2,243 matches
-
Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
despre uluitorul contrast." spune presupusul călător francez de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea imaginilor care sugerează primitivismul urbanistic al Cetății de scaun, precum și aspectul jalnic al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
băi, fac bulbuci!" uite, băi, ce palme umede am!" scuturîndu-le ca pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu, să-i desenez în fraze precise... să-i
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
o inimă simțitoare și ele au o "psihologie" adolescentină și o morală sensibilă a iubirii." Abundența imagistică nu traduce, astfel, decât abundența materială a lumii, iar erosul plutește asupra acestui univers, impunându-i logica sa insinuantă, tectonica sa rafinată și grațioasă. Eul liric trăiește, cu simțurile dilatate la maximum, senzații deconcertante, fiind dominat nu de intelectualitate, de mirajul raționalității, ci de fascinația afectivității și senzualității. Poemele propriu-zis de dragoste se impun prin fragilitatea și suavitatea imaginilor, prin puritatea desenului și senzația
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură jubilatorie, carnavealescă și rafinată. Poezia lui Emil Brumaru a fost definită, pe bună dreptate, din perspectiva unei naivități studiate, a unei regii a candorii, a jocului ce se ia în serios, toate acestea conjugate cu o finețe
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
aplecat ușor, cu-n șervețel alb pe-o labă, în fața halitorilor de baclavale, savarine și profiteroluri! Și s-o acoperim, ca-ntotdeauna-n timp ce scriem, c-o pătură sau c-o plapumă, ca să nu ne tulbure inteligența artistică, pe grațioasa-n șolduri Tamara Nikolaevna! * Ne putem da seama acum, la a cincizecea scrisoare, și care ar fi procentul de plicuri dispărute în neant. Mă incită din ce în ce mai mult chestia asta. E ca și cum aș juca zilnic la loterie! Dar oare nu-i
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
de la ora patru spre cinci, cu vîntul rece intrîndu-mi pe fereastra deschisă. Aș bea și n-aș bea o cafea. La prînz am dus niște versuri de-ale Tamarei Nikolaevna la Cronica. Aș dori foarte mult, agățîndu-mă de cererea dumneavoastră grațioasă de-a vă da versuri pentru R.L., să vă trimit de-ale Tamarei. Ea a mai publicat demult, vreo trei poezii în R.L. Și pe ea ar ajuta-o în mod real. Cu mine s-a cam terminat distracția! N-
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
care, bănuiesc, ca orice femeie, știa. Odată, nu știu de ce, eram pe peronul gării din D. Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
severă, nu e antrenament mai sigur împotriva capriciului decât e cunoașterea legilor imuabile ale naturei și a principiilor șindescifrabilț. O instrucțiune serioasă - luminarea gândului - nu poate fi primejdioasă feminității, decât poate numai în ochii celor ce socot feminitatea exclusiv inconștiență grațios copilăroasă! Primejdia de care ea trebuie ferită vine de aiurea. Cea ce e izbitor e masculinizarea nu a gândului ci a voinței femeilor de azi. Când stai să compari alura pionierelor feministe de acum câteva decenii, gulerile lor scrobite și
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Iulia Popovici Antidot pentru otrava ideologiei În relatările sale de călătorie, Marco Polo își mărturisește șocul și marea dezamăgire la întîlnirea cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
sfatul popular, care chema oamenii la ședință, cu un ochi scurs (făcusem chiar, pe atunci, și-un distih: "De la sfat privește grav/ Ochiul scurs al lui Octav!"); 4) eleva Milica, despre care se știa că se f... cu tractoriștii; 5) grațioasa cantonieră Sultănica, veșnic în uniformă C.F.R., cu fanionul galben în mînă, cu ochii verzi, cu profilul grav; 6) infirmiera Maricica, blondă, fragilă, cochetă, cu formidabila ei replică dată administratorului Tătaru: "O să fac ce-mi spui, cînd o să aibă p... mea
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
așteptam în primul rînd la o întrerupere bruscă și nemiloasă, care tot nu venea. Ipotezele erau și acum limitate: darea afară din sală, izbucnirea de enervare, mustrarea iritată. Între descrierea migăloasă a transformărilor lui a în poziție neaccentuată și acel grațios comentariu despre natura și destinul filologiei nu părea să fie vreo punte de înțelegere. N-am să uit niciodată stupoarea unei săli în care, în momentul în care Bogdan a încheiat, probabil cu vreo ultimă întrebare fără răspuns, profesorul Onu
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
mușchii și oasele după o baie în apă limpede și verzuie a lacului Erenciuc. Emoția melodioasa a Oanei Pellea într-un spectacol de teatru pe care-l urmărești cu lacrimi în ochi, baletul lui Alexandru Tomescu pe vioară Stradivarius, desenul grațios al poantelor Monicăi Petrică pe scândura scenei, dramatismul cinematografic al vocii Mariei Răducanu la microfon. Vibrația cathartica a unei săli aplaudând în picioare la TIFF după un film de Mungiu, Muntean, Caranfil sau la Festivalul Enescu la sfârșitul unui concert
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
Mult râvnita Electra, bicicletă pentru care s-au întrecut cei mai iscusiți povestitori pe două roți la concursul Cicloteque, a încălecat pe-o să la Arad. Alături de Alexandra Răducanu de 19 ani, care ne-a spus povestea așa, Electra se plimbă grațios și fără complexe pe șosele și trotuare arădene. Șansă primită, poveste gândită, bicicletă nemaipomenită, mulțumesc de o mie de ori!” ne-a scris Alexandra după primele două luni la pedalele ”celei mai faine” Electra.
Veşti din poveşti cu două roţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82542_a_83867]
-
mai bun și cel mai nebun violoncelist al lumii”, Mischa Maisky, care cântă la Ateneu în cadrul Cruciadei Culturii. Bilete aici. Violoncelul este asemenea unei femei frumoase care nu a îmbătrânit, ci devine mereu mai tânără, mai delicată, măi supla, măi grațioasa. Pablo Casals Eu unul de-abia aștept să-mi trag sufletul la aceste două concerte. Va aștept și pe voi. Merită! Excelentă manifestare, onorabilă șansă să avem printre noi asemenea artiști! Dragoș nu am cuvinte...am fost la concert la
Operă şi violoncel la Ateneul Român by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82569_a_83894]
-
hedonist. De fapt, tocmai fragilitatea dă forță, aici, echilibrului. La drept vorbind, dincolo de prologul acesta cumva didactic, Între două povețe? chiar este o schiță despre fragilitate: Nina, poate întruchiparea unui Mefisto cu aer de nimfetă, delicată și stranie, provocatoare și grațioasă, cochetă și dominatoare prin ezitare, azi doar un abur de tristețe coborît prin paginile de început și de sfîrșit în ușoară ironie. Să mai spună cineva că I.L. Caragiale nu va fi știut să prindă în expresie meandrele fine ale
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie grațioasă, umflînd fabulos tradiția minciunilor cinegetice, dar ancorînd fără veste într-un port al lirismuluii pur: Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam depărtîndu-se
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
faptelor, după arealul socio-uman pe care-l descrie. Apasă insistent pe tușe de efect, îngroașă, recurge la efecte epatante, cu un vocabular, cu un limbaj neaoș rural pentru categoria socială reprezentativă, în ciuda unei simpatii abia stăpânite, ironic respectuoase; îl modifică grațios și ușor ireverențios, când o pune să vorbească, să gândească și să se exprime pe Dana, personajul feminin plasat în avans pe coordonate de comportament, de atitudine și de reacție ale generației în blugi din zilele noastre; șarjează copios, ironic
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
El pentru tine nu mai există, dar de la un timp tu exiști pentru el veșnic, asta este până la urmă pedeapsa. Am hotărât să ne facem plimbarea de seară, Într-un parc, situat pe malul stâng al Fluviului Saint Laurent permanent, grațios și plin de mistere. Am fost Întâmpinați de la intrare, cu o multitudine de flori, ierburi și pomi de o mare varietate, diversitate și foarte interesante. Curățenia și „design-ul” impecabile, firești În Canada, ne Încântă privirea la orice pas. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Nimic mai simplu. Îl puteți întâlni săptămânal în revista "Dilema veche", unde semnează sprințara rubrică "Din viața unui extremist de centru". Numele său e Radu Cosașu. P.S. Dacă și-ar asuma și articolele scrise în anii '50, nu doar jucărelele grațioase de azi, dl. Cosașu ar trebui să-și reboteze rubrica. Având în vedere prodigioasa-i activitate, mi se pare că formula scurtă, " Din viața unui extremist", ar fi perfect acoperitoare. De centru se ocupă alții.
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Giovanni-Battista Draghi, alias Pergolese, compozitorul cu o existență atât de meteorică, mort la 26 de ani, cel care a durat un Stabat Mater pe cât de riguros în depanarea secvențelor contrapunctice solidare aceleiași stări afective (manieră tipic barocă), pe atât de grațios în revărsările melodice de o latină descendentă. O soprană și o altistă ca doi îngeri ce se roagă cântând și cântă rugându-se. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, aflați că la doi pași de Saint-Etienne du Mont
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană. Doamna ține în poală un licorn. Pe fundal, se văd coline. Iar din simbolistica florală și animalieră se remarcă, în primul rînd, un pom încărcat cu muguri, cu boboci, dar mai ales cu flori
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]