522 matches
-
o s-o-mbrace neaua? Sub iarba ce o paștem e drumu-i, mai departe, că slova neagră-ncepe isonul lui în carte.” Și merge calul negru, cel alb dă să se-ntoarne, dar n-are loc, nuntașii se-mping, sunând din goarne. Cum buciumă pădurea, hăul din hău se strigă, un răsărit de soare zâmbește lângă Rigă. Din ochi parcă-o răsuflă cum cântec zidesc crinii. Pădurea de mesteacăn mai rară. Încep pinii... Din vârf de meterează prin nori răsună cornul. Spre
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ecouă... Spre vorbă-i unicornul: „Dă-mi taina ta în două!” Mai negru decât corbul, răspunde bidiviul: „Izvorul Alb ce spală blestemului pustiul se-apropie la podul plângând rășini, mireasmă. Aruncă-o în apă și-o scaldă în aghiazmă!” De goarne, darabane, ceru-și înalță slava, încearcă unicornul Domniței lui izbava, dar Laur o cuprinde din zbor ca vânătorul, în brațe, o sărută ca pe-o fântână norul. Grăiește calul negru... N-aude unicornul. Apus de turn și fildeș a nuntă
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
lună, un alt an grăbit, anotimpurile adună, lumea se pregătește, ca de sărbători, să primească după datină colindători. Sărbătorile adună oamenii împreună, iar la sfârșit de an, clopoțelul răsună, anul vechi își leapădă cojoacele grele și nerăbdător, cel nou, sună goarnele. Pe-ntreg pământul lumea se zorește, Noul An să-l întâmpine dumnezeiește, cel vechi s-a ponosit, vrea schimbare și va rămâne-n brazde de plugușoare. Prin Noul An se trage brazdă-adâncă, chiar dacă cel vechi mai petrece-încă, anotimpurile se împart
NOUL AN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385056_a_386385]
-
din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului „Se mai despart iubiri țesute-n borangic, O brumă deasa cade când nu mai zici nimic Și ochii mi-i îndrept, tăcerea să despic; Spre cerul nopții noastre, în taină, mă ridic. Se-aude-n goarna vremii o amintire-n doi, Se-aud pe drumul nostru furtuni, si pași, și ploi, Se-ntoarce iarnă lungă și fulgii, în convoi, Aduc răceală noastră, cu vifor, înapoi.” Priveau, priveau, priveau, dar nu unul spre altul, De mâini se
TANDEM ÎN DESPĂRŢIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385204_a_386533]
-
a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul în doi. Aș vrea să mă strigi, cu forța, din goarna, Deși nu mă-ntorc, am fost peste tot Și urma ne ține sub ploaia ce toarnă; Aș vrea să revin... dar iată, nu pot. În rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
Dacă s-a prins uneori, fără voia sa, într-un limbaj obștesc tipic marginal, a ieșit la timp din capcana insultelor, pentru ca faptele să-l apere în locul cuvântului provocat ori provocator. Faptele acestea nu sunt altele decât faptele muzicii. Între goarna de luptă a gurii și lira de melos a zidarului de iubire, a ales-o pe a doua, în limpedea lumină a unor melodii inedite și mirabile. Cu ea întâmpină tot: mânia, răul, palma, durerea, invalidându-le invocațiile, dejucându-le planurile
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
gărzi, către colina care se vedea la câțiva kilometri de tabără. Era, știa asta de la istoricii săi, mormântul unui mare conducător din vechime. Trecerea printre oștenii săi se produse în liniște fiindcă toți se trânteau la pământ când auzeau sunetul goarnelor care precedau alaiul. Era firesc! Toți acei oameni aveau o singură misiune în viață: să-l slujească. Bine, fie vorba între noi, era și singura lor opțiune! Nu-și doreau nici bogății, nici funcții, iar de confort ce să mai
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
de băieți și fete Este mândrul Dragobete, Cu ochii cum este cerul, E al dragostei străjerul Și părul precum pământul Și liber cum este gândul, Frumos de nu se mai poate, E viteazul din cetate La brâu cu o mică goarnă, Sunând alt sfârșit de iarnă. Baba Dochia-l privește Cu mult drag și se fălește Că e fiul ei și-i pare Că nu are-asemănare. Preaiubitul Dragobete, Cel mult așteptat de fete, Păsările-n plai aduce Și le-ndeamnă să se-
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383373_a_384702]
-
de băieți și fete Este mândrul Dragobete, Cu ochii cum este cerul, Al iubirii e străjerul, Și părul precum pământul Și liber cum este gândul, Frumos de nu se mai poate! E viteazul din cetate, La brâu cu o mică goarnă, Sunând alt sfârșit de iarnă. Baba Dochia-l privește Cu mult drag și se fălește Că e fiul ei și-i pare Că nu are-asemănare. Preaiubitul Dragobete, Cel mult așteptat de fete, Păsările-n plai aduce Și le-ndeamnă să se-
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383124_a_384453]
-
a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul in doi. Aș vrea să mă strigi, cu forță, din goarnă, ... Citește mai mult Mor încet pe pănze de timp,Cerneala din ochi plănge pe mine, Din șoapte de prunc se naște-anotimp,Nemuritor în suflet și muritor în tine.Nu te mai văd... Acum sunt doar eu.Nu te mai simt
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
a mea să se culce-n păcat.Mai bine de mine, de tine, de noi...Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat!Nu te mai cert pentru totul in doi.Aș vrea să mă strigi, cu forță, din goarnă,... VII. LEBĂDA NEAGRĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Sub podul de cobalt apare-o vidră, Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită ochi în ochi apoi, fatal, Le-nghite noaptea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
roade frumușele, el dobândind, zice-se, acces și la un oareșicare fond de documente rămase, după moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l claxona dar se apropiase foarte mult de mașina lui așteptând o oportunitate ca să treacă mai departe. În sfârșit, după o curbă strânsă la stânga, apăru o porțiune de drum dreaptă și șoferul camionului se înscrise în depășire. Sună prelung din goarne și trecu mai departe, lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și purități abstracte care se dizolvă În lumina solară sau se pierd Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea frumuseții unei urne grecești. Vremea Îi insuflase lui Amory o dispoziție atât de contemplativă, Încât le-a dat mult de furcă unor automobiliști, obligați să Încetinească dacă nu voiau să-l calce. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde dormiți? Aici, arătă tânăra spre șirul de barăci. Aici sau, vara, afară, în aer liber, pe câmp, unde ne-apucă goarna. Odată n-am putut să ațipesc, mă durea capul, îmi făcuse curte cineva, și-am ieșit să mă plimb, de veghe. A fost un spectacol fascinant: toată planeta noastră dormea. Vă dați seama? Sute, mii dormind în cele mai variate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
albul ochilor, însă prinții, mai nonconformiști, erau îmbrăcați casual. Adică aveau maieuri colorate, bermude, șlapi și doar câteva colane de aur în jurul gâtului, dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră, și aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnulețe argintii. Aceste erau simboluri ale puterii și ale bogăției, prin urmare, chiar și umblătorile din fundul curților imperiale, sau ducale, aveau, obligatoriu, cinci-șase. Famfarele și tarafurile întrunite ale
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
stă și cujetă. Cică, ar consulta intens volume cu patru cuburi de gheață!? Nu pot crede! Pentru asta trebuie să înțelegi ceea ce citești! Dacă ar fi înțeles, de mult era linște în țară. Apoi, iese în piață. Și dă pe goarnă! Hâc, puciul lui Ponta... Hâc, Constituția unei găști... Hâc, le-am pus frână la regionalizare... Hâc, gazele de șist, hâc, fac ce vreau eu.. hâc, am să vă urmăresc pe toți! Văd că a căzut în păcatul, din urmă, al
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
dintre digul numărul 1 și numărul 2 din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Iar câte-un bătrân coboară, Trist și frânt, sau istovit. Vine-odata însă vremea, Să ne coborâm și noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEȘNICIEI: Am trăit și n-am știut. -------------------------------- George GOLDHAMMER Holon, Israel 3 decembrie 2014 Referință Bibliografica: George GOLDHAMMER - BANCĂ AMINTIRILOR (5) - O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA - SIBIU / George Goldhammer : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂDUREA SOARELUI (1, 2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea Soarelui (1) Nămeții de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic și gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul și pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe vești despre alte meleaguri, neînțelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe. Ningea de vreo cinci zile
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Sare pe clape vioi! Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi pe o creanga-nalta Susțin un concert de harpa. Patru tinere egrete Sufla de zor în trompete. Cinci presuri în crâng fac larma, Dau examenul la goarna. Șase mierle dau din buza, Se-ntrec la cântat din frunză. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pe-ntr-un xilofon. Opt grauri în păpușoi Cântă veseli la oboi. Nouă ciocârlii istețe Vor vioară să învețe. Zece fluturași de mai
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
minuni și pentru Vulcănescu, Ianolide, Gafencu, Crainic, Felea, Gyr și toți ceilalți îngeri din temnițele comuniste, pentru nisipul, valurile înspumate și pescărușii Pontului Euxin și pentru sârba oltenească și poarta de lemn maramureșană, Pentru graiul dulce, românesc, pentru higegea cu goarnă a Bihorului, tulnicele Apusenilor și lacrimile văduvelor de război și ale copiilor așteptându-și soții și tații ce nu aveau să se mai întoarcă, pentru crivățul moldovenesc și Sfântul Calinic de la Cernica, pentru Peștera Urșilor și pentru înmormântările, parastasele, colivele
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
dacă ne-am iubi azi, doamnă, mulți s-ar uita la noi năuci și ne-or alunga în toamnă c-atunci, în vin, ei văd năluci. dacă ne-am iubi azi, doamnă, câte cărări aș bătuci... îngeri ar cânta din goarnă și iadul tot se va cruci. Referință Bibliografică: dacă ne-am iubi azi, doamnă ... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DACĂ NE-AM IUBI AZI, DOAMNĂ ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367395_a_368724]
-
dintre digul numărul unu și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
-i să vă povestească Povești frumoase de demult Ce sufletele lor ascund. Lăsați-i să vă spună oful Căci batranețile sunt grele; Durerea azi ocupă locul Frumoasei vieți de ieri, rebele. Și spuneți-le-o cu o vorbă bună Că goarna cerului le sună, Că este hotărât de Sus Ei astăzi sunt și mâine nu-s. C-apoi s-or tot duce ca și omul, S-or scutura ca niște frunze, Cu zambet mulțumit pe buze S-or înălța spre somn
LITURGHIE DE SEARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367275_a_368604]