138 matches
-
Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pag. 176. Primind nume, fata de Împărat, acum Cătălina, trebuie să se vindece de boala de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1 respinge pe Luceafăr. Pentru că eroina trece dincolo de oglindă. Ea este acum Alice În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe care îl generează programul EDITE, produs de ITEM. "Compenetrația regnurilor și ideea transformistă ce se desprinde din [Avatarii faraonului Tlà] putea să-i vină lui Eminescu de oriunde, dar e de crezut că l-a înrâurit întrucâtva și panteismul goethean din ciclul de poezii Gott und Welt, unde ideea treptelor, gândite, nu-i vorbă, mai mult logic decât naturalistic, se exprimă prin imaginea cercului"(ibidem, 306). Demersul călinescian ar fi putut determina orientarea discursului critic către hermeneutica intertextului, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nesfârșitul lor drum al căutării de sine și, într-un final, al (re)găsirii. Ca trăsătură stabilă, reamintim că, spre deosebire de modernismul lovinescian, această orientare nu își propune sincronizarea cu spiritul veacului, ci recuperarea creativă a unor modele exemplare, o restaurare goetheană, o valorificare a unui trecut ce devine ideal pentru prezentul zbuciumat. O Antigonă a românilor, intitulează Alex Ștefănescu, unul dintre capitolele adresate Ilenei Mălăncioiu, dedicate, mai ales, analizei poeziei sale de sfârșit, poezie a reconstrucției, prin moarte însă, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Grete Tartler Am urmărit de-a lungul timpului receptarea lui Günther Grass - nu numai în Germania, ci pretutindeni în lume. Nu am găsit nicăieri vreo referire la amprenta goetheană a scrierilor lui Grass, deși mi se pare o componentă care sare în ochi. Chiar pornind de la titlul recentului volum care a făcut să curgă râuri de comentarii, Beim Häuten der Zwiebel (2006 - Decojind ceapa), un cunoscător al Xeniilor lui
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
wir legen ihn doch nicht gern auf Eseln zurück. (Drumul spre adevăr e abrupt și urcându-l aluneci, / totuși nu vrem pe măgari să-l străbatem, nu ne-ar plăcea. Xenii, 54). Germania însăși este pentru Grass un spațiu privit goethean Deutschland? aber wo liegt es? Ich weiß das Land nicht zu finden, /Wo das gelehrte beginnt, hört das politische auf (Unde-i Germania? Unde se-așează? Eu nu știu s-o aflu/ Căci unde începe ce-i doct, încetează politicul
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
trăiește pe hîrtie în așa fel, încît altminteri nu e posibil să înțeleagă cineva. De ce? Derogînd de la textul Scrisorii pierdute, derogi de la viață. În paginile ei respiri pur și simplu în realitate, trăiești în veridic și spontan". Citînd o formulă goetheană, Constantin Trandafir arată că scrierile lui Sebastian nu sunt decît "fragmente ale unei mari confesiuni", întrucît autorul operează în creația sa romanescă aidoma unui "observator liric", în duhul literaturii "experiențialiste", iar dramaturgia sa revelă la rîndu-i "figura" creatorului, constituind, conform
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
pe care V. îl aproximează prin „complexul lui Nabokov”. Însă în ambele cazuri apare același procedeu al oglindirii reciproce, în care eseistul tinde să vadă o definiție a criticii înseși: „Datorită criticului, iar în particular comparatistului - care, asemenea chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de «artist al îmbinării», un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întâlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună, nouă, neașteptată și paradoxală”. „Manierismul” eseistului atinge apogeul
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
numeroasele studii consacrate relațiilor noastre literare cu străinătatea (apte să pună În lumină, dincolo de „influențe”, și o anumită imagine a literaturii respective În spațiul românesc), apărute mai ales În seria Confluențe: Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul; Ion Roman, Ecouri goetheene În literatura română; Grigore Vereș, Opera lui Dickens În România; Ion Petrică, Confluențe literare româno-polone; Dan Grigorescu, Shakespeare În cultura română modernă; Elena Siupur, Relații literare româno-bulgare În perioada 1878-1918; Luminița Beiu-Paladi, Romantismul italian și literatura română a secolului al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a contestat-o în mod radical. Noi înșine ne-am asociat polemic acestui punct de vedere al lucrării publicate doar în limba franceză (1982, 1988). În literatura europeană intră toate literaturile continentale, după cum în literatura universală, în Weltliteratur (după formula goetheană), intră toate literaturile lumii. Deci toate literaturile estice, inclusiv cea română, sunt de fapt și de drept europene. și alți comparatiști și scriitori balcanici și central europeni au anticipat, susținut și polemizat pe această temă iritantă. pe cine trebuie să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
la idei limpezi, dar și la opțiuni precise. În plus, ideea literaturii europene se cere gândită până la capăt, în toate implicațiile sale. Multe sunt paraliterare, inclusiv de ordin ideologic. Această reacție depășește cu mult obiectivele comparatismului strict academic. Termenul originar, goethean, Weltliteratur (Eckerman, 31 ianuarie 1827), care introduce și pune în circulație întreaga problemă, este plin de ambiguități. Se susține, în genere, că literatura europeană nu se confundă cu cea universală; că Goethe nu avea în orice caz această noțiune; că
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cooperarea și influența reciprocă. Ea promovează o literatură permeabilă, receptivă, sensibilă, deschisă asimilărilor creatoare, diferențierii și alterității. Cultivarea raporturilor amicale (pași prietenești), corectarea și toleranța reciprocă devin necesități și imperative morale și literare de prim ordin. și aceste expresii sunt goetheene. De aceeași orientare sunt și alte formule excelente (uitate), tot de epocă: Weltliteratur... altfel spus, concilierea punctelor de vedere opuse (Villemin) sau schimbul multilateral (ein wechselseitiger Austausch) (T.W. Danzel)10. Studiul influențelor literare străine, care încep să fie recunoscute
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
să cultive universalitatea general-umană, diversificată și exprimată în forme naționale. În felul acesta, agresivitățile naționaliste și șoviniste se șterg, se estompează, devin chiar imposibile. 4. Literatura europeană (=universală) constituie bunul comun al întregii umanități, care devine tot cu o expresie goetheană o patrie lărgită, extinsă (erweitertes Vaterland). Ea constituie o comunitate de valori, idei, forme literare etc., la care toți au liber acces. Europa literară reprezintă deci un patrimoniu comun. Ea este rezultatul unei colaborări active intercontinentale. Goethe, apoi Mazzini întrevăd
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sa, aceeași calitate urmează a fi recunoscută și tuturor textelor literare de pretutindeni, din toate literaturile lumii. Ele aparțin literaturii în măsura în care participă sau nu la literaritate. Această literaritate, peste tot verificată, poate fi numită, pentru a ne menține în tradiția goetheană, allgemeine Weltliterarität, o literaritate universală. Noi am propus într-o lucrare anterioară termenul de literaritate comparatistă. Dar indiferent de terminologie, rezultă limpede că unitatea de structură, fenomenologică și morfologică a literaturilor lumii, nu poate participa decât la aceeași unică esență
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
scriitorul veghează cu marele său simț realist,intuiția profundă a însușirilor poporului, nestrămutata obiectivitate. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre stările de criză, individuale ori sociale,care prin ele se manifestă nedisimulat legea vieții. “Ca să folosim o distincție goetheană, putem spune că el nu narează «îngrozitor», ci narează lucruri «îngrozitoare»; cum nu narează tandru și sentimental, dar «narează» sentimente tandre.Nu lipsesc într-adevăr momentele de umanitate potențială; pentru a le sesiza, să nu ne lăsăm induși în eroare
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
ale circulației mitului, comentând până și asimilarea personajului cu socialismul, redobândirea dimensiunii istorico-politice a operei lui Goethe, orientarea materialistă sau „tehnicistă”, când Faust II devine „o operă poetică a fazei preindustriale”. Analiza nu se axează pe reconstituirea universului faustic sau goethean; fidel metodei comparatiste, V. propune comentarii nonfactologice, orientate spre estetică și filosofie (Dimensiunea filosofică a orizontului faustic). Partea cea mai consistentă a cărții prezintă convergența faustiană a unor mari scriitori din literatura universală (Byron, F. M. Dostoievski, Thomas Mann, Paul Valéry
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
o dată munca - la fel ca meseria În arte, despre care vorbeam mai sus! -, dar nu oricare muncă, nu cea impusă, nu cea adoptată din motive sau interese conjuncturale, diferite pentru fiecare epocă istorică sau politică. Nu, ci munca În Înțelesul goethean și postiluminist, ca pasiune; o muncă, o activitate ce devine creatoare prin aceea că este liber aleasă și susținută cu fidelitate superioară ani și decenii, În spiritul unui model ales și el, liber și Înalt. Din toate acestea, noi extragem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în discuție toate legile universului, inclusiv cele ale limbajului, asemenea personalităților de vârf ale culturii (și științei, ca o componentă a acesteia) universale: Confucius, Platon, Dante, Newton, Kant, Einstein? Omul faustic nu doar parcurge din cerc în cerc, ca cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ministerială. A urmat, destul de curând, și un titlu nobiliar, astfel încât era inevitabil ca funcției publice să i se adauge, cât mai repede, o rezidență pe măsură. Așa s-a constituit, urmând toate treptele legale ale vremii și ale cetății, locuința goetheană „am Frauenplan“, devenită, începând din 1885, muzeul cel mai vizitat din Weimar. Aș recomanda tuturor celor care vor să înceapă o carieră politică să introducă în programul lor de pregătire câteva ceasuri de reflexie în spațiul acestui muzeu. Ar vedea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Goncearov - e un sentiment precumpănitor în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-a citit romanul lui Gon cearov
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu toate ale sale și cultura majoră; un text care sugerează cu subtilități infinitezimale să rămâi în spațiul descris de poet, să te confunzi cu el, stând numai cu tine însuți sub jumalțul adânc și albastru al cerului. Lipsește doar goetheanul Oprește-te, timp!, dar și acesta ar trebui spus în șoaptă pentru ca nu cumva să fie tulburată armonia începutului de veac... Exemplul ales nu este singular la Eminescu. În Trecut-au anii49 găsim un exemplu tipic de manifestare lirică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de inițiere a lumilor superioare, divine. Fantasmagoria are nevoie de sensorial iar sensorialul nu eșuează în fantastic ci într-o altă realitate. 396 Mnemoclastia ca metodă, așa cum am expus-o la începutul anilor '80 ai secolului XX este contrară ideii goetheene de dezvoltare spre exterior a percepției umane, dar o confirmă în sensul intuitiv al principiului extinderii spre experiență a realităților spirituale. Invizibilul este raportat permanent la vizibil, necunoscutul la cunoscut. Spre deosebire de trăirile meditației transcedentale, impulsurile revelației și mai ales ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la poemul său coregrafic Doktor Faust afirma că Goethe s-a simțit probabil atras de această scriere. Deși legendele prezintă strânse legături, scrierea lui Rutebeuf este considerată prefaustiană, deoarece nu prezintă sensul revoluționar caracteristic Reformei. Pe baza acestor legende Faust-ul goethean este structurat într-o formă involtă tipic barocă, încapsulând trei mituri distincte : componentele theophiliană, paracelsiană și simoniană. Mitul theophilian, componenta cadrului central al tragediei Faust, constituie motivul rebeliunii, dar, spre deosebire de cea a titanilor prometeici îndârjiți împotriva zeilor , aici se reduce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
știința și străduința subiectivă cu absolutul în esență și în modul său de apariție, dau conținutului o amploare pe care nici un alt poet dramatic anterior n-a îndrăznit s-o cuprindă în una și aceeași operă..” Hegel indentifică în personajul goethean iubirea de cunoaștere , a cunoașterii reale, a căutării adevărului căci Adevărul este întregul. Prin aceasta se poate spune că mitul central al operei este mitul gnoseologic, căci, după cum am spus, personajul, prin toate acțiunile, faptele, gândurile, dorește să aspire către
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
întregul. Prin aceasta se poate spune că mitul central al operei este mitul gnoseologic, căci, după cum am spus, personajul, prin toate acțiunile, faptele, gândurile, dorește să aspire către cunoașterea absolută și face tot posibilul să o dețina. Capitolul 4: Faust-ul goethean Povestea unei capodopere Tragedia goetheana tratează ideea formării unui om în devenire, proiectat pe ecranul unor succesiuni de întâmplări. Lucrarea se referă la educație, la pregătirea exemplarului uman pentru societate și mai ales la idealul omului. Faust-ul lui Goethe deschide
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]