190 matches
-
Chiar dacă e bătrân, Sessai nu întârzie niciodată. Aș fi dezolat, ca om tânăr și ca ostatic, să întârzii la o întâlnire când vasalii superiori și Sessai sunt deja acolo, Să ne grăbim, mai spuse el, dând pinteni calului. Pe lângă un grăjdar și trei slugi, Heishichi era singurul servitor care-l însoțea pe Ieyasu. În timp ce se grăbea să țină pasul cu calul lui, era mișcat până la lacrimi pentru stăpânul său, a cărui îndurare răbdătoare față de soția lui și supusă loialitate în fața Palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și dezlege sandalele pe treaptă, când servitorul se apropie din nou. — Stăpâne, omul acesta devine din ce în ce mai ciudat. Refuză să plece. Și nu numai atât, dar o luat-o pe-o poartă lăturalnică, a intrat drept în grajduri, a opri un grăjdar și un măturător și s-a pus la vorbă cu ei de parcă i-ar fi cunoscut de-o viață. — Dă-l afară. De ce te porți așa de moale cu cineva care vine de la clanul Oda? — Ba nu, am făcut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Unde te duci? — A, aici erați, stăpâne, răspunse Ranmaru, îngenunchind mai-mai să cadă pe jos. Dintr-o singură privire, Nobunaga simți până pe suprafața pielii că ceea ce se întâmpla nu era doar o simplă încăierare între samurai, sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri însemnate inconfundabil cu blazonul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură împreună. Până și grăjdarii, care ar fi putut să scape, rămaseră pe loc, pentru a lupta până la moarte. Acei oameni erau îndeobște complet anonimi, dar în acea zi au demonstrat tacit, cu jertfa propriei lor vieți, că nu le erau cu nimic infeirori celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Cercetașii trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne tăcute cu mâna. Apoi, când nu se mai îndoiră că dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne tăcute cu mâna. Apoi, când nu se mai îndoiră că dușmanii erau prinși în capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii se agitară surprinși în apă și o luară la fugă de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. — Ei, ei, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-le capetele celorlalți și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, scoateți strigătele de luptă și porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și spadele însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspuinse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care păru să se împingă în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei, patru servitori rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor. Nu ne va fi ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu se mai cultive cartofi, sfeclă și porumb pe ogoarele comunei, așa cum se cultiva de zeci de ani, plantând grâu care nu s-a copt. Absolvenții încep un adevărat război cu președintele CAP-ului și sătenii. Medicul îi amendează pe grăjdari pentru că nu respectau regulile de igienă a muncii, iar inginerul agronom îi obligă pe tractoriști să reia arăturile de toamnă pe motiv că s-a arat la o adâncime de 15 cm în loc de 25 cm. Profesoara Mariella se confruntă însă
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
Meer 5/1004, de către pristăvii lor și am constatat că: a) Evreii: Ițic Herș David și Vaisman Rahmil, au fost bătuți de pristavul Magarie Ion, pentru motivul că nu vor să lucreze. b) Evreul Simon Zeilic a fost bătut de grăjdarul Alexandrescu Ion, pentru acelaș motiv, menționând că acest evreu a venit la Cerc, plin de sânge. c) Evreii: Cojocaru Marcel, Zalman David și Hanina Meer, au fost bătuți de pristavul Isfașa C-tin tot pentru acelaș motiv. Anexez aci alăturat
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și mi-au tras o mamă de bătaie soră cu moartea. Și de acolo m-a luat după vreo cinci zile un trimis de-al Brăilei... Vă mai amintiți numele acestui individ? Am auzit că ar fi murit, un fost grăjdar, Ilie Apostu, zis Lică, care a ajuns de la grajduri la gradul de maior În Securitate. M-a legat cu mâinile la spate, cu sârmă ghimpată, și m-a dus pe jos de la Securitate la gară. Și m-a ținut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noroi cu cei care abia așteaptă să-ți strivească creierii, cu mareșalii, ducii de Marlborough, bătăușii care-și consultă ceasul de aur, violatorii de copii, cei care ard oamenii pe rug, preucm și cei ce fac parte din ceata de grăjdari ai cavalerilor Sfântului Ioan. Așa că de ce să ne luăm de bietul Einhorn, cel dăruit cu picioare de mumie și dorințele lui născute din neputința-i de olog? În fine, am rămas de partea lui, iar el îmi spunea, „Oh, nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de figura exemplară a lui Onofrei Holbură, mit local care îl bântuie în momentele cruciale, evoluează în lumea „prefacerilor”, populată de reprezentanții a două tabere. El adoptă poziția celor buni: Mihai Ostran, Ilie Vasilisa, Gheghe fierarul, Gheorghe Buliga, „rotarul”, „tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai celulelor de partid, acum secretari de județeană, voluntari la Salva-Vișeu, ingineri, directori ș.a.m.d. Personajele negative, schematice, sunt Lela vechilul, colonelul moșier Vindieru, Alfred Schlechter, neamțul odios azvârlit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca obiect geografic denominat pentru unul dintre toponimele omonime Leamna poate să fie urmarea unei stîngăcii din partea informatorului (și, de ce nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Windsor, Balmoral și Osborne, unde își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania (nefirească și detestată de anturajul familial și politic al reginei) unui oarecare John Brown, un Highlander gillie**, care fusese în serviciul prințului în aceeași funcție de grăjdar. Absența reginei, timp de peste un deceniu (1861-1865 și 1867-1876), din viața politică și publică (poate cu excepția zilei de deschidere a lucrărilor sesiunii parlamentare, mai ales atunci cînd trebuia să ceară Parlamentului votarea unei noi Liste civile pentru un nou membru
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
din Buhara, pe care mi-l lăsase drept garant al său. M-am adresat eu Însumi polițistului care fusese informat asupra situației de către prietenii mei și care veni personal la hotel pentru a face inspecție. După Întemnițarea negustorului din Buhara, grăjdarul fugar s-a prezentat el Însuși la poliție pentru a lua locul captivului. Îmi era acum imposibil să mai iau calul cu mine, așa că l-am vândut pe o nimica toată unuia dintre prietenii mei, un englez, domnul Strubing, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acordat pentru aceasta putere deplină și am legalizat Înțelegerea noastră printr-un document parafat În prezența autorităților oficiale. La scurt timp după sosirea mea În Moscova, am primit din partea domnului Strubing o scrisoare prin care Îmi aducea la cunoștință că grăjdarul fusese eliberat imediat după plecarea mea, fără să fi avut loc vreun proces. Cum domnul Lomov, negustorul care Îmi vânduse blănurile de samur În Novgorod, era cetățean stabilit În Moscova, m-am simțit Îndreptățit să Înaintez acest caz excelenței sale Prințul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
era un personaj foarte mediatizat și controversat, grecul Socrate. Hanul avea treizeci de camere, băi, bucătării, sală de mese, cramă, grajduri pentru cai. Livezi și vii roditoare, cât cuprindeai cu ochii. Socrate avea zeci de servitori, bucătari, grădinari, pivniceri, rândași, grăjdari, vechili, etc. Clienții hanului erau negustori bogați care veneau din toată țara, cu probleme de afaceri, livrări de mărfuri, încasări de bani sau încheieri de contracte. -Bine-ați venit la Socrate -îi întâmpina hangiul vesel, fiind bucuros că avea clientelă. Era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
până acum. Eram uluiți și așteptam, cu temere, spovedania unui preot monah, în fața noastră, a unor mireni nevrednici. Fraților, eram preot și ajutorul starețului de la Mânăstirea Horezu. Toamna trecută am plecat cu două căruțe ale mânăstirii, cu doi frați călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea, să fac cumpărături pentru Postul Crăciunului: prune uscate, mere, zarzavaturi, cartofi, varză și altele. Deși trecuse frontul în Ardeal, lumea era timorată și puține prăvălii erau deschise. Era vineri spre amiază; la o prăvălie negustorul aștepta în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și mi-au tras o mamă de bătaie, soră cu moartea. Și de acolo m-a luat după vreo 5 zile un trimis de-al Brăilei... Vă mai amintiți numele acestui individ? Am auzit că ar fi murit, un fost grăjdar, Ilie Apostu zis Lică, care a ajuns de la grajduri la gradul de maior în Securitate. M-a legat cu mâinile la spate, cu sârmă ghimpată, și m-a dus pe jos de la Securitate la gară. Și m-a ținut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
secolului al XIX-lea. Apoi, din cartierul "ceangăiesc" din Ghioroc (limba obișnuită nu prea făcea diferență între ceangăul și secuiul din Bucovina), străbunicul meu a fugit în satul Scorenovac, apoi în Zimandul nou, unde s-a și însurat; a fost grăjdar la contele Zselénszky (ca păstorul de vite din poem...) cel urât de Ady și pomenit în poemul acestuia, Judecă-i Werbőczi (Ülj törvényt Werbőczi). Când, în toamna lui 1940, Aradul a rămas României, combatantul de odinioară din tranșeele frontului, posesor
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
adjutantul sultanului Abdul Hamid și pe ministrul plenipotențiar al Turciei, care îmi aduc 2 cai arabi de la sultan. Ora 1 lunch, invitat și Filipescu, doamna M. Cantacuzino. După masă îmi sunt prezentați caii. Eu îi decorez pe Terfik-Bey și pe grăjdarul sultanului, care pleacă la București. Seara promenadă cu trăsura și pe jos, cu mama. Biliard. Joi, 1 septembrie/20 august Vreme minunată, cald. Baie, promenadă. Cu mama. Scris sultanului. După-amiaza citit. Promenadă. Seara reprezentație de teatru, invitate câteva doamne. Joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
despre care am scris cândva s-au simțit ofensați că în discursul lor introduceam acest „io“, cred că trebuie să plecăm de la premisa că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la copiii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]