194 matches
-
verbul nu există în limba română - l-am creat pe loc, pentru a descrie procesul de trecere dintr-o categorie în alta, chiar dacă ambele categorii sunt ignobile). Ceea ce irită cel mai mult în cazul impostorului este gonflarea sa narcisică și grandomania; el încearcă să pervertească vidul dinăuntru și lipsa de profesionalism cu aere de erudiție și magnanimitate culturală (sau de altă natură, în funcție de specialitatea impostorului) care sunt jucate și trucate uneori cu destulă îndemânare. Vai, însă, de clipa decamuflării și a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Căci întrebarea care mă bântuie este dacă nu cumva tocmai autodemolarea românească la nivel de mental colectiv este cea care poate cataliza astfel de reacții. Ca orice altă nație, românii sunt ceea ce sunt: au neputințe și defecte, dar nu numai. Grandomania ori, dimpotrivă, implozia (autodisprețul) au marcat când și când nația română: adevărat, puseurile de narcisism autoglorificator au fost mai dese decât cele de autodenigrare. Postcomunismul românesc a pus însă pe tapet într-un mod brutal și necosmetizat mai ales defecte
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
pot lua locul cunoașterii directe a pacientului" (1959: 387-388). Urmează o teorie a paranoiei ca retragere a libidoului din lumea externă, argumentându-se că, atunci când libidoul se retrage din obiectele externe și exacerbează eul, paranoia generează o formă arogantă de grandomanie. În paranoia, dezvoltarea sexuală a copilului trece printr-o "fixație", undeva între autoerotism și narcisism. Eseul se încheie cu observația că "nevrozele se nasc din conflictul eului cu impulsul sexual și că variatele lor forme păstrează semnele istoriei evolutive a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și, în consecință, diagnosticele de "paranoia" practic au dispărut. În 1968 totuși, sub denumirea de "stare paranoidă" (paranoid state) se mai menționează o serie de tulburări psihotice a căror trăsătură fundamentală rămâne "un delir, în general de persecuție sau de grandomanie" din care derivă un anumit tip de afectivitate, de comportament sau de gândire, esențial pentru boală - deosebind-o de psihozele afective ori de schizofrenii. Alături de "starea paranoidă involutivă" (numită și "parafrenia involutivă"), clasa cuprinde și paranoia, despre care se spune
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o abilitate deosebită, unică". În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru a ilustra o anumită confuzie semiologică, se semnalează și "schizofrenia paranoidă", identificată prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R) sub o nouă titulatură, de "tulburare delirantă" (delusional disorder), schimbarea denumirii fiind motivată și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
care doar una suferă cu adevărat din cauza unui delir, care este însă "transmis" celeilalte persoane. Boala dispare atunci când persoanele respective sunt separate. Atât la persoana dominantă cât și la cea "indusă" tulburările sunt, de regulă, cronice, de persecuție ori de grandomanie. Cei afectați au îndeobște o relație strânsă și sunt adesea izolați de alte persoane datorită limbii, culturii, ori din punct de vedere geografic (ICD-10: F22, F24). În 1994 și apoi în 2000, Asociația Psihiatrică Americană oferea o simptomatologie mai bogată
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
se rezolva pe măsură ce circumstanțele care au provocat-o dispar, ori pacientul înțelege că a pierdut lupta de a reține cealaltă persoană. Pe de altă parte, există multe situații în care boala se cronicizează și poate dura toată viața. Delirul de grandomanie (grandiose type). Presupunând "o apreciere exagerată a propriei valori și potențe, a propriilor cunoștințe ori a propriei identități", megalomanul nutrește convingerea că e înzestrat cu un talent rar sau că e dăruit cu o neobișnuită percepție (nerecunoscute însă, acestea) sau
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
4 a publicațiunilor ce urmează a fi retrase (subl.ns.) din comerț și circulație în conformitate cu Comunicatul publicat la 17 decembrie 1944”. Se va putea vedea, credem, în premieră publicistică locală, de ce anume se temeau câinii de pază ai nebuniei și grandomaniei leniniste patronate de satrapul roșu Stalin. Iată câteva din publicațiile și cărțile ce nu erau pe placul lipsiților de orice scrupule și bun simț „eliberatori” ai țării noastre, rușii, sosiți la masa noastră nepoftiți de cineva (ca de obicei), cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nerecunoștința pentru cîte [lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie, mania lui deformatoare, spiritul de intrigant etc., etc. L-am tolerat mult prea mult cu gîndul că el, care se crede cel mai inteligent și mai cult dintre toți, va înțelege. N-a înțeles însă nimic pentru că e bolnav de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ea aparține unei continuități" (A. Thibaudet) și ai preceptului exprimat în îndemnul pentru cei care vin, că "Fiecare generație, profitând de experiența generațiilor trecute, poate să le întreacă, lucrând mai bine decât ele" (P. P. Negulescu). Nu este loc pentru grandomanie și aere apanaj al necunoscătorilor și al celor de rea-credință, spre a se ajunge până la sacrificarea intereselor naționale (subminând legitimitatea drepturilor dobândite de România în acea vreme); din fericire, aceste aberații sunt spulberate de fapte: statul român a continuat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a diplomatului Mircea Răceanu, arestat și judecat în 1989; condamnarea la moarte a persoanelor pe care regimul le considera vinovate de trădare; (15) distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin demolările din anii 1980, inspirate de grandomania lui Ceaușescu și de obsesia lichidării marilor repere culturale și istorice. Constrângerea unei părți a populației României de a-și părăsi locuințele în numele politicii de „sistematizare” a zonelor rurale; (16) consecințele dezastruoase ale „politicii demografice” (1966-1989) soldate cu mii de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în franceză, prezentând opiniei publice din străinătate, dintr-o perspectivă subiectivă, deseori deformatoare, evenimentele de la 1848, dar atrăgând totodată atenția puterilor europene asupra Țărilor Române. Iritarea împotriva unor tovarăși de exil (Ion Ghica, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac), manifestările de grandomanie sunt agravate de treptata lui izolare și de pierderea influenței politice. Întors defintiv în țară, în 1859, după o călătorie la Londra și Paris, încearcă să reintre în viața politică. Scoate din nou, pentru scurt timp, „Curierul românesc” (acum „Curierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua de transmisie între Securitate și acțiunea de la Târgșor, mai ales că directorul Spirea Dumitrescu și gardienii vechi nu o simpatizau deloc. Burada avea și ieșiri pline de grandomanie, tipice celor care au cochetat cu acțiunea, strigându-i lui Obreja: „Eu te scot de la închisoare! Eu mă duc la Ministerul de Interne și le zic că dumneata trebuie să ieși afară, să lucrezi pentru clasa muncitoare!”3. Totuși, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu orice chip îl dusese la nebunie. Devenise o brută degradată și satanizată 2. Alții au remarcat trăsăturile sale de caracter: Era înzestrat cu o voință și cu o inteligență remarcabile, dar lipsit total de scrupule și stăpânit de o grandomanie fără de margini: era în stare să se folosească de orice mijloace pentru a-și atinge scopul. Când era vorba de interesele lui, nu cunoștea nici simțul echității și nici mila3. Conform propriei mărturii, a fost condamnat într-un lot cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aminti doar cîțiva dintre cei ce au făcut diagnoza românității (pe care o purtăm cu noi peste tot în Europa). Cum spunea Mihai Ralea, "atitudinea celor mai mulți dintre români față de evenimentele și lucrurile noastre oscilează egal de vinovat între scepticism și grandomanie" (v. Scrieri, vol. 7, 1989, p. 131). Și dacă noi ne privim, de cele mai multe ori, într-un asemenea registru, de ce să ne mai surprindă plăcerea avidă, de tot tabloidizată, cu care ne înfățișează o parte din media occidentală, supusă și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ordinii sociale durabile / 204 2. Evoluție și schimbare / 204 Capitolul XIII. Noi (și nu numai) despre noi / 209 1. Rurbanizarea / 209 1.1. Satul / 209 1.2. Sat și oraș / 211 2. Norme nescrise, norme scrise / 215 3. Scepticism și grandomanie / 217 4. Dumnezeu (nu) învață limba română / 221 5. Suflete nediferențiate / 223 6. Să ne ajute Dumnezeu? / 226 7. Corupția noastră / 227 8. Devălmășie sau zadruga / 227 9. Spațiul românesc / 231 10. Următoarea tranziție / 231 11. Fabrica(rea) ghiveciului social
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acestea trebuie să fie integrate unor condiții specifice, care să le poată pune în valoare. Uneori generalizarea acestora intră în contradicție cu alte generalizări, care prezintă situații haotice, anomice, drept aspecte generale mai degrabă decât ca excepții. 3. Scepticism și grandomanie Tentația generalizărilor este una cu care luptă poate cel mai greu cei care caută rigoare și obiectivitate în prezentare și analiză. Iar aceasta deoarece este atât de atrăgătoare și poate oferi aparența, falsă deseori, a unei analize vaste. Dar tocmai
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ca preparare conștientă și efort susținut" (Cioran, 1990: 85). Dar nu doar maniera de concentrare pe aspectele negative este prezentă, ci și cea opusă. Ralea vede acestea ca repere extreme, unul numit de el scepticism radical, în timp ce celălalt este semnul grandomaniei. În primul caz suntem prezentați ca situându-ne în urma tuturor pe toate coordonatele, elementele noastre definitorii fiind lașitatea, servilismul, maimuțăreala, primitivismul, brutalitatea, minciuna, perversitatea, anarhia, hoția, caracterul pervertit. "N-avem nimic. Totul trebuie importat, făcut din nou. Singura noastră salvare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fabuloase dar prea ne criticăm, ne înjosim. Prin urmare ei se ridică împotriva oricăror critici, oricât de îndreptățite sau bine intenționate ar fi. "În general, atitudinea celor mai mulți români față de evenimentele și lucrurile noastre oscilează egal de vinovat între scepticism și grandomanie" (Ralea, 1997: 67). Încercând să se situeze pe o poziție echilibrată, Ralea se apropie și el de problema muncii la noi. Se muncește oare la noi? Desigur mai puțin decât în multe părți. (...) Statul, la noi în țară, are un
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
coeziune între grupuri, că nu sunt destul de bine realizate din punct de vedere al perspectivei. Michelangelo, aparent, poate fi acuzat de unele inadvertențe compozițio‑ nale, de sculpturalism și chiar de o exacerbare a expresiei care pare să fi fost tributară grandomaniei barocului. Dar această operă unică nu poate fi încadra‑ tă în niște șabloane obișnuite, pentru că în această adevărată cascadă de cor‑ puri omenești de un dinamism furtunos, elementele sunt distribuite după un sens compozițional nou și grandios: el stă la
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
înfășurat în tricolor. Aproape ca Ceaușescu. Cine a mai avut o asemenea cutezanță? Cartea lui Cacoveanu Viorel, de la Cluj, și cea de caricaturi a lui Mihai Stănescu sunt retrase de pe piață pentru că spun unele adevăruri. Acest disc, care vorbește despre grandomania lui Păunescu, se vinde. Pe Ceaușescu îl deranjează că Țopescu este de părere că Balaci și alții pot să joace în străinătate, dar nu-l deranjează că Păunescu se fotografiază ca Avram Iancu ori ca proaspătul erou național, Ceaușescu. Neputând
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
alta, niciodată neștiindu-se pe care anume, omul planetar nu vede și nu întâlnește pe nimeni. Un dictator singuratic, ca toți de seama lui, se mișcă într-un oraș pe care l-a strivit sub povara incapacității sale și a grandomaniei. În zadar fotografiile ni-i înfățișează pe el și pe consoarta lui îmbrățișând copiii și strângând mâinile oamenilor. Știm de mult cine sunt cei aleși pentru o astfel de onoare: oameni care sunt consultați de medicii Securității, care duc florile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la alta. S-au scris cărți cu acest subiect. * În oraș, sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în căutare de aventuri nocturne. Sunt gălăgioși, obraznici, puși pe infracțiuni, din preaplinul energie adolescenței, în care megalomania, sub forma ei trecătoare de grandomanie, face parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vreo trei ani. Când s-a întâmplat să aud de el, numele dnei Roberts a răsunat, din păcate, într-un context care nu încetează să mă amuze - un fel de clisă româno-americană, o lume de învârteli și învârtiți, chilipiruri și grandomanii cu sau fără dublă cetățenie, o lume de întristați că României îi merge așa de prost pentru a nu se da la o parte să stoarcă din această tragedie cât mai multe foloase personale. O lume populată, în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
află "scene de vampirism", iar în Făt-Frumos din lacrimă constată că "această dragoste între o persoană și un tablou merge până la procreație homosexuală deși, după o concepție infantilă, pe cale bucală". Se vorbește apoi de "nediferențierea sexuală a lui Eminescu", despre grandomania acestuia, tot o "maladie narcistică", argumente aflând "în viața lui de toate zilele, dar mai ales în opera sa literară". Un subcapitol este consacrat mizofiliei lui Eminescu ("iubitor de murdărie"), un "simptom schizofrenic capital", ajungând la concluzia că "dacă poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]