234 matches
-
doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
costă o groază de bani. Stând în colțul de nord al bucătăriei, îi urmăresc pe practicanții de jogging cu picioarele lor subțiri, care se îndreaptă spre Parc, undeva în sud. E aproape la fel de rău ca în New York. O parte din grăsanii ăștia gâfâitori, unii dintre acești mărunți și tardivi pasionați, aleargă ca și cum ar urca un deal, un munte. Generația mea, noi am declanșat toată povestea asta. Acum vor să se păstreze în formă pentru totdeauna. Anii ’60 ne-au învățat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am luat o blestemată de ciumă. Apoi mutra lui de om împușcat în aripă deveni serioasă. — John, ai mai futut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dădea înainte cât se poate de încântat. Stomatologii sunt exact ca scenografii, cowboy-ii sau instalatorii cârpaci. Atâta timp cât ești tânăr, crezi că lumea serviciilor pentru adulți e de încredere, competentă, că își merită banii. Apoi crești și ajungi să trăiești printre grăsani și ochelariști, șoareci de bibliotecă și gorile, idioți și încrezuți. Am sorbit din băutură și mi-am clătit zona superioară de vest cu scotch. — Cu cât e mai jos pe scara socială, cu atât îți poți permite mai multe libertăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bâlbâiți bombastici, indivizi hrăpăreți, studenți, singuratici, pipițe, eșantioane și consumatori bine stabiliți, împrăștiați de orașul-treierătoare. Am remarcat că mulți dintre cei prezenți fac parte din clasa muncitoare cu tendințe ascensioniste, turiști cu veste lucioase și costume căcănii. Bărbații sunt niște grăsani stângaci, îmbrăcați cu tirolezi în culori pastel, care zâmbesc, tropăie și dau din cap. Femeile fac parte din categoria păpușilor care spun Mamaaa și fac pipi dacă le întorci cu capul în jos, cu fețe drăguțe, rotunde și pofticioase sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și eu în persoană. Era un observator atent. Mă observase în decursul ultimelor săptămâni la fel de atent cum o observasem eu pe ea. Învățase câteva lucruri bune despre călătoria planetei ei prin timp. Intrase în oarecare măsură în osmoză cu acest grăsan impotent, a cărui minte era în cădere liberă și răsucită, un negustor de zdrențe, făcut din știfturi, știfturi. — Hei, trebuie să-mi spui, i-am zis. — Ce? De ce îmi permiți să mă bag așa în viața ta? E neconvingător, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt egalul lui, deși n-am pretins niciodată așa ceva. Și pentru paralizia mea, din pricina căreia căreia ea a fost lipsită de compania lui. Nu vrea să mai aibă de-a face cu mine. în ochii ei nu sunt decât un grăsan neputincios. Probabil că are dreptate. Da. Probabil că da. Casa în care locuiam este acum goală. Liv a urcat pe munte, fără îndoială ca să fie cât mai aproape de Grimus. Nu știe locul Porții și nici cât de aproape este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe negroteii voștri! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL CINCI — ... Și cel mai perfid aspect al comunismului, instrumentul insidios cel mai eficace, e faptul că se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mijlocul căreia zăcea un gândac mort. — Dumnezeule! Spune-mi că ești... Danny îl apucă de gât și îl strânse. — LASD. Nu ridica vocea, fii sincer cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încăpere din arhivă pe care supraveghetorul-șef o aranjase pentru ei. Își verifică ceasul și observă că venise mai devreme. Meeks trebuia să sosească abia la 9. Mal avea patruzeci de minute de muncă la dispoziție înainte să apară și grăsanul. Pe o masă lungă de metal fuseseră stivuite vrafuri de dosare. Mal le înpinse la un capăt al mesei, se așeză și începu să scrie. CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Raport - 10.01.1950 Lui: Ellis Loew De la: Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-mi petrec ziua cu un tip care putea să pună pe cineva să mă împuște fără să-l pup un pic în fund. Mal deschise cutia și văzu o pereche de trese sclipitoare, de argint. Se uită la Meeks. Grăsanul spuse iar: — Nu am pretenția la o strângere de mână sau la un „Mersi, amice!”, dar în mod sigur mi-ar plăcea să știu dacă tu ai lansat torpilele alea spre mine. Ceva din comportamentul lui Meeks nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spus că nu știu, că nu l-am întâlnit niciodată pe puști și tot ce știu despre el e la a treia mână. Mal își drese glasul, deranjat că era dus cu vorba. — Cum adică la a treia mână, Meeks? Grăsanul zâmbi. — Îl cercetam într-o chestie pe Reynolds Loftis și am ciupit o informație de la Moravurile din Samo. Loftis a fost săltat în ’44 dintr-un bar de poponari împreună cu un amic, un avocat pe nume Charles Hartshorn, mare sculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am auzit la radio. La casa lui Mickey Cohen a fost pusă o bombă. Se pare că e grav de tot. Meeks începu să alerge. Mal o porni în urma lui, sărind într-un Caddy verde - o singură privire la fața grăsanului îl convinse că „de ce” constituia o întrebare inutilă. Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund fusese confundat cu un evreu grăsan și scund. Buzz continuă să scaneze mașina: rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahare mari de whiskey. Un șir de gorile de-ale lui Dragna era plasat în fața perdelelor. Johnny Stompanato nu se vedea nicăieri, pentru că la ora asta Johnny Stompanato era, probabil, la jumătatea drumului spre Pedro și spera ca un anumit grăsan să supraviețuiască dimineții de azi. În partea opusă, lângă peretele din stânga, se derula adevărata afacere: doi bărbați cu aspect de mexicani numărau bancnotele dintr-o valiză plină cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare. —Rachel, nu-i da mâncarea! — S-o oprească cineva! —Eamonn nu are voie! —E bulimic! — Te rog să nu hrănești elefantul! —Politica noastră nu prevede prepararea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi aflat că i-a ars casa din temelii și că întreaga familie i-a fost masacrată. Iar n-avem pâine prăjită, a spus altcineva. Iar n-avem pâine prăjită. Iar n-avem pâine prăjită. Mesajul a făcut înconjurul mesei. —Grăsanul ăla nenorocit de Eamonn, a bolborosit cineva cu amărăciune. Am fost uimită să descopăr că era vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zâmbit exact ca tipul din O Echipă A-ntâia, la sfârșitul filmului. într-o altă dimensiune, am auzit-o spunând triumfătoare „îmi place la nebunie când totul se termină cu bine“. în următoarele zece zile, Fergus, ciudatul, și Eamonn, grăsanul, au plecat la rândul lor. La aproape o săptămână după vizita lui Luke și a lui Brigit, ne-au venit doi pacienți noi, care, ca de obicei, au stârnit mare agitație. Era vorba de o tânără rotofeie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajutat și despre toate celelalte? — Să spună ceva? Păi ce aveau ei de spus? Ge le-a zis că mă întâlnise la o școală de vară și ochișorii lacomi ai bătrânului Pringsheim i-au ieșit din orbite. Draga mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
data de 18 septembrie. Mi‑a părut rău să aud că politica noastră referitoare la bagaje v‑a provocat insomnii și atacuri de panică. Accept că este posibil să cântăriți mai puțin decât, cum ziceți dumneavoastră, „un om de afaceri grăsan din Antwerp, care bagă în el gogoși non‑stop“. Din păcate, Regal Airlines nu poate, nici în această situație, să vă mărească limita de greutate la bagaje peste standardul de 20 de kilograme. Sunteți liberă să faceți o plângere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a jeepului, se întinse lângă mitralieră și fixă din nou binoclul, încercând să nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă calm păturile pe care dormise și micul primus ce le servea pentru încălzitul ceaiului și pregătirea mâncării. Ciudat e că a ajuns și „ăsta“ până aici. Osman îl privi fix, cu oarecare îndoială: — Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
La cea mai mică mișcare, îl arzi. Ezită o clipă, dar sfârși încuviințând cu convingere. — Oricum e mai bine decât să stăm aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e mort, putem să plecăm chiar azi. Haide! Asigură arma și grăsanul cel asudat puse jeepul în mișcare și o porni încet, învârtind volanul ca s-o ia direct spre locul unde se profilau cele două corpuri. După trei sute de metri se opri, privi cu atenție prin binoclul, în timp ce caporalul nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și nepăsarea sa erau renumite în tot regimentul: Ar fi mai bine să-l prindem viu. Ne-ar putea spune ce s-a întâmplat cu Abdul-el Kebir... Comandantului i-ar plăcea... — Poate ne înaintează în grad. — Poate, încuviință fără chef grăsanul, care n-avea nici un interes să fie înaintat în grad și să aibă mai multe sarcini. Sau poate ne dă un permis de o lună la El-Akab. Caporalul păru să fi luat o hotărâre. — Bine... Apropie-te încă puțin! De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]