206 matches
-
În creștinismul popular, (sau Anticrist) personifică întruchiparea răului absolut într-un singur individ, adversar al creștinismului, sau un epitet cu care poate fi numit un activist eterodox cu scop disprețuitor. În anul 2007, un candidat creștin la Senatul American îl gratifica pe președintele George W. Bush cu întreitul titlu de „ecumenic, masonic, antihrist”, pentru că îndrăznise să fie foarte cordial și fratern cu islamicii, participând la cina de Ramadhan, în Biroul Oval la Casa Albă. La rândul său, Barack Obama este văzut
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
fi discutată în analiza ""inventării de supranatural"" de către specia spapiens), așa cum arată psihologul Scott Atran, tot altruismul este acela care explică comportamentul acelor kamikaze islamiști care se sinucid, exact cum o albină moare atacând pentru a-și salva colonia. Natura gratifică gestul alturist prin plăcere; e vorba despre satisfacția morală, prezentă atât la religioși cât și la nereligioși. Studiile empirice asupra legăturii între religie și altruism au arătat o prăpastie între discursul idealist (de genul ""iubește-ți dușmanul și roagă-te
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
i-a protejat pe armeni văzînd în ei negustori cinstiți și destoinici. În 1365, aceștia au fost înzestrați cu drepturile magdeburgheze, adică au obținut privilegiile cetățenilor germani. Probabil că atunci au trecut armenii la catolicism, căci în 1367 au fost gratificați cu o chartă care le dădea dreptul să aibă serviciu religios în armată și stabilea sediul episcopatului lor la Lemberg. Nemulțumiți, însă, de legile teutonice, în 1379 armenii au cerut reginei Edwiga să fie scoși de sub jurisdicția legilor străine și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a vă complimenta ad-hoc am recurs la această epistolă. Cât din dorința de a vă mulțumi, în bloc, pentru toate darurile de acest fel (Szatmáry3, Sculptura română 4, Bisericile cetăți 5 și de astă dată Storck cu care m-ați gratificat și mai ales de a vă felicita, și cu prilejul noului an, pentru toată excepționala d[umnea]v[oa]s[tră] activitate, atât de multiplă și atât de rodnică, pe care festivitatea de la Academie 6 a avut grija să o
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
unui ofițer SA (SA-Unterscharführer post-mortem) nazist german ucis în anul 1930 de un manifestant comunist într-un schimb de focuri. Din inițiativa lui Joseph Goebbels, soarta lui Wessel a căpătat un rol important în propaganda nazistă, fiind declarat martir și gratificat cu gradul de SA-Unterscharführer (post-mortem) . Wessel s-a născut în Bielefeld în Westfalia, ca fiu al dr. Ludwig Wessel, pastor luteran la biserica Nikolaikirche din Berlin și al Luisei Margarete Wessel, fiică de pastor luteran. Familia Wessel locuia pe Strada
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]
-
fiind, a avut o înclinație deosebită pentru studiul limbilor.Astfel, a învățat repede atât limbi moderne că franceză, germană și engleză, precum și limbi clasice că latină, elina și ebraica. A studiat filosofie și istorie la Universitatea din Odessa, ulterior fiind gratificat cu licenția docendi de majoritatea Școlilor superioare din Rusia. În anul 1920, din cauza instaurării revoluției bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din marea familie a "intelighenției" ruse, din care amintim nume precum Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Vladimir
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
prilejul, în această perioadă, să-i mulțumească pentru zel, acoperindu-l cu onoruri. Este făcut comandant al Legiunii de Onoare, cavaler la 28 noiembrie 1809, apoi baron al Imperiului prin scrisorile patente din 19 decembrie 1809 (cu titlul ereditar regulat), gratificat cu premiul unui maiorat la Hanovra, la 17 iulie 1810. În sfârșit, în 1813, ar fi fost făcut conte al Imperiului. Totuși, acest titlu nu a fost întărit prin scrisori patente, și, în consecință, nu este ereditar. Dar acest fapt
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
fură transportate în palanchine lăcuite, cu o escort constând dintr-o sută de servitori. Onaka îi ceruse lui Nene să treacă prin Gifu și să ceară o audiență la Seniorul Nobunaga, ca să-i mulțumească pentru numeroasele favoruri cu care le gratificase. Nene simțea că această datorie era o grea răspundere, considerând-o ca pe un calvar. Era sigură că, dacă mergea la Castelul Gifu și se prezenta singură în fața Seniorului Nobunaga, n-avea să poată face altceva decât să stea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avea să se întâmple. Nobunaga urma să fie furios din cauza revoltei lui Murashige. Murashige îl servise pentru prima oară pe Nobunaga în timpul atacului de la Palatul Nijo, când îl alungaseră pe fostul shogun. Nobunaga era genul de om care să-l gratifice cu favoruri pe oricine îi plăcea cât de puțin și arătase o recunoaștere deosebită față de valoarea lui Murashige. Ținuse la el mai mult decât la majoritatea oamenilor. Iar Murashige trădase încrederea lui Nobunaga. Hideyoshi își putea imagina cu ușurință sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l numească pe Ieyasu „bunul și vechiul camarad”, elogiindu-l ca pe omul care contribuise cel mai multe pentru a face din Azuchi o realitate. În timpul festinului, Ieyasu își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru tratamentul cu care îl gratifica Nobunaga, dar când și când simțea că lipsea cineva și în cele din urmă îl întrebă pe Nobunaga: — Nu era însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-a întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce-au pățit vasalii lui superiori - Hayashi, Samura, Araki. Nu mă pot gândi la tragica lor soartă ca la treaba altcuiva. — Stăpâne, ai primit o provincie. Clanul nu duce lipsă de nimic. Gândește-te la favorurile cu care ne-a gratificat. În acest moment, Mitsuhide își pierdu controlul, iar cuvintele sale izbucniră ca apele unui râu în plină inundație: — Ce favor e într-o provincie neînsemnată ca asta? Probabil c-aș fi primit-o chiar și dacă nu aveam nici un talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Și de ce se întâlnea un om atât de abil cu unul căruia această calitate îi lipsea cu desăvârșire? Ieyasu îl invitase pe Nobuo, care era purtat cu timiditate de curentul violent al vremurilor, în propriile lui apartamente private. Acolo, îl gratifică pe acel om firav cu distracții și convorbiri de taină. Ieyasu îl trata pe Nobuo exact cum se poartă un adult cu un copil, iar concluziile la care ajunseseră au rămas secrete. În orice caz Nobuo s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
teritoriu lui său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare, epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia., reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său. Apucătura sofistică a adversarilor noștri politici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tip postmodern, se orientează către acele norme și valori ce constituie capitalul social specific unei societăți. Acestea au menirea de a genera încredere interpersonală și cooperare, de a reduce ceea ce economiștii numesc „costuri ale tranzacțiilor” și de a stimula și gratifica adaptarea și inovațiile. Capitalul social dezvoltat are efecte economice benefice, consolidează societatea civilă care intermediază între familie și stat și asigură dezvoltarea democrației. Centrându-se pe capitalul social, Fukuyama continuă tradiții sociologice mai vechi, în special pe cele inițiate de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
maghiară de la Nord la Sud în drum spre Dunăre. Orice așezare umană spălată de apele unui râu cât de mic sau unui fluviu cât de mare se bucură, în urma acestei prezențe, de un farmec deosebit, iar Oradea chiar a fost gratificată cu porecla "Micul Paris de pe malul Crișului". O poreclă destul de exagerată, dar nu și în ochii mei de băiat "crescut la țară", copleșit de arhitectura, bulevardele, tainele și surprizele orașului mare, descoperite treptat, odată cu trecerea timpului. Una din aceste surprize
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tot parcursul drumului până la cimitir, o distanță de cinci kilometri. La două luni după moartea mamei, tatăl și sora mea, Rachel, au primit Certificatul de Călătorie pentru Israel. Restul familiei, deși am înaintat cu toții actele în același timp, am fost gratificați cu un răspuns negativ. Fără nicio explicație, bineînțeles. Din păcate, mama nu a putut beneficia de dreptul acordat să părăsească România. Pentru ea, autorizația de întoarcere în țara strămoșească a sosit prea târziu. Când însă împrejurările au devenit favorabile, în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Iași; dar azi, când mă gândesc la lucrurile acestea, îmi amin-tesc ce puțin difereau, în opiniunea foști-lor socialiști, cele două "partide istorice" și cât de puțin justificat era ușorul dispreț pe care îl conținea epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și ei; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu-și putură stăpâni râsul, alții, cuprinși de spaimă sau ca să nu-și profaneze mai mult simțimântul frumosului privind la acești monștri, fugiră din teatru. Cămila fu lăsată să moară de foame, sclavul fu dăruit. Tot cu doi monștri ne gratifică zilele acestea și maiestrul de conferințe, d. I. Crăciunescu: întîiul, discursul plagiat, omul cu două fețe, cum am zice; secundul și cel din urmă, întîmpinarea sa, cămila moartă de foame a regelui Ptolemeu. Analizarăm în coloanele acestea, acum opt zile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nțelegem că numai printr-o cugetare serioasă și necurmată, omul poate să cunoască bine adevărul și calea cea bună pe care trebuie să meargă. ............................................................................................................ Aceasta este metoda prin care omul poate cunoaște adevărul; acesta este mijlocul prin care el este gratificat d' a putea mânca din pomul cunoștinței. "Cuget deci sunt ", a zis Descartes. Să ne deprindem dar a cugeta mai mult decât a vorbi și vom fi. Apoi urmează cinci coloane de meditațiuni politice asupra moralității și capacității partidului liberal
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tot disprețul ce-l afectează pentru protejații săi, nu se rușinează de-a se pune în fruntea lor și de-a-i acoperi cu vaza sa politică. De astă dată să nu ni se zică că exagerăm. Epitetele cu cari se gratifică roșii în familie, titlurile de hoți, speculanți ai intereselor publice, putrigai cu cari se onorează între ei dau desigur drept unei foi opoziționale de a le întrebuința asemenea și justifică întrebuințarea lor în trecut. Vorba e că, daca aceste adevăruri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la Parlament, cum ar și trebui să fie, se produc pe tăcute, fără ca să fie mai puțin primejdioase. Paternitatea ideilor de mai sus o reclamăm pentru noi. În polemicele dese asupra titlului de "reacționari și retrograzi" cu cari am fost gratificați am arătat de atâtea ori că acele epitete erau pur și simplu copiate din țări străine și nu se potriveau deloc nici cu formarea partidelor în țară, nici cu tendențele lor. Cu toate acestea concluziunea că deosebirile ar fi numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca acela de la "Binele public". "Romînul" pare a uita că prințul Dimitrie Ghica a făcut parte din grupul - estrem de numeros și de important - al răposatului Centru, precum pare a fi uitat și lista de epitheta ornantia cu care "Presa" gratifica acum câteva luni pe d-alde Pătărlăgeni, Mărgăritești, Serurii. Acum sânt cu toții o apă. Noroc bun și spori întru toate! Noi nu dorim răul nimărui. Singura deducere pe care ne permitem a o trage din cele de mai sus e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nimeni în această țară, simt necesitatea de-a da sprijinul lor unui partid care i-a numit vânzători de țară, chemători de invazii, aruncători ai corpului sângerând al României la picioarele împintenate ale contelui Andrassy, când d. Boerescu a fost gratificat până și cu epitetul de... pion denunțător al lui Vodă Cuza, prințul va fi, credem, atât de echitabil cu noi de-a îngădui ca, în conformitate cu legile minții omenești, să căutăm, în schimbările acestea, la raison suffisante, să simțim cel puțin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prin care se hotăra ca sumele de bani strânse de la bisericile din Cetatea Albă, cu prilejul Anului Jubiliar, să-i fie trimise lui Ștefan cel Mare, acestui „adevărat atlet al credinței creștine” (versus christianae fidei athleta). Domnul român mai fusese gratificat cu un asemenea epitet și în 23 noiembrie 1476: „preaputernicul atlet al Creștinătății” (fortissimus rei christianae athleta). La 17 martie, venețienii reluau pledoaria în favoarea ajutorării lui Ștefan cel Mare, „căci este țara aceluia poarta cea mai lesnicioasă pentru intrarea și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a spus cel Mare le găsim în documente scrise la puțini ani după moartea domnului. Sigismund, regele polon, într-o scrisoare trimisă papei în 1514, îl considera pe Ștefan magnanimus, pentru faptele sale de arme. În 1517, baronul Herberbstein îl gratifica pe domn cu apelativul Magnus ille Stephanus Moldaviae palatinus. În 1521, regele polon îi scria lui Petru Rareș, amintindu-i că nici Stephanus ille magnus (deci Ștefan cel Mare) nu a stăpânit Pocuția. Într-un document turcesc din 1581, sultanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]