14,023 matches
-
putem considera conspirative, și pe cel vechi și pe cel nou. Ca și cel vechi, cel de săptămâna trecută m-a trimis la ceva ce contravine "normalității", se opune cursului obișnuit al lucrurilor, ca să nu spun oficializat, deși nu aș greși prea mult. Se dau filme sovietice? Când? Acum? În plină, în zorită americanizare culturală? De întâmplat totuși s-a întâmplat. Am trecut pe Tele 7 și, într-adevăr, surpriza surprizelor (plăcute) se da " Gară pentru doi", filmul lui Riazanov, cu
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
mi s-a conturat bănuiala că între aparența U.D.M.R.-ului și esența lui se interpuneau câteva stridențe. A trebuit să cadă peste țară năpasta pesedismului pentru ca intuițiile de acum câțiva ani să devină certitudini. Sper din tot sufletul să greșesc, dar cred în acest moment că U.D.M.R.-ul nu e nici pe departe un organism obsedat de democrație - așa cum ar trebui să fie orice partid cu afișată identitate europeană. Înaintea democrației, pentru U.D.M.R. e mai important propriul program
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
deveni funcțional, contribuind la "primenirea lumii". Această "primenire a lumii" constituie ținta umanistă (înglobată într-o estetică lustrală) a liricii lui Augustin Pop, care se mărturisește, programatic, astfel: "Dar... lumea e așa cum este. Și ca dînsa sîntem noi. Nu. Eminescu greșește. Și lumea e așa cum sîntem noi. Oricum, ideile morale, gîndurile bune, sentimentele generoase ne schimbă. Și noi putem schimba lumea. Fiecare poem din această carte se vrea o picătură a binelui, o încercare de a diminua primitivismul, prostia și inerția
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Autonomă Sovietică Socialistă Bașkiria, unde familia noastră a fost adusă din Moscova, când nemții atacau capitala. Orășelul unde m-am născut mi-a dat multe bătăi de cap, deși niciodată n-am mai trecut prin el. În primul rând, mereu greșeau transcrierea lui și mereu trebuia să-l dictez funcționarilor pe litere: Be-le-bei. Nu, nu Pe-lelei, și nu Belidei, ci Belebei, dracu’ să-i ia, nu știu geografie. Și cu toate acestea tot se încurcau. În ultimul meu buletin de
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
am luat parte la dezbateri, la mitinguri, la demonstrații. Cu ce rezultat? Bănuiesc că n-am clătinat multe fire de praf cu opiniile mele. Am fost una din vocile care au sporit vacarmul post-decembrist. Atât pot să spun fără să greșesc. Plus faptul că am reușit să-mi fac câțiva dușmani prin polemicile în care m-am ambalat. Scuza care mă absolvă, dacă judec ce-am lăsat în urmă, e că n-am urmărit nici un interes personal, în toată această perioadă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
germana nu-i puneau probleme, căci le știa perfect, era însă încîntat că învățase cîteva fraze convenționale și în limba țigănească. - So mai keres ? o întreb deci pe neașteptate pe interlocutoarea mea. Am spus bine ? Se pare că nu am greșit prea mult, dar fata mă lămurește că există mai multe dialecte și în fiecare dintre ele cuvintele se pronunță puțin diferit sau sînt chiar altele. Totuși nu într-atît ca rromii din diverse locuri să nu se înțeleagă între ei. Singurele
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
știe, care pe care-l iubește mai mult, de-atâta amar de vreme. - În mare parte opera dumneavoastră se adresează tineretului, chiar și o parte însemnată din traducerile pe care le-ați făcut... S-ar zice că le-ați ales - greșesc? - De-aia! Fiindcă prețuiesc mereu tinerețea la orice oră din zi și din noapte. Indiferent de vârstă... - Din 1945 și până în 1974, adică timp de trei decenii, n-ați mai publicat nici o carte, cel puțin așa rezultă din bibliografia pe
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
părea celorlalți doar personaj dramatic". Sigur că Mircea Scarlat poate avea dreptate atunci cînd construiește aceste "scenarii", dar observațiile sale mi se par discutabile din cîteva puncte de vedere. În cazul scriitorului nu se pot formula, fără riscul de a greși, ecuațiile asumare-realitate și adoptare-mască (poză); termenii sînt interșanjabili și din două ecuații avem, în fapt, una singură. Criticul afirmă, apoi, în mai multe rînduri faptul că diverse aspecte ale liricii bacoviene trebuie a fi considerate involuntare; mai mult încă, polemizînd
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
emoția lui Nicolae Bălcescu, expuse în introducerea lucrării sale Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Descopăr în cuvintele cu care îmi deschid cronica de față preocuparea constantă a lui Nicolae Bălcescu de a aduce lumină acolo unde istoricii, după opinia sa, au greșit. În faptul de a nu fi văzut decât "lupte de pretendenți la tron" și de a fi pierdut tocmai esența, "principiul și interesele ce fiecare pretendent reprezintă." Altfel spus, că fiecare s-a arătat sensibil numai la vibrația pasională a
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
femeie? Vă este mamă, soție, soră, verișoară, amantă, vecină de palier, parteneră de afaceri?... Spânul își epuizase toată rezerva de substantive cu privire la femei și rolul lor presupus pe lângă bărbat și-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără doar și poate. Atunci domnul Carol s-a uitat în tavan, ca să-i mai dea o ultimă șansă: - E o minune... - Ah, a spus spânul cu aerul de-a fi prins un psihopat care-o
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
dovadă de afecțiune (Maria ar fi zis de egoism): să-i cer să decidă între mine și Andrei. Lucrurile trebuiau lămurite. Nu puteam trăi permanent în această situație confuză. Și dacă nu mă va alege pe mine? Poate că am greșit ținând-o mereu ascunsă, izolând-o de prietenii mei, de colegi, de familie. Ea spunea că era forma mea de egoism, dar de fapt nu era decât o spaimă nelămurită, dominatoare, că ceva sau cineva mă va trăda... Nu ieșeam
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
se vîră zglobiu în curtea mea, înaintează sigur, înclinată într-o parte de greutatea valizei. Ce-o fi înăuntru? Șifoniere întregi, vreun trup ucis și hăcuit? "Am venit, așa cum am discutat cu soțul dumneavoastră, pentru demonstrație." "Mă tem că ați greșit adresa. Noi aici sîntem pe Dealul Filaretului, iar demonstrația se găsește în Piața Revoluției. Mai aveți timp să ajungeți și să ocupați un loc", am răspuns eu sec, apăsat și dur ca o scorpie veritabilă. Persoana se întoarce ușor derutată
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată că aici se sufocă. Va trebui, atunci, să plece din nou. Pe punctul de a se statornici altunde, intră în
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
treia concluzie: artiștii și poeții maghiari, la fel ca cei din alte țări de după Cortina de Fier, au identificat libertatea politică, pe drept, cu democrațiile din Vest și au vrut să rivalizeze cu colegii lor din lumea liberă. Dar au greșit în alegerea elementelor preluate din cultura vestică. Să ne oprim pe scurt la cele întâmplate în Vest când Războiul Rece se apropia de sfârșit. Deși victimele blocului sovietic au avut dovezi imense ale dezastrului provocat de lupta de clasă, de
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
magic, berevoiul e contrariat că taurul "nu primea provocarea", privea cu prudență la adversar. Cuvântul prudență, caracterizând o atitudine de expectativă, de inacțiune, își are noima lui în scenariul simbolic și explică "năpastele căzute asupra neamului" de-a lungul istoriei. Greșise magul ceva? sau "magia se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
parte, aplicarea legii va ridica dificultăți insurmontabile. Iată: chiar titlul ei creează una dintre aceste dificultăți: legea ar fi putut, cel mult, să prevadă norme de folosire a limbii române de către persoane și în cadrul unor activități sau instituții publice; e greșit să se vorbească de locuri publice, fiindcă și strada, de exemplu, e un asemenea loc și nu e o bună idee să încercăm să reglementăm vorbirea străzii și e complet nerealist să stipulezi printr-un prim articol general că, fie
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
au jucat acceptabil ca tehnică (net superioară celei a norvegienilor) și mentalitate (s-au bătut, au alergat, au avut motivație) și mă miră, de aceea, observațiile finale ale lui Ilie Dumitrescu dînd vina pe mentalitate; la un alt capitol au greșit jucătorii aleși de el, și anume la inteligența în joc, care a fost sublimă, dar le-a lipsit cu desăvîrșire: cînd trebuiau să paseze, driblau, cînd era bine să dribleze, șutau la poartă, iar cînd jocul le cerea să șuteze
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va fi sortită eșecului căci Avertismentul va vedea lumina tiparului de-abia în 1886, la mai bine de treizeci de ani după moartea lui Gogol, când stilul greșit de joc se instaurase deja. Mai rămânea receptarea, atât în rândurile publicului larg, cât și în cele mai restrânse, ale literaților. Pentru aceștia Gogol a scris în 1846 Deznodământul "Revi- zorului" și l-a trimis ca anexă la piesa ce
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Toate aceste detalii compun o foarte frumoasă, închegată, hazlie și spumoasă comedie... căreia i s-ar potrivi de minune o replică dintr-un desen animat: "Ain’t that cute?... But is wrong!!!" (Nu-i așa că este nostim?... Dar e complet greșit!!!), depărtându-se, cu fiecare gest, de ceea ce a avut în vedere Gogol, care avertiza în 1842 că trebuie evitată orice urmă de caricatură, comic, trivial: "Mai mult ca orice, actorul trebuie să se ferească de a cădea în caricatură. Până
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
serviciul militar - până prin anii ’48, viața mea intelectuală este cvasinulă! - Greu de crezut! - Totuși, pe când mă aflam în Suedia - prin ’45-’46 - am descoperit opera unui filosof al istoriei, Arnold Toynbee. M-a pasionat până când mi-am dat seama că greșește foarte mult. Am îndrăznit să propun la Sorbona să fac o teză de doctorat - primul titlu pe care l-am dat era "O critică a operei lui Arnold Toynbee", acest filosof al istoriei care a avut un succes de librărie
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
un ștaif de-o palmă. De la latinescul dissentio, deci, de unde în franceză dissention care înseamnă ca și la noi ce înseamnă. Nu eram în lumea lui Caragiale. Eram pe terenul unei conversații corecte. Iar despre cei doi n-ai fi greșit dacă ai fi spus că erau niște profesori. Dar care era, la urma urmei, disensiunea asta?... Disensiunea era, după cum se plânsese primul vorbitor, că băiatul lui, însurându-se și vrând să stabilească nunta religioasă, nu se înțeleseseră în cele două
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
romanul a apărut sub formă de foileton în "Ziarul de duminică". Deci vizibilitatea sa a fost net superioară majorității producțiilor autohtone ale genului. Cum se explică atunci tăcerea din jurul acestei cărți? Cred că Dan Stanca și-a ales un vehicul greșit pentru a răspîndi în lume foarte incitantele sale idei. Eficiența ar fi fost alta dacă autorul ar fi optat pentru calea mai directă și mai nesofisticată a eseului pur și simplu. Romanul presupune o altă grilă de lectură decît eseul
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea bine, al disperării că Yahve nu-i arată unde a greșit, al intervalului istovitor care i-a fost hărăzit să-l străbată. Fiecare privitor vede această poveste din alt unghi, din altă perspectivă, percepțiile sînt diferite, deși pot părea aproximativ la fel. Cred că la sfîrșitul celor optzeci de minute se
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
semnătura profesorului universitar Nicolae Manolescu. În alt număr al aceleiași reviste, 4 din 29 ianuarie 2003, pe ultima pagină, la "Revista revistelor" (semnată Cronicar) citim: În același număr al ziarului [...] dl. S. D. afirmă rituos (subl. m. C. G.) că este greșit și necreștinesc să spui că «se proiectează» o biserică". De ce este greșită forma rituos? Pentru că adverbul cu pricina se trage din cuvântul grecesc rhetós, cu același înțeles ca în română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
din 29 ianuarie 2003, pe ultima pagină, la "Revista revistelor" (semnată Cronicar) citim: În același număr al ziarului [...] dl. S. D. afirmă rituos (subl. m. C. G.) că este greșit și necreștinesc să spui că «se proiectează» o biserică". De ce este greșită forma rituos? Pentru că adverbul cu pricina se trage din cuvântul grecesc rhetós, cu același înțeles ca în română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]