184 matches
-
rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și ceva de ani să fi avut, dar bățoșenia lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ronald, Sabel, Charles, Scott, Robert, "Contract, uncertainty and innovation", în Columbia Law and Economics Working Papers, nr. 385 și Stanford Law and Economics Olin Working Paper, nr. 403, 2010, disponibil la http://papers.ssrn.com/ sol3/papers.cfm?abstract id=1711435. Godin, Benoît, "The knowledge economy: Fritz Machlup' s construction of a synthetic concept", în Science and technology, issue 37/2008, Institut National de la recherché scientifique Centre Urbanisation Culture Societe. Graevenitz, Georg, "Integrating competition policy and innovation policy: The case of R
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
Thomas H. Davenport, Laurence Prusak, op. cit., p. 13. 14 Fritz Machlup, The production and distribution of knowledge in the United States, Princeton University Press, 1962, p. 7. 15 Idem, Essais de semantique economique, Ed. Calmann-Levy, 1971, p. 337. 16 Benoît Godin, "The knowledge economy: Fritz Machlup's construction of a synthetic concept", în Science and technology, issue 37/2008, Institut National de la recherché scientifique Centre Urbanisation Culture Societe, p. 9. 17 Friedrich A. Hayek, "The use of knowledge in society", în
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
și înmugurit. Ora 9 și 45 minute în Ulm, generalul von Hartmann (guvernator) și comandantul garnizoanei ne salută. După un sfert de oră în Weidenfeld cu trenul special. Ora 12 sosirea în Sigmaringen, la gară Leopold și Philipp. Președintele conte Godin, primarul etc., toate mărimile și Curtea. Mers la castel, nu am voie să-l văd pe papa, doarme. Mama și Marie venit la noi în cameră. După-aceea Fritz și Louise, ultima trebuie să plece îndată, din cauză că fratele ei Taxis e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Fritz și Louise la Berlin. La gară. Promenadă cu Leopold. Seara pe terasă cu mama, Marie și Leopold. Rece. Duminică, 2/14 iunie Vreme minunată, deloc frig. Ora 8 dejunat cu Marie. Ora 9 liturghie în capela castelului. Ora 11 Godin la mine. Mama primește apoi curtea, eu de față. Ora 12 lunch. După-amiaza plecat cu trăsura la Krauchenwies, eu cu mama în trăsură, în a doua trăsură Leopold, Antoinette și Marie. Ora 6 înapoi. La Hedingen. Ora 7 cinat toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
minunată, aer răcoros. Ora 9 plecat cu Elisabeta la biserică. D. Ghica nu e aici, deoarece i se face o operație. Plimbare cu trăsura la Izvor, apoi Stöhr la mine. La masă câteva persoane. Venit Theodori. După-amiaza scris. Scrisoare de la Godin, care mă anunță că moștenirea alodială a lui papa este de 6.666.000 mărci și că fiecare dintre noi primește deocamdată un milion de mărci. Ora 5 promenadă cu Elisabeta. Seara biliard cu Young. Luni, 15/27 iulie Vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
gravă încă. Seara scris până la ora 11. Barometrul urcă enorm. Luni, 16/28 februarie Ceață, dezgheț. Ora 11 Sturdza. Numit pe domnișoara F. Racoviță directoare a Azilului. După-amiaza audiențe, scris. Orele 5½-7½ Kalinderu. Cu Elisabeta. Scris până la ora 11½ lui Godin, în problema Umkirch, al cărui fideicomis îmi va reveni mie. Marți, 1 martie/17 februarie Vreme minunată, cald. Ora 11½ ministrul de război, mi-a prezentat repartizarea creditului de 30 de milioane. Ora 1½ primit pe căpitanul Conda, care merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
facultate și era pîinea lui Dumnezeu. Îl întreb și-l rog să mă lămurească. Măi băiete, Pămîntul se învîrte pe o elipsă, Soarele este într-un focar. Vara este cînd Soarele este cel mai îndepărtat de pămînt. Aoleu, cum? Vezi godinul ăsta din mijlocul clasei? El este Soarele și burlanul o rază de soare. Cu cît burlanul este mai lung cu atît este mai cald în clasă. Tii, ce simplu! Asta chiar mă lămurea cu vara și iarna. Dar primăvara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau, urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, dar una din cele 4 părți dădea în afară. Un soi de godin imens în care ardea gaz metan cu o flacără enormă îți încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu la penitenciarul Jilava, și trebuie să fi fost un om cu sănătatea șubredă, căci a murit tânăr, lăsând după el o văduvă cu doi copii: Marioara și Ionel. Cum văduva lui s-a recăsătorit îndată cu inginerul italian Giovanni Godini (1859-1918), angajat și el de Căile Ferate Române, ca specialist, căruia avea să-i toarne o groază de copii, tata a fost crescut de acesta. Dar primii ani ai vieții și i-a petrecut în casa bunicilor, la Slatina, care răsuna până la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de copii, tata a fost crescut de acesta. Dar primii ani ai vieții și i-a petrecut în casa bunicilor, la Slatina, care răsuna până la ore insolite de muzica tarafului din local. După recăsătorirea mamei lui, orfanul a însoțit familia Godini mai întâi la Pașcani, important nod de comunicație, unde ei locuiau chiar în clădirea gării, la etaj. De acolo, din fereastră, micul Ionel, copil de școală primară, l-a zărit într-o zi pe scriitorul Mihail Sadoveanu (apăruseră în 1904
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a opinat pentru... o pereche de ghete și dânsei i s-a făcut hatârul. Probabil, femeia s-a gândit că băiatul era orfan și nu trebuia abuzat de cumsecădenia tatălui vitreg, oricât de supus soției adorate va fi fost inginerul Godini. Silindu-mă pe mine, când aveam aproximativ vârsta premiantului „cu cunună“, să mă dedic instrumentului ce-i fusese lui refuzat, tata mi-a pus de la început la dispoziție două viori: nici azi nu înțeleg de ce... Mai târziu, când m-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cunoscută în această calitate pe o bună parte din teritoriul României întregite, pe care-l străbătea de-a lungul și de-a latul, profitând de permisul ce-i asigura gratuitatea pe căile ferate române, clasa I, ca văduvă a inginerului Godini, mama-mare se abătuse în Aiud, într-unul dintre turneele-i cartofore, fără să acorde vreo atenție deosebită împrejurării că avea aici un fiu, o noră și un nepoțel, interesată doar de amicii ei, buni desigur, dacă o găzduiau cu săptămânile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Aiud, într-unul dintre turneele-i cartofore, fără să acorde vreo atenție deosebită împrejurării că avea aici un fiu, o noră și un nepoțel, interesată doar de amicii ei, buni desigur, dacă o găzduiau cu săptămânile doar de dragul jocului. Filofteia Godini, născută Dimitriu și măritată în prima căsătorie Negoițescu, trebuie să fi fost o femeie nu numai frumoasă, dar și nespus de agreabilă, vioaie, cu haz. Atât cât am cunoscut-o eu, sporadic, dar mai îndelung decât pe „mama tină“, căci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a trăit până în anii ’60, o știu doar ca ahtiată de dulciuri, de-a dreptul lacomă de țigări și cafele și văicărindu se la bătrânețe de felul ingrat în care se poartă cu dânsa numeroasa-i progenitură. A avut cu Godini (născut în Tirolul austriac de la finele secolului trecut, școlit, împreună cu fratele său, tot inginer, în Germania, pentru ca diplomele să le folosească în țara nației-„surori“ de la gurile Dunării, unde s-a lăsat sedus de farmecele unei pământence și de dragul ei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai întors pe plaiurile natale, cu toate stăruințele familiei din patrie, de la Cortina d’Ampezzo, oameni cu stare, proprietari de hoteluri) atât de mulți copii, încât singura-i preocupare serioasă pare să fi fost cum să scape de ei. De Godini, taică-meu vorbea cu respect și milă: despre cinstea lui, conștiinciozitatea, bunătatea, devotamentul, biblioteca plină de cărți germane și italiene legate în marochin. Îl considera victimă a dragostei lui pentru munteanca frivolă, căreia-i căzuse în mreje, pe care a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a grecilor și-a tuturor neamurilor scurse pe la poalele Carpaților. S-a încurcat cu muza asta balcanică încă de pe când trăia Gheorghe Negoițescu (ultimul său copil, Mihai, al treilea dintre cei care-i purtau numele, era, în realitate, răsadul lui Godini) și menajul lor a constat în mare măsură în producerea de urmași, ceea ce nu a împiedicat, se pare, intensa viață socială a prolificei românce, prin viață socială înțelegându-se mai ales jocul de cărți. Godini, care nu agrea pokerul, a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era, în realitate, răsadul lui Godini) și menajul lor a constat în mare măsură în producerea de urmași, ceea ce nu a împiedicat, se pare, intensa viață socială a prolificei românce, prin viață socială înțelegându-se mai ales jocul de cărți. Godini, care nu agrea pokerul, a fost din păcate un om slab; acceptând, la sugestia ROCHIA DE BAL soției, abandonarea unora dintre copii rudelor, care i-au adoptat, nici de ceilalți, rămași în sânul familiei, n-a știut să se ocupe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la atelierele căilor ferate, să-i facă muncitori și - cu pedagogia lui temerară - și-a respectat amenințarea. Puși la grea încercare, cei trei s-au arătat însă foarte mulțumiți școlind cu mâinile și doi dintre ei - care purtau numele de Godini -, împreună cu fratele lor bun, care se chema Negoițescu, și-au dus viața în atelier sau pe locomotivă, iar Dumitru s-a trezit, sub comuniști, muncitor veritabil, cu originea socială „nesănătoasă“. Pompiliu n-a mai apucat binefacerile marxismului de stat, căci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Dumitru s-a trezit, sub comuniști, muncitor veritabil, cu originea socială „nesănătoasă“. Pompiliu n-a mai apucat binefacerile marxismului de stat, căci a murit destul de tânăr de tuberculoză, contractată pe mașina lui fumegândă. Spre deosebire de frații lui, mecanici de locomotivă, Dumitru Godini (născut în 1903: când scriu acestea, mai trăiește încă, la Timișoara) a ajuns tâmplar C.F.R. și a dovedit întotdeauna talent și spirit inventiv - l-au onorat cu brevete, ceea ce nu l-a împiedicat să treacă, politic, prin pușcărie: a fost
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
palisandru, după catalog de mobile german. Mai târziu, la bătrânețe, ca pensionar, s-a afirmat în pictura naivă - descoperit de criticul de artă Radu Ionescu, a expus și în străinătate, lucrările lui atârnând în muzeul din Pitești. Crescut de inginerul Godini, tata va fi avut și el parte de slăbiciunea de caracter a părintelui său vitreg, căci, oricât de inteligent și cu personalitate s-a arătat ca licean (mai cu seamă, la Pitești), după cum îl descriu foștii colegi, care-l înfățișează
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în biblioteca lui, nu-mi amintesc să fi văzut altă lucrare dedicată frumuseților naturii decât un ghid turistic bogat ilustrat, purtând titlul La Route des Dolomites, achiziționat probabil cu ocazia călătoriei în Italia din 1925 sau 1926, când frații săi Godini l-au însărcinat să trateze cu urmașii familiei de la Cortina d’Ampezzo probleme de moștenire; iar Histoire naturelle de Buffon sau Souvenirs entomologiques de Fabre le citea din interes moralistic), iar când - sub iminența războiului - i s-au deschis porțile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stea prea mult pe gânduri s-a repezit în reprezentantul forței publice, l-a prins zdravăn de umeri, l-a ridicat ca pe un trunchi de lemn găunos și l-a așezat, fain frumos, să fim iertați, cu dosul pe godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să fim iertați, cu dosul pe godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală și trimis fără prea multă judecată să sape la canal, detenția politică pe vremea aceea, știa toată lumea, fiind ceva
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în sărăcia extremă, locuind în „pungi de sărăcie”, nu au surse de venit altele decât ajutoarele sociale, milostenia, cerșitul, micul furtișag. Locuiesc în căsuțe de carton sau în cămine dărăpănate de nefamiliști, gătesc la lampă cu petrol sau pe un godin cu lemne, își trimit copiii la școală pentru alocație și corn cu lapte (dacă există școală la mai puțin de patru kilometrii), îi trimit la cerșit sau își trimit copilele la „produs”. Sărăcia extremă este un rău extrem. Acolo violența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]