79 matches
-
Gh. Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care scriitorul urmărise obținerea unui comic de limbaj prin folosirea unui amestec de grecisme, slavonisme și arhaisme. Textul era însă, la 1868, anacronic și fără finalitate. B. P. Hasdeu și Cezar Bolliac sunt criticați în două articole nesemnate, primul pentru că în loc să se dedice științei face politică, iar cel de-al doilea pentru inconsecvența atitudinii
CLOPOTELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care s-au încărcat în timp, prin uz, de conotații ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
Rodica Zafiu Am mai amintit și altă dată de felul în care lexicul românesc favorizează, datorită existenței straturilor sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă totuși unele
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
fi permis generalizarea folosirii acestor limbi mai mult sau mai puțin noi. În acest context a avut loc limbii române (prin efortul unor oameni precum Ion Heliade-Rădulescu), (grație muncii unor oameni ca August Treboniu Laurian) sau înlocuirea turcismelor și a grecismelor cu neologisme luate din franceză (efect al faptului că de la est și de la sud de Carpați din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și-au făcut studiile în Franța). Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]