96 matches
-
pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
probabil păcatul. Pentru că am rămas robii plăcerii. Retrospectiv privind, multe zile mi se par mucuri de țigară azvârlite pe jos. Mă tem că abia la Judecata de Apoi vom afla probabil, că nu am știut ce să-i cerem vieții. Grafomanii ornează vidul cu epitete. Și-a sacrificat viața pentru o statuie ... veșnic găinățată de păsările cerului. Înaintăm spre o mâzgă subculturală. Cea mai receptivă la manipulare s-a dovedit a fi întotdeauna intelectualitatea. După un timp, multe idealuri sunt agresate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mersesem de câteva ori în parcuri și ne sărutaserăm - eu pentru prima dată - și-mi amintesc și acum ușorul miros de sulf al părului ei. Acum e activistă PNȚ-CD și, sigurissim, părul ei nu mai miroase ca atunci. Cum eram grafoman și până și comentariile, la școală, le făceam de 30-40 de pagini, cu atât mai mult mă-ntindeam în scrisorile de dragoste, încărcate de metafore și aiureli. Pe drum spre Chirnogi am oprit într-un sat, lângă bodegă, și le-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în funcțiune a mașinăriilor de propagandă științifică constituite de website-uri, CV-uri meșteșugit construite, pliante, înscrieri formale în asociații științifice nerelevante, citări negociate ("eu te citez pe tine, tu mă citezi pe mine") fac să pară veritabili giganți științifici niște grafomani și plagiatori. El a încercat să publice articolul despre audiția colorată și teza de doctorat la editura pariziană Alcan, dar a fost refuzat pe motiv că broșurile nu se vând bine. După stingerea din viață a lui Eduard Gruber putem
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
postura "sfertodocților" care tranzitează spațiile mai multor romane. Marin Cofetaru sau Gri Macedoneanu din romanul Învățături pentru delfin, sunt lipsiți de o cultură elementară, ceea ce nu-i împiedică să țină conferințe pe teme artistice și să se bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care-i «soluția epică» a ciclului tău?“ „Pr A B Pr A B Pr B. Unde A B e indicele repetitiv.“ „Nemaipomenit, savante! Încă o formulă secretă! Și ce-nseamnă, mai exact?“ „De unde vrei să știu eu? Întreabă-l pe grafoman!“ „Păi nu le știi tu pe toate?“ „Aproape pe toate. Pe care nu le știu, le potrivesc.“ „De senzație! Te-aș aplauda, dar există două hibe.“ „Care, dom’ profesor?“ Cezar s-a trezit și el și, brusc indispus, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adesea exacerbată, sesizată și de cei care au crezut într-însul. E de învățătură că unul dintre fruntașii postmodernismului literar optzecist, Liviu Ioan Stoiciu, a ajuns să scrie: "Postmodernismul a devenit deja o ideologie literară exclusivistă a <<clasei gânditoare>>, a grafomanilor cu... studii înalte, atât de siguri pe ei"133. În schimb, un Ion Bogdan Lefter, ilustrând cu asupra de măsură categoria "grafomanilor cu... studii înalte", a rămas fidel ideologismului înverșunat postmodernist, jurând pe neostângismul political correctness. Așa-numitul curent al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ioan Stoiciu, a ajuns să scrie: "Postmodernismul a devenit deja o ideologie literară exclusivistă a <<clasei gânditoare>>, a grafomanilor cu... studii înalte, atât de siguri pe ei"133. În schimb, un Ion Bogdan Lefter, ilustrând cu asupra de măsură categoria "grafomanilor cu... studii înalte", a rămas fidel ideologismului înverșunat postmodernist, jurând pe neostângismul political correctness. Așa-numitul curent al politicii corecte de sorginte americană, care se pretinde matrice a unei gândiri postmoderne, nu-i decât ideologia numită a "neocomunismului american". Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
optzeciștii și nouăzeciștii (plus "douămiiștii") se comportă ca o grupare exclusivistă, deși pretind că sunt toleranți și rescriu tradiția și modernitatea. În același număr al revistei Feed back, e publicat, cu un interviu luat de Daniel Corbu, și un alt grafoman postmodern, pe nume Călin Vlasie, care a ajuns la o așa torpoare ideologică, încât toți cei care nu sunt "liberali" și postmoderniști "toleranți" (ca dânsul!) nu pot fi decât etichetați cu epitete dintre cele mai înfiorătoare (mai rău ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în scrisori către ziare și autorități, alții compun „apeluri“, alții, mai branșați, iau cu asalt internetul. Acesta din urmă a produs, e drept, o specie de grafomanie fără precedent: poți fi sigur că vei fi citit (o certitudine care lipsea grafomanului „tradițional“), poți să te bați pe burtă cu oricine și ești liber de orice ră spundere, de vreme ce nu semnezi. Există maniaci ai calofiliei, mari șlefuitori de fraze, marcați, pe viață, de solemnitatea compozițiilor școlare. Dar există și scrisul incontinent, torențial
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
literar, pe care îl întrevede când în negru ("Sunt un om de rând, cu inteligență cel mult medie... N-am creat nimic serios, numai poante, giumbușlucuri de stil, speculații minore, jocuri grăbite de cuvinte, frânturi de idei... Sunt oare un grafoman? Un maniac?... Sufăr de neluare în seamă"), când în roz, arătându-și convingerea că marile edituri din apus îl vor potopi cu contracte, teatrele de pretutindeni îi vor juca piesele, va "rupe gura Americii" cu expozițiile de pictură și, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este, totuși, singura criză care are și o dimensiune benefică. Ea dovedește că poetul adevărat nu a trecut prin tragedia în care au fost împușcați atâția oameni în stradă, așa cum trece gâsca prin apă. Din criză se-ntrupează Poezia. Numai grafomanul poate să scrie oricând și despre orice. De aceea poetul este o ființă infinit mai fragilă decât crede cel care îl arată cu degetul la buletinul de știri printre bombe, crime și afaceri proaste. Dacă poezia se face pe cont
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
o serie de comentarii interesante (mă grăbesc să spun că este singurul loc în care, din când în când mai intervin și eu, pentru că e un forum așa cum ar trebui să fie, prin lege, toate: moderat inteligent, unde postacii sau grafomanii sunt lăsați o dată sau de două ori să se exprime, apoi, dacă continuă să fie necivilizați sau agresivi, pe lângă subiect, sunt invitați scurt să se care de acolo). Intervențiile mele au vizat mai curând latura tehnică, jurisdicțională, a chestiunii, și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în plin paradox. Deși prestigiul literaturii și, implicit, prestigiul social al scriitorului scade pe zi ce trece, tot mai mulți sunt cei care vor să scrie, să dobândească statut de scriitor. E însă un paradox numai aparent. Căci toți acești grafomani și impostori contează pe capitalul de prestigiu acumulat de scriitor în anii regimului comunist. Din păcate, cum s-ar spune în termeni economici, după zece ani de tranziție, prestigiul scriitorului a fost decapitalizat. Prin inflație. Tocmai mulțimea celor care-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
număr de ore (fixe) și un număr de pagini pe zi, mai mic sau mai mare, indiferent de calitatea textului și indiferent dacă acesta va fi păstrat ori nu ; génie ou non, vorba lui Stendhal. Eu cred că aceștia sunt grafomani. Grafomania nu exclude geniul, numai veleitarismul îl exclude. Baudelaire sau altcineva, nu mai știu, a zis : qui ne TRAVAILLE pas tous les jours, ne travaille jamais, nu qui n’ECRIT pas tous les jours (subl. m.). Sadoveanu, care se știe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq.). Ar fi scris oricum, și fără glorie, și neluat în seamă, și hulit (cum a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă accesibilă lectorului neavizat. Cum deseori marii nebuni sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu sau fără dată, însemnările acestea constituie tot atîtea reacții la actualitate. Adeziuni și refuzuri. Desigur, selective. Altminteri, dacă aș înregistra orice pornire personală și orice-mi cade sub ochi sau în auz, numărul paginilor ar crește monstruos. Diarist - da, grafoman - nu! *Anul acesta a căzut măgăreața pe mine și pe Sergiu să redactăm telegrama Biroului Comitetului Județean pentru aniversarea de pe 26 ianuarie. Ne lovim de toate clișeele. Finalmente, recurgerea la formulele sacralizate e singura soluție pentru a îndeplini norma de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
talent. Existența și numărul lor depind, în mai mult de un caz, și de «abilitatea» celui ce dorește musai să le scoată. Sînt autori cu 10, 15 cărți care nu-mi inspiră nici o considerație - veleitari, inși de o mediocritate abundentă, grafomani -, în schimb nume de articleri, eseiști sau recenzenți îmi impun respect prin finețea ori știința lor. Multa paucis!” I-am dat exemple și dintr-o categorie și din alta. *Ghiță Neagu m-a condus pînă aproape de bloc, ca să mă întrebe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din România. Așadar, cronicile au fost În general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care Houellebecq Îl face să apară În roman ("grafoman indigent", p. 53) Au fost și cronicari care cred că se află În fața celui mai bun roman al lui Houellebecq majoritatea au scris, Însa, că Posibilitatea unei insule reia temele consacrate deja de autorul Particulelor elementare: sexualitatea, iubirea, sistemul economic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]