KorAP: Find »[drukola/base=grăsan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...10 >

234 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

de-a binelea.“ „Să fim foaaaarte atenți.“ „Țărănoi nenorocit!“ O privire rapidă prin cadrul ușii - Mal Lunceford nu se număra printre ei -, apoi pași. Șuturi În coaste, gîfÎieli, pufnituri disprețuitoare. Un vîrf de pantof vîrÎt sub el. O voce rosti: — Grăsan labagiu. Smuci piciorul individului, care se Împiedică și căzu pe spate. Meeks se roti fulgerător și trase de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În jos: curtea, Mal Lunceford dînd bir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
pe după corcoduș. Zi ce vrei. Voce spartă, distonantă. Ed Îi cercetă gîtul - vînătăi, urme de degete. — Te-a strîns de beregată vreunul din polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV? Ochiul sănătos al lui Coates clipi. Ed continuă: — Da, te compătimesc! Denton ăsta e o veritabilă brută. Vezi mutra mea? Am făcut cîteva reprize cu Denton... Încăpățînatul refuză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
fii! — N-AM OMORÎT PE NIMENI! ȘI NU SÎNT POPONAR, FIR-AR DRACU’! Ed dădu ocol masei, mergînd rapid și vorbind Încet. — Uite ce cred eu. Cred că Sugar Ray e șeful, Leroy este o simplă marionetă, iar tu ești grăsanul pe care Sugar Îl tachinează mereu. Ați fost cu toții la mititica. Tu și Sugar Ray ați fost prinși trăgînd cu ochiul pe ferestrele oamenilor. Lui Sugar Îi plăcea să se uite la fete, ție la băieți. Amîndurora vă plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
noaptea tîrziu și nu aveți la ce vă uita, fiindcă toți albii ăia drăguți au tras draperiile. Treceți cu mașina pe lîngă Nite Owl, iar acolo sînt niște albi drăguți - și asta devine prea greu de suportat. Tyrone, fătălăul cel grăsan, preia controlul. Își conduce băieții În Nite Owl. Acolo sînt șase oameni, Între care trei femei. Îi tîrÎți În magazie, goliți casa de marcaj și Îl obligați pe bucătar să deschisă seiful. Le luați portmoneele și poșetele la toți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
apartamentul lui Cindy și zări De Soto-ul verde. Prin fereastra pe jumătate deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe goarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
că nu l-am văzut pe Dublu de ani de zile. Schimbare de ton: — Nu ești paesano cu mine, broscar muist! Johnny zîmbi, poate ușurat. Jucau Încă o dată vechiul lor joc dintre polițai și turnător. O privire aruncată lui Kikey: grăsanul se dădea speriat. — Abe, tu ești prieten cu Perkins, nu? — Nexam. Dublu e prea meshugeneh pentru mine. E un tip cu care mă salut din an În Paște. Minciună. Cazierul lui Perkins zicea altceva. — Ei, oi fi-nțeles eu aiurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci În dreapta și În stînga și la fel de Îngrozitoare, Pipo și Rafaelito Îi spuneau lui Martin „ăștia sînt“, arătînd spre Cinthia și Julius. Toți mîncau, chiar și grăsanul, bineînțeles, uită-te la el cum se Îndoapă, e băiatul lui Augusto și al Liciei; toți mîncau prăjiturile făcute de maicile de la vechile mănăstiri din Lima, Bajo el Puente, Carmen, Barrios Altos, tocmai de la capătul pămîntului, dragă, șoferul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și doar a trăit acolo, acum, nu, draga, acum e altceva, acum la mahala li s-a năzărit tuturor să-și ridice case și a trebuit să plece din timp, e o porcărie; toți mănîncă acum biscuiți, uită-te la grăsan, nu-i așa că-i un sălbatic? și acum mănîncă toți Înghețată, ăsta e Martin de care ai auzit; și toți mai vor coca-cola și Victor se duce să aducă, vine cu paharele, le Împarte, o atinge ușor pe Vilma cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să joci cu el. Asta era partea proastă: nu Îndeplinea condițiile pentru a fi un mardeiaș adevărat și cînd te gîndești că totuși ridicase Încă de trei ori pietroiul deasupra capului. Și-l pusese la pămînt cu un deget pe grăsanul de Martinto, care era de trei ori mai greu decît pietroiul și asta doar așa, În joacă, fiindcă grasul era tare de treabă, era cel mai bun prieten al lui Julius pe vremea aceea. CÎnd le-au dat recreație, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vedea după ceața care-i Învăluia ochii de pisică Și după respirația sacadată. Nu mai putu suporta tensiunea și străbătu curtea Îndreptîndu-se, ca un erou de film, spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
văzut pe cei din bandă: voiau să-l ridice pe sus, să-l ducă pe brațe pe Arzubiaga, se strânseseră roată În jurul lui, voiau să-l poată măcar atinge cu mîna. — Șterge-ți uniforma! Șterge-ți uniforma! striga de zor grăsanul Martinto, murdar din cap pînă-n picioare, grăbindu-se el Însuși să i-o curețe. Arzubiaga era Într-a treia, era unul dintre cei mari, dar, cum stătea de vorbă cu toți, Julius Îl considera prieten, nu doar idol. Și Încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
curețe. Arzubiaga era Într-a treia, era unul dintre cei mari, dar, cum stătea de vorbă cu toți, Julius Îl considera prieten, nu doar idol. Și Încerca s-o facă pe maică-sa să le spună pe nume, lui și grăsanului, voia ca Susan să Învețe cum Îi cheamă pe toți prietenii lui. — Nu, mămico; cel gras e Martinto și vreau să-l invit la noi; cel care l-a bătut pe Silva e Arzubiaga, e mai mare, la anul trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Arenas, care veniseră și așa destul de murdari În prima zi de școală, să se tăvălească În moloz și gunoaie, cum le era obiceiul și să nu poată fi curățați tot anul. Mai era unul murdar din prima zi de școală: grăsanul Martinto. Fiindcă trecuse de anul pregătitor, primise cadou un toc rezervor, care Dumnezeu știe cum se spărsese În buzunarul interior al hainei și-i mînjise cămașa de sus pînă jos. Dar el era fericit, cocoțat pe un morman de nisip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de noroi covoarele de acasă și mai răspundea că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o fandosită pe care o văzuseră cu un tip pe bulevardul Wilson, ridică mîna și le făcu semn să Înceapă cu toți odată Imnul Național. CÎteva săptămîni mai tîrziu, l-au prins pe Martinto scriind TRĂIASCĂ MARTINTO pe pereții closetului; grăsanul și-a primit pedeapsa imediat: l-au lăsat o săptămînă fără bomboane de ciocolată. Dar și mai rău a fost cînd Sánchez Concha s-a luat la trîntă și a spart un geam. Atunci călugărițele s-au speriat și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
gunoi ca să arunce poleiala. Au promis solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului ca să se emoționeze mai tare și să simtă cît de legați erau de Inmaculado Corazón, grăsanul Martinto i-a lipit o poleială de caramelă pe spate unuia din frații Arenas. Și cum era foarte lipicioasă, Arenas n-a reușit s-o desprindă, așa că a rămas toată ziua cu hîrtia lipită pe haină. A doua zi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
uniformele. Aproape Întotdeauna rămînea pînă mai tîrziu și Martinto. Desigur că pierdea autobuzul Înadins ca să se poată duela mai departe cu sabia lui de lemn pînă nu mai rămînea nici un adversar. Julius trecea de multe ori pe lîngă el, dar grăsanul nici nu-l băga În seamă, probabil că schimbase nenumărați prieteni de cînd Încetaseră să mai umble tot timpul Împreună. Acum Îi provoca nebunește și fără Încetare pe frații Arenas, dar ei nu-l luau În seamă. Frații Arenas erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o casă sau un apartament și unde Întotdeauna organizau o petrecere cu dans fie la Cazinou, fie acasă la Pelusita Marticorena (fiica lui Aránzazu, care a fost iubita lui Juan Lucas, aia care era În tribună la corridă), sau la grăsanul Lamadrid, băiatul Grimanesitei Torres Humbold, care pe zi ce trece se face mai frumoasă. E o nebunie la Ancón. Bobby Își făcea veacul acolo, În vara asta; la Început se Întorcea În fiecare seară la Lima, zburînd pe șosea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
spune-i tu, grasule, ca să poată intra În apă și fetele, că dacă nu, Îl scoatem noi... „Lăsați-l În pace ce aveți cu el, noi o să intrăm pe partea cealaltă“. Asta i-a pus gînd rău lui Pepe, alt grăsan și văd că-mi face ochi dulci și mie, hai mă, spune-i metisului... Străinul iese singur din bazin ca să se mai odihnească puțin, fără să-i fi spus nimeni nimic și fetele intră În apă profitînd de acest moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe drumul Încă neterminat care ducea la casa de cristal. „Am făcut-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
toți banii, la urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge semnez o chitanță și gata. Pe domnul Bello Îl cunoșteau, bine toți cei de la Acvarium. „De ce-o fi venit azi singur?“ se Întrebau chelnerii cînd intrau În bucătărie. „Grăsanul e mare șmecher și mereu Îl invită alții“. Dar de data asta nu-l invitase nimeni și Lalo Bello mînca mai departe urmărit de privirile uimite ale lui Julius. Susan ar fi vrut să rîdă, pentru ca Juan Lucas să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mulți yankei, prea mulți yankei“, spusese atunci și deveni atît de prost crescut, Încît cei care-l invitaseră fură nevoiți să-l scoată pe sus de acolo. Juan Lucas Îl salută de parcă i-ar fi spus: nu te apropia, iar grăsanul Îi răspunse cu un dispreț și mai mare și fără să-i dea de Înțeles că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]