357 matches
-
de a pune capăt relației, complăcându-se în această ambiguitate de a o respinge sau de a și-o apropia. Pentru a scăpa de aceste întrebări fără răspuns în acel moment, se dedica tot mai mult straturilor sale, unde săpând, greblând, răsădind, udând, uita pe moment de tot ce-l înconjura. Acolo, în fața casei era doar el și grădinița lui, golit de orice gânduri care să-i umbrească existența. Asta nu însemna că dacă ar fi avut voință nu ar fi
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
mare s-ar putea organiza lucrurile în acest fel. Am încercat la un moment dat, în anul 1990, la Mănăstirea Sinaia, unde eram preot II, să organizez o asemenea activitate. Nu a venit nimeni. Am muncit cu copiii mei ca să greblăm în curtea bisericii. Mi-am dat seama că este foarte greu într-un oraș ca Sinaia să faci așa ceva. Dar aici, la Câmpina, solidaritatea nu este doar o vorbă. Pentru unii, este aproape de necrezut că oameni care în viața lor
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
merge. Acasă, în Săptămâna Mare, ne adunam cu mic și mare și ne apucam de curățenie generală. Mămica spăla perdelele și șervetele(ștergarele), lipea și văruia casa, apoi ștergea geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă. După aceea
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă. După aceea, tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și nu să băltească. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar Sâmbăta se
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
pe Nebulosul Asasin de Stele - pornit pe rele - chiar dintre coastele mele... - ...și i-a căzut și Centura - de i se vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor oarbe războaie și strâmbe ìglițe și andrèle... CE-I ROADA? - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
Bisericii, să nu intre om, să îl împingă necuratul, să facă pe dracul. Ea aprindea candelele, ea făcea focul, ea dădea cu mătura, ea ștergea praful, ea era om de rugăciune, om de ajutor, și om de ordine. Ea săpa, grebla, semăna, și culegea. Prima Biserică deschisă a Craiovei era a Gheorghiței. Ultima, tot a ei. Biserica se deschidea odată cu ea, și se închidea odată cu ea. Ținea și postul, și rânduielile”. (Biserica Sfântul Gheorghe din Cer) Jianu Liviu-Florian și-a creat
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
tânăr, nu bătrân,/ El să cânte, eu să strâng./ El să cânte din guriță/ Eu s-adun fânul căpiță./ El să cânte, eu să trag/Să ne tracă dă năcaz./ El mi-o cânta cu gura,/Eu cu grebla oi grebla./ Badea mi-o cânta de dor/ Și lucrul mi-o fi cu spor./ Și când fânul l-om găta/La umbră ne-om așeza./ Și-atâta ne-om săruta/ Pân-o crește otava./ Că mi-i drag a strânge fân
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Poeme > Meditatie > PENDULUL SORȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul drum, Sub soarele pierdut prin galaxie. Greblăm cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce
PENDULUL SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381195_a_382524]
-
Armonii Culturale, Adjud, 2016)... X. PENDULUL SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul drum, Sub soarele pierdut prin galaxie. Greblăm cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult În lumea noastră cât o gămălie,Ne cernem vise tapetate-n scrum.Funinginea înghite orbul drum,Sub soarele pierdut prin galaxie.Greblăm cu spor prin straturile minții.Sperăm să recoltăm ceva de soiDin gânduri vechi, zăcând prin cele noi,Se luptă-n ele demonii cu sfinții.Potirul vieții-l dăm pe gât îndată,Uităm, subit, rezerve să păstrăm.Licoarea ne seduce, delirămîn
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
că numai noi îl călcam seară, când târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneai pe la amiază, cu un coș cu mâncare? Eu, mă lăsăm atunci de la cosit, și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam, fânul uscat, ca sa il facem claie? Și uneori ne ascundeam sub car, ca să scăpăm de grindină și ploaie. Îți amintești iubito, seri de vară când te rugăm cu mine să mai stai? Și ne iubeam pe fan uscat afară, iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
că numai noi îl călcam seară,cănd târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneaipe la amiază, cu un coș cu mâncare?Eu, mă lăsăm atunci de la cosit,și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam,fânul uscat, ca sa il facem claie?Și uneori ne ascundeam sub car,ca să scăpăm de grindină și ploaie.Îți amintești iubito, seri de varăcând te rugăm cu mine să mai stai?Și ne iubeam pe fan uscat afară,iar fânul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
mai merge. În Săptămâna Mare, ne adunam, cu mic și cu mare, și ne apucam de curățenie generală. Mămica spăla perdelele și șervetele, lipea și văruia casa apoi spăla geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și să nu băltească în dreptul curții. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare iar Sâmbăta
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
la greblat fân în căpițe. Ionuț, în inocența sa de copil, era încântat să contemple de la distanță munca la fân a acelor oameni. Ar fi vrut și el să se apropie și să ceară să-l lase să ajute la greblat, dar nu îndrăznea: vedea câinele dormind lângă claie, chiar lângă locul unde trebuia să se clădească stogul de fân. S-a tot uitat, s-a tot uitat cum muncesc alții, cât timp omul și calul munceau la cărat toate căpițele
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
căpițele la stog. Admiră apoi cum omul cu pălăria mare, ajutat de cele două femei și copiii, au clădit stogul înalt și rotund, frumos ca un fus de tors lână. Odată terminată treaba, oamenii își pregătiră uneltele să plece să grebleze în altă parte, unde mai fusese cosit de dimineață. Ionuț își aminti că bunica îi zisese nu cumva să plece iar de-acasă. Așa că fugi val-vârtej, cât se poate de repede, la vale, spre casă. Mai apoi, după ce se descurcă
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
că numai noi îl călcam seara, când târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, când veneai pe la amiază, cu un coș cu mâncare? Eu, mă lăsam atunci de la cosit, și te intâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam, fânul uscat, ca să îl facem claie? Și uneori ne ascundeam sub car, ca să scăpăm de grindină și ploaie. Îți amintești iubito, seri de vară când te rugam cu mine să mai stai? Și ne iubeam pe fân uscat afară, iar
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
până și în vacanță, să venim la școală pentru diverse activități, să mergem cu el la cules plante medicinale, școala avea normă. Dar cum ne vedeam în vacanță, greu mai dădea Andrici de noi. Aveam treburi multe acasă, trebuia să greblăm fânul cosit de tata, sau să mergem în pădure la cules zmeură și fragi, câștigam astfel un bănuț pentru trebuințe școlare. Odată eram într-un parchet de zmeură, era zi frumoasă, caldă, fără nor pe cer. Când colo, ce credeți
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
evreul „care adună banii cu amândouă mâinile făcute greblă“. O înțelepciune în mod curios deformată de profesorul lor de istorie, fost soldat, evreu și ciung, pe care era greu să ți-l închipui în rolul celui care-și face mâinile greblă ca să strângă banii... A doua zi (fuseseră azvârliți, ca de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zis eu că nu e bun de nimic, replică veteranul cu dispreț în glas. Rufus nu i dă nici o atenție. — Cadavrele le târâți acolo și le lăsați să cadă la subsol... Bate cu piciorul în pământ. — Și nu uitați să greblați nisipul, nu cumva să alunece vreo pereche pe sângele închegat. — De unde știm dacă sunt morți de-a binelea? întreabă temător băiatul. — De câte ori să-ți spun, prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-s niște bieți neputincioși, loviți de soartă. Când au pătruns în ograda gospodarului, nu le-a fost prea ușor: căci, cele opt fiice ale țăranului au luat în mâini care un topor, care o coasă sau o bardă, care o greblă... Se spune că mezina, nemaiavând nimic la îndemână, a luat vătrariul de la sobă. Și, așa înarmate, ai fi zis nu că-s opt fete tinere și frumoase, ci opt oșteni aprigi și neînfricați. Și păleau fecioarele în stânga și-n dreapat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce izvora În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o cocină, unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi o adevărată frumusețe apusă: cu o piele palidă, aproape transparentă, pomeți înalți și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumea ta, reînviind vremurile lor pline de forță, de elan vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]