10,746 matches
-
Nu avea multe de judecat, de regulă băștinașii nu recurgeau la arbitrajul lui pentru că era străin. Dreptul dacic nu avea nici o legătură cu dreptul roman și nici cu noțiunea de dreptate, așa cum a fost înțeleasă mai tîrziu, poate în mod greșit. Bunăoară, pentru vina de a fi chemat ploaia, vrăjitorii erau pedepsiți cu moartea, iar pentru a fi provocat seceta, cu o amendă neînsemnată. Asta pentru că, ziceau legiuitorii, seceta usucă doar plantele, în timp ce ploaia prea multă împiedică oamenii să se miște
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Dar dacă poetul e un grăsan Care a vrut să adune tot pămîntul sub coajă, Să-l ocrotească într-un fel încasînd bobîrnacele celor svelți, Își alintă trupul cu: fratele meu, porcul, Iar pe tine, cititorule, te pune pe drumuri greșite Arătîndu-ți ipotetica stea Canopus, Trimițîndu-te pînă acolo, tăindu-ți apoi orice posibilitate De a mai reveni între muritorii fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
ori pe atîția ani și lucrul nu s-a întîmplat, deși el a mai fost anunțat o dată, și mai aproape de noi, și nu de către oricine, ci de către E. Lovinescu și Paul Zarifopol. Oare ce explicație se poate da acestui diagnostic greșit? Nu (sau nu doar) una strict literară, cum am fi ispitiți, mai ales că e vorba de un scriitor și de criticii săi. („Caragiale, scria Pompiliu Constantinescu în 1935, are o dublă intuiție a individului: a categoriei lui sociale și
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
impresiile notate zilnic de autoare în jurnal au fost omologate ulterior. În legătură cu Mircea Eliade, apărat de dna Lovinescu după articolul incriminator intitulat Felix culpa al dlui Norman Manea, dl Cernat vine cu unele remarci interesante, care însă pleacă de la premisa greșită că un jurnal e un tratat de istorie. Aceeași premisă la dl Gabriel Andreescu, decis să o lămurească pe dna Lovinescu în legătură cu înființarea A.C. și P.A.C. la începutul anilor ’90, despre care notele zilnice ale dnei Lovinescu iau act
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
lipsit de supravegherea autorului, întrucât frapează câteva neglijențe: „poeme alese” nu e un titlu ivănescian; nu se respectă înlăturarea majusculelor atât din titluri, cât și din începutul unor poeme; mențiunea „1966” ca limită temporală inițială a antologiei e gratuită (adică greșită) din moment ce primul volum datează din 1968, iar selecția nu ne face surpriza unor inedite din pre-debutul editorial, cum am fi crezut. Dar, cu 270 de poeme, antologia de la Aula dobândește performanța de a fi cea mai cuprinzătoare de până acum
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
trecute. In același număr Simona Popescu editorializează pe tema România atipică: “Conform ultimelor sondaje, peste 65 % din populație își exprimă nemulțumirea față de situația economică actuală. In vreme ce peste 60 % este de părere că țara se îndreaptă către o direcție greșită. În ciuda situației dezastruoase, românii ar părea că sînt grozav de optimiști. Cam tot atît cît sînt elvețienii. După noi abia urmează japonezii, francezii, nemții, grecii, italienii... O duc rău de tot, nu sînt perspective să le fie bine în viitorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
că nu e o problemă reală. La fel stau lucrurile și acum. Dacă se face sau nu abuz de termenul „subcultură” e greu de spus. Eu aș zice că mai degrabă nu. Din experiența mea, multă lume îl folosește însă greșit. Dau un singur exemplu: Anumite subculturi sînt considerate ca atare de marele public. Dacă te duci la Frankfurt și să spunem că ești homosexual și vrei să afli care e infrastructura homosexualității, poți întreba pe oricine „Unde găsesc subcultura?” și
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
doua stradă la stînga”. Evident, în acest caz, cuvîntul „subcultură” nu e un termen științific, dar a devenit demult popular în sfera amintită. Pe de altă parte, atunci cînd vorbim despre subcultură, e foarte ușor să apucăm pe o pistă greșită, pentru că nu există o singură subcultură, ci o Cale Lactee de subculturi. Iar noi avem o competență redusă cu privire la fenomenul subculturalității în societate, între altele pentru că majoritatea subculturilor apar ca fenomene relativ izolate, la diferite nivele. - Ai putea să precizezi
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
atît de segregată. Cei mai mulți dintre noi facem parte din același grup - sau cerc - de oameni, pe care Schwendter îl numește „majoritatea compactă”. Iar apoi avem „restul”, „marginea” cum se mai spune. Dar o astfel de descriere a situației este total greșită. Pentru că, după cum a demonstrat (fie și empiric) Basaglia, „nucleul tare” al societății constă dintr-o combinație între elite și „majoritatea compactă” a lui Schwendter, iar aceste două elemente interacționează, de fapt, conform legilor ciberneticii. Tot restul, suma subculturilor (indiferent dacă
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
că partida e pierdută. Dacă abia câteva sute de români sunt dispuși să investească prețul a trei-patru beri în astfel de cărți, dacă ecourile un serial de televiziune precum „Memorialul durerii” sunt nule, înseamnă că ne aflăm pe un drum greșit. Există, totuși, un punct în care părerile divergente ale „nebunilor” mei se ating, și mă mir că nu l-a pus nici unul în valoare: și anume, esența securistă a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
participanții ar fi luat în derîdere Ziua Națională. Ca să vezi! Mai nou, dl Agathon ne predă lecții de istorie. Îmi închipuiam că PSD, guvernul ori alte instituții și persoane își pot folosi dreptul la replică atunci cînd jurnaliștii furnizează informații greșite ori false și care se cuvin corectate, dar, în nici un caz, ca să critice interpretarea de către jurnaliști a evenimentelor. Ineditul scandalos al intervenției dlui Agathon de aici provine. D-sa nu avea de îndreptat informațiile ca atare. D-sa crede pur
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
fapt nu știu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeași ordine de idei, Cronicarul n-are idee cine traduce filmele de pe Discovery sau Animal Planet. Dar a remarcat că traducerile sînt adesea aproximative ori chiar greșite, calchiind primitiv expresii englezești (care au echivalente consacrate în românește), ceea ce le face să pară fără sens. Culmea ridicolului l-a atins traducerea numelui unei faimoase nave germane de război. Traducătorul (sau traducătoarea) n-auzise, vădit, de Otto von Bismark
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism, despre generația ’80 și despre situația literaturii în postmodernitate
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
și unele insipide. În mare, aceasta e povestea. Și apoi, critic fiind, nu pot lăsa lucrurile chiar așa. De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o agendă încărcată", îmi răspunse acesta. Ne oprim în trei sate și patru orașe." De abia acum înțelegeam din care motive vehiculul nu oprise nicăieri, că luasem ceva greșit, care mă rătăcea și mai tare. Era limpede că trebuia să mă înarmez cu răbdare. "- Și mai e mult până acolo?" am întrebat cu discreție. "- Slatina, Bacău, Tulcea, Budapesta", fu răspunsul plin de solicitudine al necunoscutului, ce mânca în picioare
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
și doar trei bărbați. Cumva, cărțile mele au puterea de a cuceri. L-ai citit pe Federman? - Da. - Și ești de acord? - Da. - Dar să știi că nu e șarm. Îți spun eu ce e, pentru că nu trebuie să înțelegi greșit. Cînd citești o carte, un roman de Federman, auzi o voce; cînd citești alte cărți, silabisești cuvinte și nu auzi nimic. Cuvintele lui Federman vorbesc, iar tu le auzi, și astfel îl auzi pe el. Mulți oameni îmi spun, mai
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
anume rezervă, o rigiditate ușor schițată a orgoliului). O întîlnire cu Mercedesul în care se afla Paul Niculescu-Mizil se petrece astfel: "Recunoscîndu-l, Barbu s-a întrerupt din povestit și a zvîcnit într-un soi de plecăciune, care, din cauza unui pas greșit, dacă nu l-aș fi prins în brațe, l-ar fi proiectat cu capul direct pe pieptul lui Mizil. Acesta, înveselit brusc de scenă, a izbucnit în rîs și i-a făcut un semn cu mîna - un fel de ŤNoroc
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
prin acești purtători de turban, pare timpul să descoperim o cale de înțelegere cu dânșii. Până atunci să notăm că, operând acum cu invenții ce nu le-am aparținut - inclusiv butonul declanșator - acești numiți arabi se află pe un drum greșit, în afara oricărei concordii. Că unii tocmai din asta trăiesc, este o altă problemă. Ceea ce ne interesează pe noi, aici și din câte ni se comunică, pe punctul de a face decisivul pas către Uniunea Europeană, este curioasa înțelegere a uzului cifrelor
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
cu tendință), un autentic proiect individual spre uzul colectiv, o pledoarie deschisă pentru decența care ne-ar face conviețuirea morală mai plăcută și viața (lăuntrică) mai ușoară. Practic, Andrei Pleșu scrie despre tot ce a considerat a fi imoral, exagerat, greșit, impertinent, nedrept, nedemn, într-un cuvânt, obscen (în accepția largă) în societatea românească a ultimilor ani, dar nu numai. Un inventar chiar și selectiv al subiectelor, situațiilor și evenimentelor ar fi relevant. Prin urmare, iată cam ce consideră Andrei Pleșu
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
cu a sa origine totalitară a emoțiilor (în care cuvântul totalitar folosit prima dată în sec. XIX nu avea încă sensul politic pe care i-l dăm astăzi)... Emoția, după marele psiholog german este o reacțiune a conștiinței. Unii susțin greșit că la baza emoțiilor ar sta expresiile emoționale. Expresiile emoționale însă nu sunt acte anonime, ci reacțiuni ale organismului totalitar, adică în totalitatea lui. Așadar, expresiile emoționale sau mimica sunt linii de direcție numai în care se cristalizează eul omenesc
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
străinătate) un studiu amplu și clarificator. Pentru că, oricîtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, sîntem nevoiți să recunoaștem că în ŤVus par un ecrivain d"U.R.S.S.ť ironia cu care se privea o mișcare poetică (greșită, o știm) care se declară pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei." Asemenea linii descoperă însă o față deosebit de semnificativă, chiar... anticipatoare a discursului lui Gherasim Luca. Aderînd la concepția marxistă, utilitară, a artei, încredințat de justețea "determinismului
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
chestiuni nu trebuie să cadă victimă "tiraniei temei". El trebuie să judece aceste situații liber, ca pe niște "produse intelectuale", cu mintea limpede, "după normele și măsurile de judecată adecvate". Și nu se poate spune că sfatul său este unul greșit. Corectitudinea cronicarului este fără fisuri și el nu ezită să pună în lumină nici măcar greșelile tactice sau metodele discutabile ale celor despre care crede că se află în tabăra bună a unei bătălii de idei. Cu înțelegere și evidentă simpatie
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Pop era un mediocru care refuza să gândească și să-și asume existența), suferă că nimeni nu l-a iubit cu adevărat niciodată, că nu a avut noroc, că a fost obligat la compromisuri, că a fost tot timpul înțeles greșit, că idealismul său a fost contrazis - ceea ce l-a împins pe buza prăpastiei. Calvarul este deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
de alții în umbra Catedralelor, Decembrie își suflă Vântul în cazemate Sufletele noastre aplecate Cu nasul în sticla de vin, transpirația Lipită de zbârciturile pielii Pastile mai mici pentru decizii mai mari Nesiguranța Contopirea sufletelor înstrăinate În cădere, în hotărâri greșite Ai fost odată teafăr la minte 2. Vine la tine sărutul cu gust de grăsime Zădărnicia nu cunoaște nici o rușine 3. Încă o dată nesiguranța transpirația urâtă Peste care ninge, o albire mai liniștită Respirația devine mai blândă în catifea Moare
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
a ceea ce este omul: un itinerar, o cale sinuoasă, o călătorie ale cărei faze succesive sunt nu numai diferite, dar care reprezintă adesea negarea totală a fazelor precedente. Am spus cale, și acest cuvânt riscă să ne ducă pe drumuri greșite, căci imaginea drumului evocă un scop. Or, către ce scop duc aceste căi care nu se termină decât fortuit, întrerupte de hazardul unei morți? E adevărat că Pierre Bezuhov, la sfârșit, ajunge la o atitudine care pare a fi stadiul
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]