței depinde de nivelul de excitabilitate cerebrală, impunând sistemului nervos inițial starea de veghe. Prin urmare, conștiența desemnează funcția de sinteză integrativă a întregului sistem nervos, care pe fundalul stării de veghe, integrează mesagele
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]