122 matches
-
drept, slujirea istoriei în mers nu e străină acesteia (Jacob Burckhardt a calificat "minunatul spectacol al istoriei" drept "poezie"), dar nu o dată practica expresiei poetice asociată politicii devine gesticulație (prea) amplă de tribun, grandilocventă exhortație. Nimic mai departe de Vasile Gogea decît o atare formulă. Căldura factice e respinsă, dezinvoltura e jugulată în numele unui program sever, al unei discipline care tinde spre concentrare, spre lapidaritatea emblematică a inscripției. Familiarul, proximitatea apar sacrificate în beneficiul tonului refrigerat, al unei distanțări, al unei
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
eșuat, după cum se știe, pe o baricadă ideologică lamentabilă), care, la începutul activității sale, a făcut din "înstrăinare" deviza doctrinei sale asupra poeziei, recomandînd ca ea să fie aplicată prin înlăturarea tuturor motivațiilor consacrate ale unei teme. Rețeta lui Vasile Gogea e cea a prozaismului voit precum o uniformă aplicată grației, menită a o reliefa în contrast: "Să-ți redescoperi durerea/ cum soldatul întors din prizonierat.// Să-ți recunoști suferința/ cum broasca țestoasă plaja.// Să-ți bagi perfuzia în vena ascunsă
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
picioare. Adică amestecul inextricabil al văzutelor și nevăzutelor, unicul fapt ce ar putea îndritui un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
subtilitatea ultimă, nec plus ultra: "ŤSuprafața mea de contactť/ cu lumea/ se reduce continuu.// în curînd/ ea nu va fi/ decît un punct.// Atunci/ voi ști/ că a venit vremea/ ultimei propoziții". Chiar dacă nu-și scrie încă "ultima propoziție", Vasile Gogea o aproximează în tiparul poemului ultrascurt, cu alură de haiku: "Călare pe melc/ galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei". Ori: Sunt/ atît de departe/ de casă/ încît/ numai murind/ mă mai pot/ întoarce". în consonanță cu o asemenea strictă încorsetare
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
eșecuri suportabile, finalmente o realitate lejeră funcționând pe principiul perfuziei." Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea, sursele sunt destul de ușor identificabile: la Vasile Gogea sursele sunt destul de ușor identificabile: un Fowles, "agățat" drept titlu, și în consecință, fragmentarismul textual, punere în abis etc. (procedeul comun atrage magnetic locul comun al criticii). Se mai "simte" în prozele
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea, sursele sunt destul de ușor identificabile: la Vasile Gogea sursele sunt destul de ușor identificabile: un Fowles, "agățat" drept titlu, și în consecință, fragmentarismul textual, punere în abis etc. (procedeul comun atrage magnetic locul comun al criticii). Se mai "simte" în prozele lui Vasile Gogea și un Michel Butor cu
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
destul de ușor identificabile: la Vasile Gogea sursele sunt destul de ușor identificabile: un Fowles, "agățat" drept titlu, și în consecință, fragmentarismul textual, punere în abis etc. (procedeul comun atrage magnetic locul comun al criticii). Se mai "simte" în prozele lui Vasile Gogea și un Michel Butor cu La Modification, bine asimilată în text (în Tragere excepțională de Anul Nou), ba chiar și un Blanchot anticalofil și cam tot Noul Roman. Lucrurile sunt ținute sub control totuși. Textele au unitate și închegare, și
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț la pretențiile de obiectivitate, e un fapt pe care îl intuiesc eu ca atare), un ritm prozastic destul de bun, aproape de "calmul narativ" cel de bună faimă. Există în prozele lui Vasile Gogea o relaxare care îmi place și care face bine, umorul calm și obosit al celui care își duce viața provincial, prin trenuri personale, orașe de munte unde "plouă pe burlane ca o tavă cu cartofi puși la prăjit". E o
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
tovarășilor de pahar. Speranța lui intimă era că, în felul acesta, s-ar putea întâmpla să se aprindă lampa aceea stinsă. Mai reparase el în felul acesta un televizor...". Ar fi fost bine dacă povestirea aceasta haioasă a lui Vasile Gogea n-ar fi devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
în PSD. La Baia Mare, a fost sacrificată democrația de partid, pentru a fi pus șef al filialei bucureșteanul Mircea Ursache. El fost trimis de la centru în Maramureș, ca președinte interimar, după demisia pe motive de sănătate a șefei locale, Jeni Gogea. Miza alegerilor în organizație este importantă, pe lângă securizarea unui loc în viitorul Parlament fiind și postul de primar, rămas vacant după arestarea liberalului Remus Anghel. De altfel, Mircea Dolha, viceprimar PSD, bine cotat în sondaje, a și fost scos din
Alegeri de partid. UTC votează ca PCR la PSD Maramureş () [Corola-journal/Journalistic/49687_a_51012]
-
săi. La alegeri, Ursache, fost lider UTC, ajuns apoi director la World Trade Center și în AV, a acționat ca pe vremea PCR. Maramureșul a fost singura organizație PSD unde s-a mers pe liste, el numind-o vicepreședintă pe Gogea, vindecată ca prin minune de problemele care au silit-o să de misioneze. Singura concesie făcută democrației de partid a fost plasarea unui "iepure" în postura de contracandidat, respectiv fostul subprefect Dorin Buda, care nu avea însă pe nimeni important
Alegeri de partid. UTC votează ca PCR la PSD Maramureş () [Corola-journal/Journalistic/49687_a_51012]
-
Butaș Elena, 49 ani l Sauciur Mihai, 80 ani l Tamas Salon, 56 ani l Schnabl Harry, 74 ani l Brîncovean Ilina, 78 ani l Buru Sorin, 55 ani l Alexandru Georgeta, 67 ani l Notigan Grigore, 59 ani l Gogea Mihai, 51 ani l Dolinschi Nicolaie, 51 ani l Putnoki Adalbert, 76 ani l Codrean Silvius, 79 ani l Romon Natașa, 39 ani l Ivanovici Teofil, 80 ani l Ivan Ioan, 78 ani l Uliță Sofia, 84 ani l Schmiedmeiszter
Agenda2006-08-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284778_a_286107]
-
Dar nu despre Flashback vreau să vorbesc, ci despre cele două volume pe care Ion Bogdan Lefter tocmai le-a lansat la Romexpo, 7 postmoderni: 7 postmoderni; Ntìdulctu, Crăciun, Mul Ier, PclcutesGu. Gogei. Dani Iov, Ghiu Nedelciu, Crăciun, Muller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu și O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească. Cum ambele au o certă detentă sintetică (chiar dacă imaginile sunt nu o dată fragmentare și „mișcate"), temă mi-e ca nu cumva contururile acestea de metodă
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
de discutat. Ion Bogdan Lefter a fost și este un postmodern. Cât privește sumarele celor două cărți-pereche, ele nu provoacă, iarăși, cine știe ce nedumeriri. În prima, poate descumpăni o clipă interesul exagerat care li se acordă unor Valentin Petculescu și Vasile Gogea. Dar până la urmă recuperarea unor marginali e una din sarcinile cele mai importante ale unui critic literar. În legătură cu aceștia, minuția lecturii cu public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
Interesant mi se pare un detaliu al cărui punct de plecare e deontologic, dar ale cărui consecințe sunt de ordin stilistic. Și în 7postmoderni, și în oglindă... Ion Bogdan Lefter scrie, să zicem, despre Nedelciu sau despre Crăciun sau despre Gogea. Numai că în fiecare carte scrie altceva și, mai mult decât atât, scrie altfel Orice s-ar putea reproșa, dar nu că ar fi un monocord în rol de virtuoz (cum sunt atâția dintre publiciștii de azi). Capitolul despre Mircea
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
o față a scriitorului însuși. Dar poate fi redus autorul Nopții furtunoase la asemenea trăsături intrate deja în circuitul locurilor comune? Nu cumva există și un revers al deprecierii comice, al absurdului jovial în care pare a excela acesta? Vasile Gogea e unul dintre analiștii, tot mai mulți în ultima vreme, care socotesc că, pătrunzînd în acea „casă a oglinzilor” care e creația în cauză, putem vorbi și despre un Caragiale abisal: „Pentru că, în mod surprinzător, în orice moment oglinzile deformante
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
mîncînd și bînd, ceea ce ar însemna că nu doar Năpasta sau nuvelele ar ilustra latura gravă a scriitorului, ci și restul operei sale care ar poseda un background insesizabil la prima vedere, opus celui vizibil, al bunei dispoziții imanente. Vasile Gogea chiar numește cîteva spețe ale fricii, așa cum se înfățișează în textele lui Caragiale: atavică, domestică, socială, morală, creștină, rasială, cosmică, afirmînd conclusiv că „frica pare să fie, în universul literar al lui Caragiale, singurul sentiment uman rezistent la coroziunea moftului
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
un alt contrast al lui Nenea Iancu: cel în raport cu naționalul. Caragiale a persiflat constant discursul de tip „patriotard”, refuzîndu-i pe „românii verzi” ca pe o întruchipare „idealizată” a lui Mitică, id est a omului kitsch. La rîndul d-sale, Vasile Gogea ia „peste gambă” influența interbelică a lui „Don’ Nae” (de parcă ar fi un Nae Girimea și nu, orice s-ar spune, un faimos profesor de filosofie cu discipoli și mai faimoși!). Citează pe cineva care afirmă că „românii verzi pe
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
întorc pe dos xenofobia, despărțindu-se pe un ton vehement de propria nație) ne vor însoți, după toate probabilitățile, și de-acum înainte, pentru ultima ipostază un punct de reper rămînînd, firește, îndărătnicul incredul care a fost Nenea Iancu. Vasile Gogea, Mofteme, Edit. Charmides, Bistrița, 2012, 88 pag.
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
Sunt și altfel de surprize de valorizare. Lui Cornel Vâlcu i se semnează o poliță în alb (în 5 pagini!), pentru un volum în curs de apariție. Roxana Din beneficiază de 2 pagini, numai pentru activitatea din revistă, cât Vasile Gogea sau Adrian Grănescu, autori cu șapte volume publicate (primul) sau patru (cel de-al doilea). Nu e deloc în regulă. Dicționarul echinoxist al lui Horea Poenar nu lucrează cu nici un fel de scară a valorilor, ci doar cu sentimente de
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea. S-a ițit și la noi această urticarie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
gălbuie a bunicului meu ceva care le stârnise ferocitatea. Am pe undeva, pe-acasă, o mapă plină cu tăieturi din ziare care-l prezentau pe "Signor Firelli, cel mai înalt om din lume". O poză îl înfățișează dând mâna cu Gogea Mim, care pe lângă el pare aproape un pigmeu. Cred că au organizat și un meci de box împreună, care însă nu s-a mai ținut. De la acest om ciudat, mama a moștenit două lucruri neașteptate: o cronică de familie (pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
3 /s. În zona orașului, pâraiele tributare Bahluiețului sunt Rediu, Probota (Bunei), Bahna, Albești, Cucuteni și Valea Oilor. Pe Bahluieț și pe unele pâraie afluente s-au amenajat câteva iazuri cu scop piscicol, pentru atenuarea viiturilor și pentru irigații: Mădîrjești, Gogea, Făcuți, Ichim, Prigoreni pe Valea Oilor, pe pâraiele Bahna și Cucuteni. Apele subterane de adâncime se află cantonate sub nivelul talvegului văilor la adâncimi de 07 metri, iar în zonele mai înalte se găsesc la adâncimi de circa 20 metri
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se putea târî până la cerdac și de-acolo chema pe Reiza, ca să-i aducă ceva din dughenița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]