100 matches
-
că niciodată nu am avut voce. Și nici nu aud extraordinar. Dar asta deja știți. Dacă aveam voce, barem cât un isteț din ăsta dintr-o formație de unică folosință de la Atomic, apăi cântam de dimineața până seara. Ca un gondolier venețian. Sau nici chiar așa. Am mers prea departe. Dacă aș cânta, la posibilitățile mele vocale s-ar găsi câțiva oameni de bună credință să mă ciomăgească pentru că atentez la integritatea lor fonică. Profu’ de muzică îmi spunea sentențios că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gondole... Și, prins de atmosferă, Excelența Sa, Signore Ministro, a început să cânte o canțonetă pentru el însuși. Macaronarul de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a fost atent la cele spuse și, cu un zâmbet, îmi declară: "Vasilică, a fost cel mai frumos compliment ce mi s-a făcut de când mă știu!". Odihnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Locuiau pe insule mici, unele atât de învecinate, că erau unite prin niște punți de lemn. Casele toate aveau o ușă care dădea spre apă, și caii lor erau în formă de bărci, lungi și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din labirinturile "vieții de după moarte", se auzeau în noapte, în toată macabritatea lor, castaniete lovite furios de un matador pocnit zdravăn la capătul de jos al coloanei vertebrale de cornul taurului, acompaniate aiurea de o canțonetă bocită sfâșietor de un gondolier reumatic, totul dominat de răgetele rockerist-milităroase ale unui caporal interbelic amenințat cu încarcerarea. Ca să nu mai spun că, în timpul recitalului, fără să se sinchisească de nimeni și de nimic, un grec impasibil, în ritmul unui dans/râs homeric (sau homerian
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
film, pălăria de paie nu contenește să fascineze. Din America Latină până în China, oameni de toate vârstele poartă această pavăză împotriva soarelui, fiecare înfrumusețând-o după cât îl duce... fantezia. Preluate în lumea spectacolului, acestea s-au bucurat de succes în rândul gondolierilor din Veneția, dar și al unor actori celebri: Maurice Chevalier, Harrison Ford, Brigitte Bardot, Catherine Deneuve... Inconfundabile sunt și pălăriile de paie cu borurile largi ale țărăncilor noastre din Transilvania, precum și clopurile maramureșene. Există și un Muzeu al pălăriilor de
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
splendoarea Veneției, în Asia, oferind peste 870 de mese de joc și 3400 de mașini de joc, plus hotelul de 5 stele cu 4049 apartamente, 18 restaurante, baruri, săli de spectacol, un mall uriaș cu 3 canale cu gondole și gondolieri cântând, ce plimbă turiștii sub un cer artificial, pe care îl confunzi ușor cu cel real. The Venețian l-am vizitat de trei ori. Tot de trei ori am rămas cam lefteri din cauza ruletei, dar uluiți de grandoarea și frumusețea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre va bea absint... Asemenea și alte visări nebune avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-o porniră pe Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze și să nu-și stropească vecinii. Acoperind sunetul pufos pe care-l făceau furculițele prin lobodă, de-afară se auzea cântecul trist al unui gondolier. Când eram mic - sparse tăcerea căpitanul Tresoro, pescuind și-apoi ronțăind o tulpină mai groasă - eram un copil foarte retras. Nu mă interesau poveștile sau întâmplările celorlalți, ci numai ceea ce se petrecea cu mine, în mine. Țin minte că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco, am mâncat în extaz înghețate cu frișcă, în vreme ce mii de porumbei învârtejau nebunește aerul din preajmă, nu aveam destui ochi pentru splendorile din muzee, pentru superbele biserici. E o zicală
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se beau oasele în cetăți înalte știam că dinaintea mea se ridică ceața acum se rotesc sărbătorile cu pâinea legată de brâul lui Dumnezeu și se topesc zăpezile în cântecul mamei uneori mai răsfoiesc hărți doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă aștepți în Atlantida sub mările de iasomie s-adorm iubindu-te-n absida nesațului de insomnie ai spus că-mi împletești albastru în octacorde vers cu vers singurătatea de sihastru cu mult prea plinul univers acum blândețea mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul lagunei și, sub privirile nedumerite și oarecum scandalizate ale lui Tito, credinciosul gondolier al lui Fenimore, Începu să le arunce peste bord. Acum, că se gândea mai bine, Își dădea seama că ar fi trebuit să le atașeze greutăți, dar nu se gândise că ar putea fi nevoie; se Încântase de imaginea straielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
an, ca să facem economii), apoi am adus carillonul lui Jacques, i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă. A venit lângă pian
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
CHARON Am rostit numele tåu în gând și luminå se fåcu Deodatå peste nemișcatele Styxului unde din mine tristul Charon îmi zâmbi sub pålåria sa de gondolier și porniråm spre țårmul inimii tale Så nu uiți gândul så-l råsari înainte-mi Så știu încotro
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1604]
-
ale plăcerii" din lume: Monte Carlo și Riviera franceză (în cazinourile Monte Carlo și Riviera), Parisul (în cazinoul Paris, lângă care se găsesc la scară mică Arcul de triumf și Turnul Eiffel), Venetian (în cazinoul Venetian, cu Marele Canal, gondole, gondolieri și Piața San Marco), Egiptul antic (în cazinoul Luxor, cu o statuie a Sfinxului de două ori mai mare decât originalul), Roma decadentă (în Caesar's Palace) și Anglia medievală (în Excalibur, unde Merlin face vrăji de la o fereastră deschisă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fulgi palizi de nea căzând peste canale, limbi de apă care treceau peste treptele de piatră albă, Întinzându-se În unde suave peste pavele, gondola pe care o văzuseră trecând pe sub pod cu doi pasageri nemișcați acoperiți de zăpadă și gondolierul care cânta În șoaptă. Dar și stropii de apă de pe chipul lui Olvido, mâna ei stângă lunecând pe balustrada scării În drum spre odaie, scârțâitul podelei din lemn, covorul unde ea Își agățase tocul pantofului, oglinda enormă din dreapta, unde o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
soarta cetății. Obiectul acesta e atît de bizar în eleganța lui plutitoare, încît a-l lua drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există moment de pauză al... vehiculului, ca gondolierul să nu-l umple cu dichiseala, aproape senzuală, a elegantei luntrii; mîna vînjoasă și bronzată mîngîie cu o cîrpă, cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale fundalului replica roșului: cerul. De un albastru dumnezeiesc. Emoție covîrșitoare. Ca să scap, o clipă, de tensiunea ei, mă-ntorc "acasă", la Santa Fosca, distrat, cu barca. De-abia cînd intru în cameră, îmi dau seama că panglicile de la pălăria gondolierului erau colorate roșu, albastru. Cine-o fi stînd în casele astea, unele din ele palate dintr-un pigmentat coșmar, altele doar cochete maghernițe, toate însă conviețuind, imemorial, cu apa, într-o osmoză inimaginabilă în altă parte a globului? Cine? Pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un stâlp al societății venețiene, apare în majoritatea pieselor sale. Toate meseriile meșteșugărești sunt reprezentate, cizmari, tapițeri, limonagii sunt prinși la treabă, în activitățile lor cotidiene. Mult înaintea lui Zola, Goldoni le dă cuvântul celor umili, meșteșugarilor, pescarilor din Chioggia, gondolierilor din Veneția. Aceștia au fost primii surprinși să se vadă reprezentați pe o scenă de teatru, în Fata cinstită, în 1748. "Există în această comedie, scrie Goldoni în partea a doua a Memoriilor sale, scene cu gondolieri venețieni, trasate după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pescarilor din Chioggia, gondolierilor din Veneția. Aceștia au fost primii surprinși să se vadă reprezentați pe o scenă de teatru, în Fata cinstită, în 1748. "Există în această comedie, scrie Goldoni în partea a doua a Memoriilor sale, scene cu gondolieri venețieni, trasate după natură și foarte amuzante pentru cei ce cunosc limbajul și manierele țării mele. Voiam să mă reîmpac cu această clasă a servitorimii care merită ceva atenție și care era nemulțumită de mine. Gondolierii din Veneția au locuri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Memoriilor sale, scene cu gondolieri venețieni, trasate după natură și foarte amuzante pentru cei ce cunosc limbajul și manierele țării mele. Voiam să mă reîmpac cu această clasă a servitorimii care merită ceva atenție și care era nemulțumită de mine. Gondolierii din Veneția au locuri la spectacole când parterul nu este plin: ei nu puteau intra la comediile mele; erau obligați să-și aștepte stăpânii pe stradă sau în gondolele lor; i-am auzit chiar eu punându-mi în spinare denumiri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu putea fi mai strălucită, mai bine realizată; iată-mi reforma bine avansată deja; ce fericire! Ce plăcere pentru mine!" Pescarii din Chioggia au fost fără îndoială și mai uimiți decât gondolierii din Veneția că au fost promovați la rangul de personaje de teatru. Oamenii din Chioggia, oraș destinat de Veneția prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio Strehler, care nu a încetat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]