124 matches
-
Și nici gospodăria nu era prea mare pentru că întreaga lor atenție a fost orientată către pregătirea pentru viață a nu mai puțin de douăsprezece generații de școlari fiecare. Așa că n-au ținut cornute și nici animale de tracțiune, ci doar grăsuni pentru carne, păsări felurite, oi și capre pentru stână, pești în heleșteu, albine în stupină. În schimb, cuibul lor era inegalabil, exemplar, dotat cu toate utilitățile moderne și tradiționale trebuincioase, lucrat cu gust până la cel din urmă detaliu, din interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să le pregătească pe toate și să mai stea la taifas cu animalele lui, că din toate rămâne cu o singură vacă, doi godăcei, care l-au înlocuit pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ascroafei, Godacu, Râmătoru, Sfârlă, Vier, Șunculiță, Mistrețu, Guiță, Casapu etc. Pe vremea colectivului au avut o fermă porcină de care s-a ales praful după ’89. Nu era prea mare, dar aveau cu ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele cu vodcă sau alte tării
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lui. FINAL PASAJ RETRAS Închizând jurnalul, domnul Popa se ascunse sub pat: auzise pașii Contesei. - Serafimul meu! Unde ești? Unde mi te-ascunzi, cum vrei să mă uzi, unde te pitești să mă chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat. - Deci ai plecat! Viața Contesei se sfârși aici. Să sară geamul și să alerge goală prin Babilon în căutarea Euridicei grăsune? Să-și taie venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Amazonului, dar aici, la Câșlița, apele, lacul și balta, Dunărea ofereau liniște și bună stare. Ca și ceilalți săteni am dat și noi “în baltă” câțiva porci. Porcarul sau cum i s-o fi spus celui care se ocupa de grăsuni primea zilnic suplimentul de grăunțe sau ce mai trebuia pentru animale. Dar și pentru porci “pescuitul” era principala sursă de hrană. Și cum oare să uiți anii de belșug ai Câșliței, singurul loc de pe pământ unde sărbătoarea toamnei scotea din
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bune, spune el, ar trebui să scrie naibii o carte. Ăsta e Visul American: să-ți transformi viața într-un lucru care poate fi vândut. Totuși, privindu-și fotografia de „dinainte”, blonda spune: — E destul de ciudat, dar poza asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă, la ce etaj? o chestionez pe liftiera cu gușa revărsată. La trei, zice ea. N-aveți nevoie de lift, urcați pe scări! zice grăsuna. Mă împinge cu o mișcare executată decis, ca să-mi poată închide ușa liftului în nas. La Șef secție terapie, în cabinet, nu se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cabaret și cântărețe străine de jazz care vin în turnee, via Hong Kong, și care iau legătura cu astfel de grupuri ca să mai câștige și ele un ban în plus. Cu cât îi dădea Endō mai multe explicații, cu atât grăsunul, sceptic la început, manifesta tot mai mult interes și îi sclipeau ochii de poftă. — E în afara oricărei primejdii? Se poate conta pe ele în cazul în care sunt descoperite de poliție? întrebă Kanai, ștergându-și fruntea. — Se ocupă domnul Sade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a sărăciei lucii, filozofează Antoniu, cu ochii cârpiți de somn, problema este că societatea și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Făptuiră-o...grozăvie : Au ucis un porc din turmă, Dând vina pe cai ! Eroare! Au crezut că pân’la urmă, Caii vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector canin! La audieri, turbați, Au pledat: Nevinovați! -Pe grăsun l-au omorât Caii, lovind cu potcoave ! Falseleacuzații grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și câinii la hingheri, Le-au
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La radioul pe care Zina îl recuperase de sub pat, îl curățase de păianjeni și îl reactivase ținându-l deschis nonstop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
următorul transport internațional sau nu... Din punctul ei de vedere, ar fi mai bine să nu, că doar așa mai poate și ea, în pauza dintre două schimburi a șefilor, să-și strecoare repede într-un nailon o bucată-două din grăsunii piepți și să-i ducă la copii acasă. Odată, tovarășa Rodica a surprins-o când tocmai se întorsese să-și ia cana, dar i s-a părut că s-a făcut că nu o vede. Ori poate chiar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tău la casa ta. Lasă, liniștește-te, bea un gât de whisky din sticla aia de lângă tine și o să-ți treacă. Între timp se Întoarce și porcul. Unde să meargă acum de Sfântul Vasile? Dacă nu vine, Îl căutăm. Un grăsun nu ajunge el prea departe. Nu-i așa că e frumos? Albul de carne românesc. În Dicționarul enciclopedic de zootehnie, domnul Ion Dinu scrie următoarele: „Tip de porc creat la Stațiunea experimentală Rusetu-Buzău, prin Încrucișarea de absorbție până la generația a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a săturat. Mama unui băiat de un an este o vedetă de cinema Într-o lume fără critici. E atât de greu dintr-odată, puiul meu: trupul lui plăpând se completează cu atributele unui băiat. Pulpe la fel de tari și grăsune ca o mănușă de box. Îl pun pe scaunul albastru, Îl iau de mână și Încep să fredonez cântecul nostru preferat. „Lavender’s blue dilly dilly, lavender’s green, When I am King dilly dilly, You shall be Queen.“1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luni când Percy Pineapple din Gravesend mi-a spus că pentru 120 de lire, fără discuție, dragă, o să vină cu camioneta și o să facă un spectacol foarte frumos pentru fetiță. Azi-dimineață Însă am primit broșura lui Percy. Înfățișează un homuncul grăsun care face din baloane roz ca niște prezervative niște șoricari cu un aspect Îngrijorător de priapic. Desigur, Emily Își dorește de fapt o petrecere la piscină, dar nici nu se pune problema. Apa din piscina pe care o Închiriezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poală. Mereu am crezut că privirea ei exprimă seninătate. Acum, nu mai văd decât epuizare și o ușoară mirare. „Iisuse, ce-am făcut?“ Îl Întreabă Maria pe Fiul Domnului. Dar el doarme, cu burtica plină cu lapte, cu un braț grăsun aruncat neglijent peste rochia albastră a mamei sale. Am fost prima femeie din departamentul de investiții al EMF care a rămas gravidă. Când eram În luna a șasea, James Entwhistle, predecesorul lui Rod Task, m-a chemat În biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia mișcării lor, femeie și cal, în același avânt. Godun îi spusese că Veterinara și el erau buni prieteni, de zece ani. O mărturisire ca asta îi urcase sângele în cap: așadar, grăsunul o văzuse mai tânără și încă pe-atât poate mai frumoasă, o văzuse înaintea lui. Încerca să își țină firea. Întâmplări din trecut, despre care doar i se povestea, îl făceau ca turbat. Când Godun îi mai spuse și că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar ușa, care nu era încuiată, se deschise ca de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost mai mult decât un clișeu plin de sentimentalisme infantile. Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]