169 matches
-
trup de lebădă, cu un singur ochi, cu un singur dinte și la care „nu se uită niciodată nici ziua soarele, nici noaptea luna”. În preajma acestor locuitoare ale celui mai deplin întuneric „stau trei surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-o” (adică îndrăznește să atingi această alteritate misterioasă ce seamănă atât de mult cu soția ta cea moartă)? Aidoma unui nou Perseu, Admet va întinde mâna, întorcând totodată capul, căci Heracles se grăbise să adauge: „ca și cum i-ai reteza capul Gorgonei”. Abia atunci Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât pentru masca lui Dionysos, cât și pentru cea a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt pol aflându-se figura monstruoasă a Gorgonei, simbol al supremei interdicții, al inexprimabilului și al neputinței de a contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate de spațiul rămas în sălbăticie și de alteritate, Gorgo figurând, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
danseze cântându-i din flaut o melodie ce inspiră o adevărată teroare, melodia phobos-ului. Heracles a luat și el înfățișarea lui Gorgo. Chiar și Oreste se agită frenetic, ca un bacant care vede și, în același timp, are o față de Gorgonă. Ca și cum fantoma victimei și chipul ucigașului ar purta, printr-o stranie reciprocitate, același semn înspăimântător. Când un om este posedat de Lussa și mimează gesturile, expresia și strigătele Gorgonei, devine el însuși un soi de dansator al morților, un bacant
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un bacant care vede și, în același timp, are o față de Gorgonă. Ca și cum fantoma victimei și chipul ucigașului ar purta, printr-o stranie reciprocitate, același semn înspăimântător. Când un om este posedat de Lussa și mimează gesturile, expresia și strigătele Gorgonei, devine el însuși un soi de dansator al morților, un bacant al lui Hades. Teroarea care îl domină, spaima care îl înfioară și care îl face să danseze pe sinistra melodie a flautului vin direct din Infern: în ele este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale morți și arătând ca un om căruia tocmai i-a ieșit în cale Gorgo: Veniți în prag și de-o gorgonă nouă Veți fi orbiți. Nu-mi cereți să vorbesc 2. Iar în actul al treilea, după ce ia hotărârea de a-l ucide pe Banquo, Macbeth va cere din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înșelase atunci când, evocându-i nașterea, își blestemase pântecul, „lăcaș al morții” („the bed of death”): în loc să aducă pe lume o viață, adusese „o năpârcă ai cărei ochi ucid” („a cockatrice whose unavoided eye is murderous”). Din nou, privirea ucigătoare a Gorgonei! Drumul lui Macbeth pe teritoriile alterității sălbatice este și el stropit din belșug cu sânge: de la sângele vărsat în război la sângele asasinatelor comise. La începutul acțiunii, în scenă intră un bloody man, un sergent întors de pe câmpul de luptă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în egală măsură de rigiditatea monumentalului și de evanescența reflexului. În jocurile de reflexe din teatrul lui Genet, oglinda lui Narcis stă alături de cea a lui Gorgo. Antichitatea, ne amintește Vernant 1, cunoștea trei mari mituri legate de oglindă: al Gorgonei, al lui Dionysos și al lui Narcis. La ieșirea din templul de la Lycosura descris de Pausanias, exista o oglindă în care cel ce se privea nu vedea decât imaginea încețoșată a propriului chip, în vreme ce figurile zeilor apăreau cu o extremă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
figurilor rodiniene imolate în masa sumbră a Porților Infernului. Mutatis mutandis, Frunzetti, ca și Adriana Șotropa în cazul lui Filip Marin, realizează în analiza sa o substituție cu valoarea unei diminutio capitis simbolice, proiectând în locul figurii eminesciene, chipul terifiant al Gorgonei. Într-adevăr, există și aici acea tensiune a materiei de a prinde formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei de piatră și dragoni de ciment, sparți și îngălbeniți, călăriți de fetițe cu ochelari. Când mai trec astăzi, din întîmplare, prin vreunul din acele locuri, văd limpede încă urma de vaccin de pe brațul ei gol
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Doamnei, stradă curbă, periculos de traversat, dincolo de care se află alte țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu aroganță pe mormântul său de marmură. Dar, fie că mormântul are formă de cameră, de puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un fond invizibil nu există formă vizibilă. Fără angoasa precarului, nu există nevoia de memorial. Nemuritorii nu-și fac fotografii între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat prin imagine, care dă vederii frontale valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri roșii, pe care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pânză pe chipu-i divin și însuflețitor și și-a întipărit pe ea propriul portret"). De asemenea, cele două perioade au în comun independența imaginii sacre față de privire. Ea nu are întotdeauna nevoie să fie văzută pentru a acționa. Chiar dacă Gorgona îi împietrește numai pe cei care o privesc, creaturile lui Dedal, statuile arhaice, își trăiesc viața ascunse de oameni. În regimul "idol", practica imaginii nu este contemplativă iar perceperea nu este un criteriu. Puterea imaginii nu stă în faptul că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă, butaforie, înăuntru, când am fost cazați, am găsit dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc. Fetele la parter, băieții la etaj, iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-i britanică de piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]