354 matches
-
dramaturgie, puritatea stilurilor etc. Deși tributari antichității, din dorința de a pune bazele unei teorii perfect raționale a frumosului, clasicii moderni (astfel socotindu-se ei înșiși) nu au acceptat o imitație fără rezerve a acesteia. Idolatria renascentistă față de modelele clasice greco-latine n-a fost împărtășită de ei, ba chiar, prin scrierile lor, au indus ideea superiorității modernilor față de antici, fiindcă lumea a progresat iar posibilitățile de cunoaștere s-au diversificat mult. Descartes spunea într-o celebră butadă: „C’est nous qui
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
de pe fațada de vest, numită "Judecata de apoi". În plus reamintesc, iubite cititor, acel albastru de Voroneț unic în lume. Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui Iesei" sau Genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar pe coloane sunt pictați filozofii greco-latini. Mulți pictori din spațiul european au încercat să imite această culoare, să o redea întocmai cum a fost descoperită la Voroneț, dar toate încercările lor au dat greș. O cronica din vremea lui Ștefan cel Mare menționează faptul că o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
a fost mistuit de o ploaie de Foc negru, care a ars oamenii în Podul de carne în holocaustul Amazoanelor; perioada atlanteneeană (și postatlanteneeană ) corespunde soarelui de vânt, care a fost șters de o furtună, probabil, în potopul biblic; perioada greco-latină, actuală, care corespunde celui de-al cincilea soare: soarele negru, numit și soarele mișcării. Se pare că acesta va fi “Ultimul Soare negru,înainte de 2081” .Acest al cincilea soare are gheare și se hrănește cu inimi omenești, pentru că își caută
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 629 din 20 [Corola-blog/BlogPost/343833_a_345162]
-
zei, eroi mitici, ca și oameni, ceea ce îi permite autorului să noteze pregnant: ,, Într-unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, zeul- păstor Dumuzi, deși se bucura de o poziție înaltă în panteonul sumerian, ca și Proserpina din repertoriul greco-latin, primește vestea că urmează să fie ucis, ,,în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gândește să ia măsuri de apărare, nu pune mâna pe ciomag să-i întâmpine pe vrăjmași, ci începe să
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
vechi locuitori ai Europei. Din cuvântul pelasgi s-au născut termenii: Belagi, Belachi, Vlahi, Valahi. Nicolaie Densusianu în ”Dacia Preistorică” (Dacia pelasgă) vorbește despre uimitoarea civilizație creată de aceștia, civilizația primordiala a Europei din care s-a dezvoltat ulterior cea greco-latină. Acesta a prezentat pe dacoromâni drept popor primordial și formator al Europei. Marija Gimbutas, profesor de arheologie lingvistică la Universitatea din Los Angeles, care a studiat istoria Europei vorbește și ea despre Civilizația Europei Vechi, ce a înflorit în aria
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
traca, geto-daca, este mama limbii latine!” Afirmația că limba românească e muma celei latinești nu trebuie luată “ad literam”. Ea aruncă însă o lumină asupra istoriei europene anteromane încercând să construiască poduri peste timp între epoca bine cunoscută a culturii greco-latine și epocile anterioare, în condițiile în care descoperiri arheologice recente, studii de paleolingvistică, studii de arheologie genetică, vin cu tot mai multe informații să configureze evoluția culturilor în leagănul Europei, mânând granițele cunoașterii tot mai mult înapoi până la epoca glaciatiunilor
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
duce la redescoperirea umanismului greco-roman și care va avea numele de Renaștere. În această perioadă, aspectul cultural indian față de cel latin, din cauza condițiilor istorice și culturale necoapte, nu va ajunge la apogeu decît cîteva secole mai tîrziu, adică după ce umanismul greco-latin va fi devenit o realitate a atmosferei culturale occidentale. Aceste manifestări de "indianistică" nu sînt încă determinate de o mai bună cunoaștere a limbii sanscrite și nici nu produc o asemenea cunoaștere, nicidecum nu reprezintă o aprofundare a lumii spirituale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
transgresa sfera ideilor, orientându-se către personalitatea filosofului, a cărui efigie spirituală încearcă să o fixeze portretistic. Puntea de legătură dintre scrierile filosofice și cele închinate Renașterii o constituie însă eseul Imperialismul culturii germane, revelator pentru afinitatea față de valorile clasicismului greco-latin. Departe de a fi o întoarcere la Antichitate, Renașterea este văzută ca un moment nou în evoluția neîntreruptă, uneori subterană, a concepției care face din om măsura tuturor lucrurilor. Ceea ce o distinge, cum afirmă eseistul, este modul contradictoriu în care
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
în periodicele la care a fost redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle Ricerche. Volumul de debut propune o formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Stilistic, se Înregistrează pe această filieră ceva paradoxal: o nostalgie a clasicului. Un neoclasicism „frenator”, oarecum compensatoriu pentru excesele modernității, coexistă, Într-unul și același autor, Într-una și aceeași operă, cu forme de o modernitate radicală, devastatoare. Recuperarea mitologiei greco-latine pe toate meridianele „noului stil” poate să surprindă un ochi neavizat. Nu vom face aici și acum inventarul temelor, motivelor și personajelor, invarianților stilistici care invadează literatura și arta de după 1900. După cum nu face obiectul cărții noastre o analiză a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau geto-dacic (V. Avram, 1999; N. Brânda, 1991; N. Densusianu, 1986; V. Filip, 1999; I. Ghinoiu, 1997, 1999; T. Herseni, 1977; Gh. Mușu, 1982; Gh. Nițu, 1988; A. Oișteanu, 1987; R. Vulcănescu, 1986), fie din structurile indo-europene În varianta lor greco-latină (O. Buhociu, 1979; I.A. Candrea, 1928; M. Coman, 1980, 1983; I. Evseev, 1983 etc.), fie Într-un fond mitologic regional (P. Caraman, 1983; A. Ionescu, 1978; A. Olteanu, 1998; I. Taloș, 1978, 1997 ș.a.). Cercetătorii care au văzut În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După 1989, revistele „Argeș” și „Calende” i-au dat la iveală câteva nuvele și pagini memorialistice, iar romanele i-au fost reeditate. Ca publicist, D. s-a ocupat intens de literatură. Dar, deși poseda o cultură bogată, extinsă de la clasicismul greco-latin până la avangardă, precum și capacitate analitică, nu a ajuns un critic veritabil, cu autoritate. Cedând jurnalismului, el face cronică onorabilă, mărginindu-se la a-și informa publicul, cu minime judecăți de valoare, nu o dată de complezență. Prestigiul său se datorează îndeosebi
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
o lucrare importantă, Barocul literar românesc (1982), geneza b. din spațiul nostru cultural ca implicat în acțiunea formativă a cărților populare, convergentă cu autohtonizarea fondului spiritual bizantin. Asimilarea tot mai adâncă a culturii bizantine a dus la descoperirea fundamentelor europene, greco-latine, ale acesteia, preluate de umanismul Renașterii și transmise b. Dar în acele fundamente își are sursa primordială și cultura românească. Pe de altă parte, pătrunderea și tot mai intensa circulație la noi a cărților populare, cu lumea lor fabuloasă, deschideau
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
a fi luate în considerație și din toate se poate întrupa o imagine mai completă a b. ca întreg. Căci este sigur că b. popular tradițional se află în imediata proximitate a mitului primitiv (diferit de miturile clasice ale Antichității greco-latine), pe care îl continuă, dar de care se și desparte, se diferențiază din punct de vedere funcțional. Mitul are un pronunțat caracter ritual, situându-se pe planul sacrului, spre deosebire de b., care este o povestire nerituală, situată pe planul profanului. De
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de numeroasele fragmente rimate și ritmate. Aceste încercări de proză poetică, precum și alte particularități de topică și stil, mulțimea sentențiilor sunt exerciții preliminare pentru scrierea viitorului roman. Divanul oferă imaginea sintetică a umanismului românesc, specific, cristalizat la confluența culturii vechi greco-latine cu gândirea religioasă creștină. Între 1700 și 1704, la Constantinopol fiind, C. scrie mai ales în limba latină. Câștigat de opera empiristului, dar și misticului Van Helmont, el compune o laudă închinată acestuia - Ioannis Baptistae Van Helmont - Physices universalis doctrina
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
în latină și română. Istoricii, care i-au găsit și scăderi, consideră totuși Hronicul... prima noastră istorie modernă, scrisă cu metodă, de la prolegomenă și până la ultima din cele zece „cărți”. E o argumentație întemeiată pe un număr impresionant de surse greco-latine. În partea a doua a titlului, autorul precizează că a făcut el însuși traducerea textului princeps din latină în română, în anul 1717, fiind de drept „voievodul și de moșie domn al Moldovei”, dar, temporar, „cneaz în Sankt Petersburg”. Opul
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
om hotărât și c-un spirit cumpătat de întreprinderi, dar și c-un adaos de deșertăciune și de cruzime, un regent care ridică statul româno-bulgar la culmea măririi lui și jucă un rol foarte însemnat, aproape decisiv, în acel război greco-latin care avu de rezultat cucerirea Constantinopolei. În anul 1200 Ioannițiu întreprinse cu o oaste numeroasă și bine armată o campanie lângă țărmurii Mării Negre. Pe cale cuceri foarte cu ușurință orașul Constanța, în ținutul de la Rodope, ce era de oarecare însemnătate, rase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semantic al familiei lui ’ emeÖ, dar semnifică și conformitatea imaginii mentale cu realitatea, ținând astfel și de sfera cunoașterii 261. Trebuie avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita, iar cititorul european, una plămădita de civilizația greco-latină. Traducerea acestor două adjective în contextele de mai sus cu „adevărat” creează enunțuri vagi sau uzate, asupra cărora atenția nu zăbovește. „Vrednic de crezare” ni se pare aici o rezolvare fericită. În alte locuri însă, alQthinós, atribut în sintagma theòs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodemos, iar mai apoi și la Marc Aureliu. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
proclamat. Nu a existat niciodată vreun mare om de știință care să nu fi fost și un om de cultură umanistă și clasică. Să reamintim mărturisirile lui Heisenberg; să nu uităm că J.R. Oppenheimer avea nu numai o solidă cultură greco-latină, dar cunoștea și sanscrita. Iar fizicianul Max von Laue spune în autobiografia sa: „Mă îndoiesc că m-aș fi consacrat științei pure dacă nu ar fi fost contactul cu cultura și cu limba elină. Pentru a atrage tineretul studios spre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi. Să ne reprezentăm ceea ce ne propune titlul unei cărți a lui Le Corbusier: Du temps où les cathédrales étaient blanches. Ca și Antichitatea greco-latină, Evul Mediu european este o civilizație solară. Dacă e vorba de întunericul pe care Voltaire îl atribuia barbariei, ignoranței și superstiției, atunci e de elementar bun-simț să ne amintim că Evul Mediu a durat aproape un mileniu, din care într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ziarelor și revistelor, precum și extinderea gustului pentru lectură sunt subminate de superficialitate și de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
Seneca (Cercetări privitoare la natură) vor rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți în luptele din Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]