967 matches
-
ucide! Cuvântul nu înseamnă de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească această multiplicitate de fețe ale cuvântului, această imposibilitate de a exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia propoziția toată. Și propoziția și fraza deveneau catastrofe. (Rondul de noapte) Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului numit duce la o exorcizare a acestuia din urmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se cuvine să fii serios. S-ar zice că duci o campanie împotriva firii, că până și râsul acesta e o insurgență și un act de sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul este aici văzut ca reacție inversă, ca o grimasă într-o oglindă deformatoare, efect al unui sentiment de revoltă stearpă și mai ales de neputință. Revolta se stinge în marasm, în faldurile cortinei, în strălucirea cenușie a sfârșitului de stagiune. Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea retractilă, de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe pământ, ei nu mai sunt îngenuncheați, cu al lor verde veșmânt, redeschid Paradisul nu știu că a lor coroană de spini îi va aduce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat uluiți turuind despre cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu-și fără urmă de ranchiună obiectele, între care și pe noi, fără cea mai mică grimasă de încrâncenare. Încă mai cred că niciodată nu i-am văzut atât de fericiți. Au împachetat febril, până spre miezul nopții, fiecare vor bind aproape doar cu copilul pe care și-l revendicase și făcând abstracție de băiatul celuilalt, ca și cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru David. Îi crescuse piciorul cu jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat nici măcar cu una dintre grimasele lui de conveniență. Când eram mici, avea câte una pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-ar fi părut caraghioasă dacă nu ar fi anunțat, întotdeauna, o epocă de glaciațiune extinsă în timp și aplica bilă, prin recul, și celorlalți membri ai familiei. Tata nu a fost niciodată un om ușor de mulțumit. Acum însă, grimasa mea, unul dintre puținele lucruri alocate mie în economia lui internă, se pierduse cu totul. Probabil că, la partaj, îi revenise mamei, care a decis să nu și-o aproprieze niciodată. Așă că ea a dispărut, s-a pierdut, s-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tempera, și nenumă rații struți-marionetă de la mare, cu ițele încurcate și handicap motor pe vecie, și lanterna pe care am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și de cei smoliți ai lui David, am simțit din nou cum intru în starea aceea plăcută de dezagregare, de la revedere, nu mă căutați, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm pru mutat astă-seară, ca pe niște accesorii asortate perlelor din urechi, numai ca să i le dăruiască lui, egal, potolit, fără grimasa firească în asemenea situații, fără să-și fi pierdut o clipă cumpătul. — Ești dezgustător. Lamentabil. Absolut lamentabil. Al patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ușă care dă spre nicăieri, urmându-și drumul către Împlinirea mizeriei socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși, erau Însă obraznici precum macacii care ar șantaja celelalte specii de mamifere pentru că Într-o zi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Aproape că poate simți privirea porcului-pescar mângâindu-i fesele. Mi-am tras-o cu tine la cinșpe minute după ce ne-am cunoscut. Dar să știi că asta nu mi s-a mai întâmplat cu nimeni. Nu-și poate reprima o grimasă de dezgust. Jalnică lozincă. Ce clișeu învechit. Tocurile ei fac toc toc toc pe caldarâm, în timp ce alte câteva gânduri dau din coate și i se instalează incomod sub pielea frunții. Ce m-o fi apucat. Ce m-o fi apucat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
adică le combină pe-amândouă ca să cadă-n cur și criticii și publicul și toată suflarea. E șansă mare, nene. Așa că mâine să fii în mare formă pentru că întâlnirea cu barosanu e crucială. Fața lui se strâmbă scurt, într-o grimasă de lehamite. Crucială. Nu știam că-l ai și pe-ăsta în vocabular. Vocea continuă, cu emfază. Eu i-am zis că nu mai găsește nicăieri unu mai bun ca tine. Așa că să nu mă faci de râs. Și știu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ne datora niște bani,dintr-o afacere viitoare și am “confiscat-o” pe un sezon.(Către Alin) Ne-am închiriat apartamentele unei echipe de polo. (Nelu intră în salon cu o tavă-n mână.Le servește cafeaua.Toți sorb cu grimase) Monica:E algocalmin! Alin:Ați terminat zahărul? (Toți abandonează cafeaua) Monica:Să mergem la mine.Mi-am aranjat camera.Poate vă prepar un ness. Nelu și Costel:Venim!(Nelu și Costel dispar cu geamantanele pe scări) Monica:Sunt simpatici.Astăzi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici o intenție auto erotică, doar mă surprinsesem deodată frumoasă, când mama, care intrase după mine în baie, s-a uitat acru și mi-a zis: „Așa îi aveam și eu până să te fac.“ Zicând asta, Imola a făcut o grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a năsălie la fiecare pas... Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase fața într-o mască vopsită în culori sumbre, numai nuanțe de griuri care nu prevesteau nimic bun. Toată vorbăria - se părea că nu va înceta niciodată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ar fi acela care ar viza rigorile academice. Așa e indicat, în fond, să se înceapă orice demonstrație - neincriminabilă - a unui fapt teoretic. Cu infinite trimiteri bibliografice, cu un limbaj nu întotdeauna accesibil, cu o seriozitate impersonală și lipsită de grimasele spiritului ludic. Iată un posibil motiv pentru care studiul semnat de Catrinel Popa (distins cu premiul de debut "Ioan Petru Culianu" la concursul de manuscrise al Editurii Polirom) nu se pretează atât lecturii, cât conspectului. Deliciile intelectuale există, dar cumva
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
-l scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit, ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
alături de șeful statului ne-au coborât cu șaptespre-zece ani în istorie. Mirosul de pulbere, intoleranța, ura viscerală demonstrează că lunga și chinuitoarea tranziție n-a folosit la nimic. Isteria, minciuna, deformarea până la mutilare a adevărului, nesimțirea crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea comunistă. Deși multe dintre personajele de prim-plan sunt aceleași, rolurile interpretate sunt complet diferite. N-aș fi bănuit, la începutul anilor '90
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
libidinal, își face loc în literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H. D. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, pe care Aderca îl taxa mai mult decît un roman, drept o revoluție literară, "un monument poetic fără pereche, între grimasele, anecdotele, pornografiile meschine și sarcasmele jalnice, care în literatură deformează de veacuri gestul dumnezeiesc al iubirii". Inițial editat în Italia, introdus pe căi ilicite în Anglia puritană a rămășițelor perioadei victoriene, a apărut în Franța cu o prezentare a lui
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
dintre mamă și fiu, - altfel puțin verosimilă -, conține un dublu șoc, realizarea contacului vizual, urmat de strigătul mamei, cumplit, teribil, aproape inuman, ca unul din acele strigăte ale profeților în pustie. Însă expresia acestui chip, tot un rid și o grimasă, este mai puternică decît orice. În ciuda situațiilor dramatice, regizorului nu a lăsat să-i scape firescul vieții, bucuria ei regăsită în mod neașteptat, în dansurile tradiționale, cînd oamenii petrec uitînd de necazuri, și comunitatea îl îmbrățișează viu pe acest rătăcit
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
acest sens, mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții.
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții.
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
care, în umilința ei deplină, va fi ca o îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
autorul "ultimei literaturi") și cu strălucirea ratării care pîlpîie cînd și cînd, ca luminița de la capătul tunelului, o ratare care face de fapt identitatea autorului alș; o ratare cultivată, construită, una care-i permite, de fapt, toate ambivalențele, toate contradicțiile, grimasele, toată libertatea.
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar asta numai pentru a-i sugera fidelitatea noastră fundamentală. Dacă scopul tău în viață este să nu te înșeli asupra lucrurilor, atunci ai trecut degeaba pe pământ. Mai important este să nu faci decât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]