113 matches
-
în decodificarea unui "cod practic" (rutier, feroviar maritim): Triunghi înseamnă "cedează trecerea" /a unui cod științific: % înseamnă "sută la sută" (în matematică) etc. Funcția metalingvistică nu se manifestă numai în sincronia unei limbi, ci și în diacronia acesteia. Lexicografii și gramaticienii latini aduceau corecturi, în perioada latinei târzii, de la abaterile de normă ale latinei clasice, evidențiind diferențele dintre cele două variante ale latinei (v. F. Dimitrescu, 1978). Celebru a rămas Appendix Probi, un glosar apărut probabil, la Roma, în secolul al
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și Aristot"23. Termenul indică ignoranța în opoziție cu știința de carte: "nu mai suntem buchieri or Sarsaili, ci începem și noi a semăna a oameni literați"24. Evident, această neștiință se găsește pretutindeni. Heliade Rădulescu o întâlnește la jurnaliști, gramaticieni, literați sau la vorbitorii de rând, toți sunt pentru el Sarsaili. Dar să-i numească astfel, să spună fiecăruia "Sarsailă" ar fi monoton și ineficient. Criticul va căuta deci modalități de declinare și, în același timp, de identificare a unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu poeticianul îndrăzneț și subtil care în cele câteva cărți ale sale, toate fundamentale, invita la apropierea față de textul literar ca de o realitate unică, cu articulații proprii care cer atenția individualizată a cititorului și nu oarecum neutra privire a gramaticianului structuralist; o abordare a poemului ca întreg dinamic, cu mecanisme specifice, producătoare de sens, realitate vie a cuvintelor comunicând organic în pagină și cu textele din afara ei - desfășurată sub o privire deschisă acut către toate orizonturile Bibliotecii. îmi erau încă
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
IV-lea î. H., în cultura greacă (critikos = judecător al literaturii), în opoziție cu grammatikos. Utilizat sporadic de latini (criticus), dispare aproape total în Evul Mediu, spre a fi reînviat în Renaștere, cînd nu se făcea încă distincția între critic, gramatician, filolog. În Antichitate, ca și în răstimpul Renașterii, critica, după cum preciza Tudor Vianu, în Epocile criticii literare, ,,considera literatura ca pe un fapt lingvistic, ca pe o manifestare expresivă a omului". Adică era pur formalistă, judecînd opera nu după adevărul
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
În 425, Teodosiu a fondat Universitatea de la Constantinopol. Până atunci, orașul Atena era centrul principal al învățământului pagan, fiind căminul școlii filosofice. Universitatea avea 31 de profesori care predau gramatică, retorică, dreptul și filosofia, dintre care trei retori și zece gramaticieni țineau cursurile în latină, iar cinci retori și zece gramaticieni își țineau cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
orașul Atena era centrul principal al învățământului pagan, fiind căminul școlii filosofice. Universitatea avea 31 de profesori care predau gramatică, retorică, dreptul și filosofia, dintre care trei retori și zece gramaticieni țineau cursurile în latină, iar cinci retori și zece gramaticieni își țineau cursurile în greacă. Deși latina era limba oficială a imperiului, greaca era cea mai vorbită din imperiu. Noua clădire cuprindea săli mari de cursuri pentru că profesorilor le era interzis să își țină cursuri particulare, având un salariu definitiv
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în balade, povestiri folclorice și viața de zi cu zi. Acest lucru a menținut o bogată tradiție orală, dar timp de 300 de ani limba feroeză nu a fost scrisă. Acest lucru s-a schimbat când Venceslaus Ulricus Hammershaimb împreună cu gramaticianul și politicianul Jón Sigurðsson, au publicat un standard scris pentru limba feroeză modernă în 1854, care există și acum. Cu toate că acest lucru ar fi fost un prilej să creeze o ortografie pe deplin fonetică ca de exemplu cea a limbii
Limba feroeză () [Corola-website/Science/300731_a_302060]
-
un chian (locuitor al insulei Chios). 2. "Margites", un poem umoristic atestat lui Homer începea cu: Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon. 3. Poemul "Cipria" se spune c-ar fi fost primit de către Homer din partea lui Stasinus din Cipru drept zestrea unei fiice a sa. Legătura cu Cipru apare din nou
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
a apărut în timpul celei abbaside. În primă fază, scrierea arabă a fost percepută mai mult ca o necesitate, întrucât era singura modalitate sigură care permitea conservarea cuvântului coranic, fără ca acesta să sufere modificări. Abia mai târziu, a fost perfecționată de către gramaticieni și caligrafi. Caligrafia arabă a cunoscut câteva etape de dezvoltare. În timpul dinastiei mameluce, artele au cunoscut o perioadă de înflorire, având în vedere faptul că simple obiecte erau transformate în opere de artă, prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viață această limbă antică, care deși "moartă", trăiește datorită vorbitorilor săi nenativi, toți oameni având o aleasă educație. La perfecționarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuție esențială au avut-o marii gramaticieni Panini și Patañjali. Cele mai vechi fabule cunoscute sunt cele din Pañchatantra, o colecție de fabule în limba sanscrită.
Limba sanscrită () [Corola-website/Science/297885_a_299214]
-
cărți antice, suluri din papirus, păstrând 250 000 volume colectate din întreagă lume. A fost distrus la finele antichității. Cărțile erau aduse de vasele comerciale pentru a fi copiate de scribi și returnate. În Alexandria erau cărturari invitați că poeți, gramaticieni, savanți, medici, astronomi, ramurile științifice dezvoltându-se în Alexandria. De asemenea, au fost testate invenții că motorul de aburi a lui Heron, care a scris "Pneumatica". Eratostene a estimat circumferința planetei cu o eroare de 500 de km, creând prima
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
cea a două limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Croația se formează mai multe școli lingvistice. Dintre acestea cea numită a „vukoviștilor croați” sau a „tinerilor gramaticieni”, care urmează ideile lui Vuk Karadžić, dobândește influența cea mai mare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, reușind să impună definitiv stadardul limbii croate bazat pe dialectul štokavian. După ocuparea Bosniei și Herțegovinei
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
ceresc. Din 802, Carol s-a stabilit permanent la Aachen, devenind capitală imperiului. La palat, Carol a strâns în jurul sau o serie de învățați ai epocii, cu care se sfătuia: Adalhard, abatele de Corbie, Alcuin, diacon venit din York, Petru, gramatician venit din Pisa, Paul Diaconul, cărturar venit din Italia longobardă, sau Eginhard, istoric oficial al curții. Carol a numit dregători, cel mai important fiind comitele palatului. În subordine se aflau slujbașii de palat, cu atribuții și servicii domestice, pentru asigurarea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 - 804 ), care a fost însărcinat să organizeze învățământul. Cu ajutorul acestora au
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Novus Mons" sau "Novamonte"; iar în documentele minerilor saxoni "Nyeuberghe") a fost menționat prima dată în documentele istorice în 1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar din Evul Mediu, Vladislav Gramaticianul s-a născut între 1410 - 1415 . În acea perioadă, Novo Brdo era o metropolă, având o mare cetate medievală construită pe conul unui vulcan stins, rămășițele acestea putând fi vizitate azi și cartiere rezidențiale în jurul acestuia. În afara zidurilor din cetate
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
îl asociază cu "Tebaida" (în ) sa. Puținele elemente de care dispunem sunt extrase din aluziile prezente în operele lui Statius. Tatăl său, originar din Velia, și-a pierdut averea și, în consecință, apartenența la rangul ecvestru. S-a instalat ca gramatician la Neapole, consacrându-se, în același timp, poeziei. Statius, din cea mai fragedă copilărie, se inițiase, în preajma tatălui său, în arta poeziei. El însuși, la Neapole era gramatician, înainte de a se instala la Roma, în anul tulbure 69. A început
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
averea și, în consecință, apartenența la rangul ecvestru. S-a instalat ca gramatician la Neapole, consacrându-se, în același timp, poeziei. Statius, din cea mai fragedă copilărie, se inițiase, în preajma tatălui său, în arta poeziei. El însuși, la Neapole era gramatician, înainte de a se instala la Roma, în anul tulbure 69. A început să-și declame versurile în public și să o întâlnească pe "Claudia", o văduvă, muziciană foarte implicată în viața mondenă din Roma, pe care o ia în căsătorie
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
reflectată de un mare număr de anecdote care circulau în antichitate pe seama acestora. O parte din ele au fost reunite într-o colecție târzie (sec. IV sau V d.Hr.) intitulată "Philogelos" (în greacă: "Φιλόγελως", „amatorul de glume”) și atribuită gramaticienilor Hierokles și Philagrios. Deja din sec. I î.Hr., proasta reputație a locuitorilor orașului se întindea până la Roma, aluzii la aceasta fiind prezente în textele lui Cicero și Marțial. În greaca clasică, substantivul abstract "ἀβδηριτισμός" (abderitism) desemnează eufemistic lipsa de logică
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l", „a mânca” etc. Cuvintele se formează prin atașarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri [[vocală|vocalice]] și a unor [[morfem|afixe]] (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradițional, gramaticienii arabi au folosit rădacina "f-‘-l", „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică|araba clasică]] cincisprezece), fiecare cu prototipul său particular. Aceste forme, alături de participii și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 - 804 ), care a fost însărcinat să organizeze învățământul. Cu ajutorul acestora au
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ul este un curent cultural de avangardă inițiat de gramaticianul francez Pierre Fontanier și reluat după circa 2 secole de autointitulatul "autor, matematician și scriitor" Florentin Smarandache în anii 1980 că un protest antitotalitar. El se bazează pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, oximoroni, contradicții, devieri de sensuri, paradoxuri în
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii latine au fost motivele pentru care cărturarii secolului al XX-lea l-au supranumit pe Priestley drept „unul dintre cei mai mari gramaticieni din timpul său”. După publicarea cărții "Rudiments" și după succesul școlii sale, Academia Warrington i-a oferit lui Priestley un post de profesor în 1761. În 1761, Priestley s-a transferat la Warrington și a preluat postul de profesor de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
rolul prințesei prietenă și protectoare a literelor, în care se complăcuseră cele mai multe din femeile Comnenilor. Astfel, ea își puse în cap să studieze și să înțeleagă pe Homer și, în acest scop, făcu apel la unul din cei mai iluștri gramaticieni ai epocii. Pentru dânsa, Tzetzes compune Alegorii asupra Iliadei, în care explica imperialei sale eleve subiectul poemului și istoria personajelor principale care jucau vreun rol în el, fără a renunța la notele erudite asupra biografiei poetului; și în dedicația prin
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
califica drept doamnă foarte îndrăgostită de Homer. Acestea se petreceau în anul 1147. Puțin mai înainte, Tzetzes dedicase de asemenea Irinei o primă ediție din Chiliade și se părea că prințesa germană devenise cu totul bizantină, în cercul său de gramaticieni și retori. Totuși, cu toată această reciprocă bunăvoință, căsnicia imperială nu întârzie să se dezbine. Se pare că vina a fost a amândurora. Irina pe de o parte se sătură repede de rolul său de protectoare a literelor. Ea se
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
imperială nu întârzie să se dezbine. Se pare că vina a fost a amândurora. Irina pe de o parte se sătură repede de rolul său de protectoare a literelor. Ea se certă cu Tzetzes pentru o mizerabilă chestiune de bani. Gramaticianul însuși povestește că i se făgăduiseră 12 bani de aur pentru fiecare din caietele cu dizertații savante. Pentru a face dovadă de zelul său, el luă hârtie de format mai mare, acoperi paginile cu un scris mai mărunt, așa încât, cum
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]