139 matches
-
Inocență și ipocrizie. Realitate și filtrele obsesiilor. Depresii, vitalitate, pasivitate, prejudecăți. Și sex, sex, sex. Defulare și consum. Refuz și acceptare. Un joc asumat de fiecare actor. Trag cu ochiul, perversă pornire, către doamnele, multe, de vîrsta a treia de pe gradene. Un spectacol secund...pe care, nu știu de ce, dincolo de performanța actoricească, contează și Radu Afrim.
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
înlănțuite. Mahmureala, lentoarea plutesc peste tot, anesteziind, încetinind ritmurile, simțurile. Sîntem în casa Oliviei, contesa cea bogată, îndoliată și enigmatică, veșnic suspinătoare în spatele voalurilor negre după gustul plăcerilor. Cînd spun “sîntem”, spun noi, spectatorii. Sîntem pe scenă, așezați pe cîteva gradene, chiar lîngă actori și personajele lor. O lume de imagini alcătuită ca într-un puzzle, un spațiu nou, construit din multe elemente cunoscute. Citate din spectacolele făcute aici de regizor, piese de decor luate de ici, de colo, din acest
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
acestei fete de treizeci și unu de ani. Nici uralele, ovațiile, aplauzele cu mîinile sus, tropăielile de minute în șir cînd apărea, la finalul fiecărei reprezentații. Era un vuiet care te lua pe sus. Mi se părea că se rup gradenele din fier. Iar Ofelia Popii mereu cu același zîmbet modest. Peste tot. În ultima seară, m-am plimbat cu spectatorii prin expoziția Mihaelei Marin. Fotografii mari din spectacol, ipostaze incredibile, imagini puternice. Despărțirea pare și mai grea. M-am întors
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
capului spectatorilor stînga-dreapta, ca la tenis, ca să fie cuprinsă toată proporția. Sînt teorii întregi legate de acest concept cinematografic și mărturisesc că nu m-am obișnuit ușor cu el, dar face parte din secolul meu. Fiind așezați pe scenă, pe gradene, spectatorii, foarte aproape, sînt martorii direcți ai fiecărui detaliu din poveștile lui Dabija și ale trupei lui. Pentru mine, reprezentația a avut un prolog pe care l-am crezut parte din regie. Niște spectatori au avut parte de un mic
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
spațiu dreptunghiular cu latura mică foarte îngustă, în care, dacă interpreții se îndepărtează unul de celălalt nu-i mai poți vedea în același timp pe amândoi și trebuie să întorci mereu capul de la dreapta la stânga, ca la ping-pong. Spectacolele cu gradene așezate pe scenă sunt o soluție mult mai bună pentru acest Studio. Dansatoare, coregrafă, directoare de companie (Terpsichora), profesoară de dans, creatoare a mișcării de scenă pentru zeci de spectacole de teatru, majoritatea în regia Cătălinei Buzoianu, dar și a
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
gîndit pentru Frații este în sine împresionant: o iarbă de-un verde crud, proaspăt, care invadează scena. Firele de iarbă fac parte din poveste. Dacă în prima variantă s-a optat pentru ca publicul să fie adus pe scenă, pe niște gradene special montate, să fie implicat mult mai acut în tensiunea jocului, de data asta spectatorii stau în sală, în fotoliile bine cunoscute. Mi se pare că într-un fel se amplifică un soi de mister, se sporește magia, taina din
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
altfel, se contaminează de emoția și experiența unor alte întîmplări, unor alte vise și proiecții. La Sibiu, sala de sport a Casei de Cultură a sindicatelor este acum un spațiu, nou, de joc. Intim, cald, cu un sistem propriu de gradene construit special, un mic amfiteatru, deloc sofisticat, în care se mai simțea, cînd am fost, mirosul lemnului abia asamblat. Aici intră, natural, dintre noi cei din sală, din prezentul imediat și acaparator, doi muzicieni, cu două ghitări, în jeanși, doi
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
punctînd clar atributele unei instanțe, la urma urmelor, destul de împietrită în verdicte și prejudecăți. Ca și ultima montare de la Teatrul Național din Cluj, L'oubli, și aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
Marina Constantinescu Spațiu mic, intim. Un fel de careu format din gradene și public închide la mijloc o pantă. Nu abruptă. Scena. Pe ea, cîteva siluete, încearcă o acțiune clară. Coerența este frîntă mereu. Semiîntuneric. O agitație sfîșietoare, coordonată, dacă se poate spune așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
așa fel mișcările încât păreau o singură ființă, cu mai multe mâini, picioare și capete, evoluând lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
determinată de obligația de a răspunde unor exigențe morale de semn contrar. Ceea ce o salvează e suferința de neimaginat cu care își ispășește pedeapsa."... Patima Medeei... Pe scenă este sugerat perfect un mic amfiteatru grecesc. Patru laturi, patru dispozitive de gradene descriu, în cutia neagră, un cerc. În mijlocul lui, ca o axă a poveștii, ca o țintuire în vină, Medeea. A lui Euripide, a noastră, a lui Tompa, Medeea de ieri, de azi, dintotdeauna. În amfiteatru, noi, spectatorii ei. Între noi
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
în corul femeilor și o orbecăială contaminantă în corul bărbaților de pe scenă, orbirea și șirul orbilor lui Breugel. Publicul este martor implicat direct în această noapte a coșmarurilor, a verdictelor sau a revelațiilor. Din nou adus pe scenă, suit pe gradene, de o parte și de alta a spațiului de joc, pe laturile cele mari ale dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care se compune și se recompune vizual traiectoria unei experiențe umane fundamentale
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
mediocritățile? În seara de 4 martie, Teatrul Bulandra ne-a invitat la o întîlnire cu Toma Caragiu. În sala care îi poartă numele. Pe scenă, într-un con de lumină, scaunul lui Toma din Elisabeta I. De jur împrejur, pe gradene și în sală, familia - Matilda Caragiu-Marioțeanu, Geta Caragiu (cele două surori), Ștefan Caragiu (nepotul lui), actori, regizori, scenografi, prieteni, publicul de ieri și publicul de azi, oameni de cultură. Puțini actori, însă, dinafara teatrului, i-am zărit doar pe Mircea
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
stă în verbul lui și în complexitatea felului în care descrie omul, raportul cu puterea, cu fantasmele, cu iubirea, cu moartea. Faptul că în Troilus și Cresida, regizorul Declan Donnellan optează să așeze publicul pe scenă, pe două sisteme de gradene, unii în fața celorlalți, ca două tabere adverse, lăsînd ca între noi să se dispute protagoniștii, apoi, ca rolurile Thersites și Calchas să fie interpretate de același actor, Richard Cant, Cressida și Andromaca de o singură actriță, Lucy Briggs-Owen, iar Helena
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
regizor mare a fost decisivă. Tipul personajelor și lumea celor doi bătrîni, tipul de limbaj și de dialog, scriitura însăși atît de modernă, tipul de joc, relația pe scenă într-un spațiu nou atunci, cu publicul instalat pe scenă, pe gradene, foarte aproape de actori, toate acestea și fiecare în parte au conturat miza unui pariu teatral major. Prejudecățile sau eu mai știu ce au făcut ca nici unul dintre actori, de pildă, să nu fie nominalizat sau propus pentru un premiu. Vîrful
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
ludice preluate de regizor din versiunea în limba engleză. Trei ore puse pe umerii lui Costache Babii-Vladimir și ai lui Mircea Andreescu-Estragon. Un drum de țară. Gogo și Didi vin la întîlnire. Un pom devitalizat. Noi, spectatorii, pe scenă. Pe gradene. Stăm cu fața spre sală, acolo unde ne este locul de obicei. O schimbare senzațională s-a produs, care modifică un loc puțin favorabil teatrului, de fapt. Sala de la Brașov, mare, cu scena cocoțată destul de sus în raport cu poziția spectatorilor, cu
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
morții. Obiectele trăiau, ca și accesoriile, decorul însuși se însuflețea, neliniștitor, așa cum își imagina teatrul Ionesco... Toate trei, căci al treilea este chiar premiera despre care vreau să vă povestesc, Jacques sau supunerea, aduc publicul pe scenă, îl așează pe gradene, foarte aproape de actori și de tensiunea de acolo. Spectacole mari, artiști mari. După ceva mai bine de zece ani, Tompa Gabor se apropie din nou de lumea lui Eugène Ionesco. În preajma Sărbătorilor din 2003, am ajuns la Cluj, în Teatrul
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
prin rețete superficiale, gălăgioase și găunoase. Succesul celui de-al doilea val "Coelho" la noi a fost transportat, și mă gîndesc că nu doar din snobism, și asupra punerii în scenă de la Odeon. Se joacă cu publicul spectator instalat, pe gradene, în spațiul destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
loc de joacă la Grădinița P.P. nr. 25, situată pe str. Suceava. Astfel, cei peste 200 de copii beneficiază de un adevărat parc de distracții unde sunt amplasate măsuțe de ping-pong, umbrare cu măsuțe și băncuțe, teren de minibaschet, rotitoare, gradene la groapa cu nisip etc. Totodată, s-au executat și montat tobogane cu foișor, trenuleț cu locomotivă și vagoane cu băncuțe, precum și gară, chioșc de flori, ansamblu de huțulușe. A mai fost montat un gard de lemn pentru împrejmuirea zonelor
Agenda2004-14-04-general3 () [Corola-journal/Journalistic/282259_a_283588]
-
Ina Isbășescu, arhitect-scenograf, pentru o sută de spectatori. Am fost invadată de inspirație, de energia teatrului încărcat de har, de dar, de intimitatea pe care un spațiu îl are, îl oferă. Sau nu. Orice ai face. Înclinația amfiteatrului și dispunerea gradenelor adună, ab initio, vibrația unui act teatral. Povești de familie, un text puternic al Biljanei Srbljanovic. O piesă care a stîrnit vîlvă, încă de cînd a fost scrisă în 1998, care a fost tradusă, montată, analizată, mai peste tot, premiată
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
colț de lume. Violența a devenit o stare aproape ubicuuă, un dat, un fel de fatalitate. Dincolo de gard, un loc de joacă banal, cu elemente uitate parcă pe acolo. Un loc în prelungirea existenței și a trupurilor noastre rostuite pe gradene, un loc pe care aș putea să-l ating, dar o face el mai întîi. Un loc nicicum, cenușiu, în care cei patru copii - interpretați remarcabil - împrumută tot de la părinții lor. Pantofii cu tonul scandalurilor, nevoia continuă de a călca
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
și al dotărilor. În această săptămână a fost dat în folosință un loc de joacă, în curtea Grădiniței P.P. nr. 48 de pe str. Drăgășani, de care vor beneficia 150 de copii. Aici au fost amenajate o groapă de nisip cu gradene, un teren de minifotbal și unul de baschet, s-au amplasat numeroase elemente de joacă. Valoarea totală a lucrărilor, realizate de firma „Bindalin”, a fost de 120 milioane de lei. Liliana Scripcă ochi și... urechi l Potrivit unui proiect de
Agenda2004-11-04-generale8 () [Corola-journal/Journalistic/282182_a_283511]
-
despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
descoperit, care le-a introdus în circuit, sînt purtătoarele replicilor și gesturilor actorilor, dansatorilor, sînt impregnate de vechi și de nou, totodată, de clasic, de experiment, de ceea ce înseamnă să joci în aer liber. O întreagă industrie articulează sisteme de gradene, amfiteatre care se construiesc ad-hoc, în curtea interioară a unui liceu, gimnaziu, la Boulbon, peste tot. Ceea ce pentru noi este un coșmar - povestea cu gradenele - acolo este o sumă de soluții practice, eficiente, ingenioase. George Banu - o personalitate ce ține
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
experiment, de ceea ce înseamnă să joci în aer liber. O întreagă industrie articulează sisteme de gradene, amfiteatre care se construiesc ad-hoc, în curtea interioară a unui liceu, gimnaziu, la Boulbon, peste tot. Ceea ce pentru noi este un coșmar - povestea cu gradenele - acolo este o sumă de soluții practice, eficiente, ingenioase. George Banu - o personalitate ce ține și ea de istoria festivalului, dar și de prezentul imediat - spunea, într-una din dezbaterile pe care le-a condus, că Avignon-ul este ca o
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]