115 matches
-
ca: GtaɁ, Rama (Chibchan, Nicaragua), Loniu (limbă austroneziană, Papua Noua Guinee), Raga (limbă austroneziană, Vanuatu), Lavukaleve (limbă papuașă de est, East Papuan; Insulele Solomon)).Faptul că valoarea principală a auxiliarelor românești este de a marca modul nu este foarte surprinzătordeci din perspectivă comparată. Gramaticalizarea auxiliarelor românești ca mărci de mod nu este specială din punct de vedere istoric. Să analizăm auxiliarul a avea (< lat. habere)din structura perfectului compus. În primul rând, comparând toate formele sintetice ale verbului plin (lexical) a avea (94) cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
reanalizate ulterior diferă de setul de trăsături ale auxiliarului a avea din structura perfectului compus: (97) Seturi de trăsături lat. habere rom. auxiliarul a avea [+indicativ] [+indicativ] [+prezent] [+structură tematică] Reanaliza verbului habere ca auxiliar este un tip obișnuit de gramaticalizare care respectă operațiile sintactice specifice acestui proces (Roberts și Roussou 2003), identificate în general în formarea auxiliarelor romanice (Ledgeway 2012: 121-129): - slăbire semantică / pierdere de trăsături semantice (engl. semantic bleaching/weakening); - pierderea structurii tematice: în Habeo epistulas scriptas '(lit.) Am
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturii [+prezent], decategorializare; - reducție (morfo)fonologică (v. (96); (95) vs (94)) și dobândirea statutului de clitic (cuvânt dependent sintacticși morfofonologic); - generare / deplasare într-o poziție mai înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică variația auxiliarului avoir după mod și timp. În concluzie, gramaticalizarea auxiliarelor românești a operat în mod sistematic prin eliminarea trăsăturilor de timp (și aspect) și reanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică variația auxiliarului avoir după mod și timp. În concluzie, gramaticalizarea auxiliarelor românești a operat în mod sistematic prin eliminarea trăsăturilor de timp (și aspect) și reanaliza acestor verbe ca mărci de mod. Întrucât auxiliarele românești nu satisfac pe deplin necesitățile de temporalitate ale propoziției, verbul lexical este direct implicat în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu 2013b; Hill și Alboiu 2016) (v. §II.2.4), nu în sensul gramaticalizării unor poziții fixe de topic și/sau de focus, ci în sensul în care poziționarea constituenților este dictată de interpretarea lor pragmatico-semantică; în §2.4, am arătat, urmându-i pe Alboiu (1999); Gallego (2012) că ordonarea VOS obținută prin strategia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
treptată a perfectului compus în domeniul de utilizare a perfectului simplu, la care nu ne vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu o formă sintetică moștenită, aceste formații 6 nu se conformează tiparului general de gramaticalizare a auxiliarelor românești (consolidat și relativ stabil dacă ne raportăm la formele discutate mai sus), auxilarul marcând și valori de timp, pe lângă mod și modalitate; aceste forme sunt astfel eliminate diacronic. (8) a. Era vădzuți Trufimu efeseianinul în cetatea cu-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp, pe lângă mod și modalitate, deci perifrazele respective nu se încadrează în mecanismul general de gramaticalizare a auxiliarelor românești. (11) a. Într-o vreame mai demult, cine vrea face acest lucru de vrea lua muiare ce nu i să vrea cădea și vrea călca pravila, acela om avea o certare mare. (ȘT.1644: 252) (12) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexiune după mod și timp, fiind astfel implicat în valorizarea acestor trăsături; auxiliarele din aceste structuri se generează în proiecții funcționale inferioare proiecției MOODP (i.e. TP, ASPP) • româna modernă (§III.3.1.3) prezintă doar structuri de tipul (i), deci gramaticalizarea sistematică a auxiliarelor românești presupune pierderea trăsăturilor de timp și reținerea trăsăturilor de mod; adăugând acestui factor și competiția dintre structurile de tipul (ii) și alte formații analitice și/sau sintetice, eliminarea diacronică structurilor de tipul (ii) este ușor explicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
explică prin faptul că, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin faptul că, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme de auxiliare primul dintre acestea, caracterizat prin faptul că auxiliarul marchează valori de mod (și modalitate), a fost păstrat în trecerea de la româna veche la româna modernă; cel de-al doilea sistem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
doilea sistem de auxiliare a fost eliminat deoarece, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea în tipare specifice; neîncadrarea în tiparele specifice atrage eliminarea din sistem Corpus Corpusul folosit reprezintă o selecție din corpusul utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea în tipare specifice; neîncadrarea în tiparele specifice atrage eliminarea din sistem Corpus Corpusul folosit reprezintă o selecție din corpusul utilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i) [Moodspeech act Mood-field ... [Modepistemic [TPast/Future Tense-field ... [TAnterior [Aspterminative Aspect-field .... [Voice [v-VP Spre deosebire de ceilalți autori menționați în text (Baltin, Merchant, Roberts), care adoptă ipoteza proiectării distincte a grupului de diatezei de la Collins (2005) pentru analiza altor fenomene (elipsă, gramaticalizarea perfectului compus în limbile romanice etc.), Harley (2013) se preocupă în mod explicit de distincția vP / VoiceP, aducând argumente empirice și distribuționale în sprijinul acestei scindări. 42 Rouveret (2012: 954): "In a configuration such as (97a), each feature on intermediate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziu (eventual precedând adverbe X0 ca mai, prea) și permite deplasarea la C, după cum arată encliza pronominală (nevăzându-l /nemaicitindu-l / nepreavăzându-l) (v. §§3.2; 3.3 infra). 46 Lăsăm deoparte perifrazele bazate pe subjonctiv, care prezintă grade diferite de gramaticalizare (e.g. am să plec / aveam să plec / o să plec). 47 Analiza lui Ledgeway (2015a) este ușor mai complexă decât versiunea prezentată în textul principal, însă inuiția este aceeași: în tradiția Benveniste - Kayne, Ledgeway (2015a) aduce argumente solide pentru derivarea auxiliarului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este dictată de categoria de mod, și intuiția că auxiliarele marchează și unele valori de temporalitate este înzestrarea auxiliarelor cu o trăsătură de (c-)selecție [iT] (v. Nicolae 2015e). 49 Ar fi fost, de altfel, ciudat ca - în situația românei - gramaticalizarea auxilarului a avea din structura perfectului compus să acționeaze prin eliminarea trăsăturii originare [prezent] și substituția ei ulterioară cu trăsătura de timp [perfect / trecut]. Trăsătura [prezent] este încă latent prezentă în structura auxiliarului a avea, activându-se în contextele în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la prezumtiv prezent sau la conjunctiv perfect, sintagma semiauxiliar-verb predicativ își realizează semnificația modală în chiar spațiul închis al structurii sale: Trebuie să fi venit cineva.; Trebuie să fi cântând pe undeva. Sintagmele, mai abstracte, din punctul de vedere al gramaticalizării, sunt sinonime cu structura morfologizată a prezumtivului, prezent: Trebuie să fi cântând = Va fi cântând sau perfect: Trebuie să fi venit = Va fi venit. Când verbul principal este la conjunctiv prezent, semnificația modală a sintagmei se realizează numai într-un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Zaharia, și-ncepem a horăi...” (I. Creangă) Interjecțiile volitive (între ele, cele prezentative, însoțitoare ale unor gesturi: iată, poftim, na, uite) își au ele înseși un punct de plecare în locutor; planul lor semantic, însă, nu se caracterizează prin „gramaticalizarea” acestei „origini”; în consecință, nu cer și nu admit un subiect sintactic. Specificul planului lor semantic, însă, impune, asemeni verbelor tranzitive, intrarea în relație sintactică cu un complement direct: „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sintetism și analitism; 2. lărgirea cadrului analizei limbilor din perspectiva tipologica dincolo de tipurile morfologice ale secolului al XIX-lea (introducerea conceptelor de tipuri de construcții, parametri tipologici, marcare etc.); 3. sporirea interesului pentru tipologia diacronica și conturarea conceptului de gramaticalizare că unul dintre conceptele de bază ale tipologiei lingvistice 69. Sînt aduse în discuție contribuțiile unor lingviști, dintre care îi amintim pe Edward Sapir, Armîn Schwegler, Ferdinand de Saussure, Antoine Meillet, Émile Benveniste, Jerzy Kuryłowicz, André Martinet, Bernard Pottier, Joseph
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gondi 175, 266 gotica 136, 137, 162, 260, 264, 266, 280, 281 grad 59, ~ de comparație 101, 117, ~ de deschidere 168, 192, ~ de flectivitate 90, ~ de fuziune 59, ~ de înrudire 351, ~ de normare 105, ~ de sinteză 59, ~ de vitalitate 342 gramaticalizare 52 gramatică 30, 31, 32, 35, 68, 71, 94, 115, 116, 118, 129, 131, 134, 137, 150, 154, 156, 158, 160, 166, 174, 191, 231, 232, 242, 251, 262, 281, 288, 300, 346, 355, 357, ~ comparată 18, 137, 138, 150
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
complex, textemele nu doar că numesc, dar și spun ceva despre anumite "lucruri"; și nu numai textemele, de vreme ce Coșeriu însuși admite că "derivatele și compusele îl conțin deja pe a spune, i.e., corespund din punct de vedere lingvistic unei anumite "gramaticalizări""379. Mai mult, sub raport semantic, textemele conțin, prin chiar natura lor de "discurs" (repetat), semne (parțial) actualizate. De aceea, deși fondatorul integralismului afirma la un moment dat că ""limba", în afară de cazul în care am dori s-o alcătuim din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
uz, "derivate"". Dacă "numele primitive" date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu sacrul. Omul sfințește, consacră unele cuvinte, pe care apoi le degradează, folosindu-le în scopuri profane
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]