406 matches
-
putuse gândi, așa cum o făcuse din când în când, că lui Jake îi lipsea simțul umorului? Alice simțea că se îneacă de atâta fericire. —Nu-mi vine să cred, a oftat ea plină de încântare către Jake, strângând la piept grămăjoara caldă de hăinuțe de copil. Gândește-te! Aproape că era să ratez toată experiența asta. Așa cum ți-am mai spus, Al: toate se întâmplă dintr-un anumit motiv, a asigurat-o Jake cu un zâmbet blând. —Draga mea! Ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care fusese cândva o batistă cu monogramă foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate. Două chipuri ale orașului București. Nedumerire, după recitirea notiței de mai sus: dacă prostia este universală, de ce mitocănia este caracteristică națională? "Bogații rămân bogați chiar și după ce nu mai au bani." Afirmație făcută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceea așa gândeam și nu eram singurul. Un artist adevărat nu poate niciodată să facă un film adevărat doar ca o comandă socială. Un film este o modalitate de exprimare. Ceea ce vrea el să spună va spune chiar dacă filmează o grămăjoară de pietre, de nisip sau norii, orice ai filma, tot pe tine te exprimi. Felul în care știi să alegi fragmentele de realitate, felul în care știi să le pui în ordine, felul în care știi să le ilustrezi cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
siguranța ce tăia curentul la apartamentul ăla și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
siguranța ce tăia curentul de la apartamentul ăla și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ca blana unui câine. Trăia În fiecare vers al viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau ciorapi cu model, de cazane de popotă ca în filme sau de bomboane din parc, când ne duceau pe mine și pe Friedl cu barca, rareori cumpărau mai puțin de o duzină, Cinci Proprietăți cu bancnote, Vărul Hyman cu grămăjoare de monezi, dar cu pungile la fel de pline. Mereu găseai o mulțime de bani lăsați la vedere, în căni, în pahare, în borcane, înșirați pe biroul lui Coblin. Erau convinși că nu o să iau nimic și probabil pentru că totul se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de noi... Când s-a aplecat să se așeze, frate-miu văzu ceva pe pământ. Stătea acolo, într-o grămadă de pietre știți cum sunt pietrele de munte: rotunde, șlefuite de apă, albe-cenușii, unele roșcate... așa erau și astea. O grămăjoară de pietre și ceva strălucea acolo. Am spus c-o fi o bucată de mică (doar pietrele de la noi aveau foi întregi de mică în ele)... dar hai să ne uităm de-aproape. Și ce să vezi ! Era o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sodomie multiplă executată de o gloată de marocani și orice altfel de pedeapsă capabilă să compenseze umilințele Înjositoare pe care i le servise fără ca măcar să-și dea seama - În clipa aceasta nici nu mai exista, era doar un obstacol: o grămăjoară de oase care se interpuneau Între el și fiul lui. Privirea lui survolă tăvile pline de tartine, de felii de pizza, de sandvișuri. Toate astea pentru o grădiniță de copii. Ce risipă. — Trebuie să plecăm imediat, Îi răspunse - când trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe mochetă, ghirlande de praf ce atârnau la colțuri din tavan, un văl de praf acoperea măsuța și cele câteva bibelouri ce supraviețuiseră fugii lor - un Pinochio de lemn colorat, un bulgăre de sticlă cu zăpadă ce cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre asta? Am fost nefericită și în decembrie. Eram îngrijorată pentru situației Shebei, sigur. Dar principala mea grijă a fost sănătatea în declin a Portiei. Într-o vineri seara la mijlocul lui noiembrie m-am întors acasă și am găsit o grămăjoară de vomă de culoare rozalie pe pat. După o serie de investigații, a fost diagnosticată cu cancer la colon, iar acum urma o terapie intensivă cu radiații. Veterinarul vorbea sigur pe el despre o posibilă vindecare completă, iar eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el. Aruncă pe foc cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia te uită, ce obrăznicie! se miră bătrînelul, cu vocea pițigăiată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gâdilau nările. — Tipul de sus s-a mutat și nu mai avea loc În casa nouă, așa că i l-am cumpărat eu. —E foarte frumos, spuse ea plimbându-și degetele de-a lungul listei de cântece. Pe masă era o grămăjoară de monede. El luă una. Ce ți-ar plăcea să asculți? Ea mai sorbi o gură de șampanie și continuă să se uite pe lista de cântece. —Hmmm.... Cred că vreau „Are You Lonesome Tonight?“. —Bună alegere. El băgă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
NU, pentru că Doamne-Doamne a făcut întreaga lume, așa că tot el a făcut și balega. ERNA: Dumnezeule, Mariedl, ești o scroafă veritabilă, iartă-mă, dar te rog să termini. E și așa destul de rău că omul trebuie să facă mereu o grămăjoară și că deseori are remușcări. Chiar m-am întrebat deseori de ce îi trebuie omului un fund. Nu-i deloc un lucru frumos fundul ăsta, dar oamenii și-l pun mereu în față și îl copiază. GRETE (fără s-o bage
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oamenilor din ce e făcută. Și când ai băgat o dată mâna în closet, atunci îți dispar toate spaimele îngrozitoare, atunci ai așa, un sentiment ca și cum ai da mâna cu un om. (Erna aproape că vomită.) GRETE: Când e vorba de grămăjoarele pe care le face Lydia, astea nu mă scârbesc nici pe mine, pentru că știu, doar, ce a mâncat. Dar la oameni... ăștia înfulecă în ziua de azi tot, cu alimentația asta generală, tot ce pot oamenii de proastă calitate să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ziua de azi toți tratează iubirea cu așa o ușurință... (Chicotește.) ERNA: Uite, Grete, nu știu ce să mai zic, dar despre orice vorbești ajungi mereu la sex și la grămada de rahat. Nu pot să-mi împac credința cu sexul și grămăjoarele alea. Acu' nu trebe să-ți faci o impresie proastă despre mine, dar Grete a noastră a fost dintotdeauna o tipă pusă pe glume. La urma urmelor, ai fost de două ori căsătorită și nici ușa de la casă nu ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în școli și în birourile primăriilor atârnă mereu o asemenea imagine. Asta le-ar aduce aminte oamenilor de micimea lor, și i-ar ajuta să-și adune mințile și să înțeleagă că ei înșiși nu-s mai mult decât o grămăjoară de rahat și că nu au voie să mâzgălească pereții. Dar ce mai putem noi să spunem despre lumea asta, zice Wottila, abia ajung să se strângă niște substanțe dăunătoare în corpul omenesc, că și simt nevoia să-și veșnicească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sufletești care este nebunia goanei după dreptate... o ordonare benevolă în proletarizare. Să spunem: o sticlă de rachiu, de cel mai ieftin, bineînțeles, pentru gâtlejul unei vieți aspre, sau un lebervurșt bine îndopat, pe cât posibil, 150 de grame la o grămăjoară, pentru o simțire vitală determinată, știți dumneavoastră... nu m-am dat înapoi din fața celor mai penibile lucruri, pentru o integrare totală, pentru o perfectă interdependență umană. Drăgălășenia omenească, mă gândeam eu parțial și îmi strângeam ruga într-o frază: Sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca un "orășean". Agitat, apucat, pierdut în spațiu. Spațiul Trebuie sugerat, o gospodărie țărănească în miniatură, în paragină. În stânga fațada unei case cu ferestre, în față, o grămadă de fiare vechi. În mijloc o pajiștioară, o pădurice, un ogoraș, o grămăjoară de nisip. În fața miniaturilor economiei rurale, o vană plină de măruntaie și sânge. În dreapta, locul pentru îngrășăminte în spatele cărora se aude câinele... dar nu se vede niciodată. Limbajul Vorbirea este corpul personajelor active. Vorbirea târăște personajele în spinarea ei: ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă oamenilor le merge greu pe dinăuntru, dar dreptatea o să se poarte ea corect și bine cu Greața. Administratorul casei noastre și-a rupt degetul mare de la picior, atunci când a lovit cu el în perete blestemând, pentru că trebuia să curățe grămăjoara lăsată de Mariedl pe casa scărilor în urma ei. In locuința de alături a vecinei noastre dreptatea și-a dat silința îndeosebi. Că vecina noastră a trebuit odată să aibă o fată, dar aceea a putrezit de devreme, pentru că bărbatul ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de omenesc de prietenoasă, aproape ca o invenție a micului mare om despre iubirea aproapelui, pentru că altfel poporului taților puși la uscat trebuia să li se permită să își întâmpine curajos propria putoare, pe care îl pusese la copt din grămăjoara dulceagă ultima istorie a cântecului de seară a tovărășiei celor care-s gata să ia foc pentru viitorul milog. Și de aceea noi suntem siliți din răsputeri de cântarea care dete peste noi să ne înspăimântăm de fericirea celor fericiți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ne trezește gingaș zi de zi cu mâna lui publică. Chiar și azi am fost scuturați din somn, să gândim și să sărutăm mâna cu salutul care ține de bunele maniere. Și totuși uite că stăm aici cu picioarele în grămăjoara trecutului și ocolim circulația în masă a viitorului. Și așa fierbe omul în suc propriu, dacă apucă să vină seara. Se găuresc cu grijă tot felul de găuri în trup. Se vâră capul limpede în mixer și furtunul unui aspirator
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și mult ocupata casă a scărilor. Și de asta a lăsat vaporelul farurile de pe țărmuri în urma lui și cu bună știință, ca să nu mai trebuiască să pună tot timpul mării întrebări sâcâitoare despre uscat. Și că de asta a lăsat grămăjoara în urma ei, ca să nu mai deranjeze casa scărilor tot timpul cu tot felul de întrebări stânjenitoare despre etaje. Că de asta trebuie să se nască mereu oameni ca lumea, să aibă și ea pe cineva care să se priceapă la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]