319 matches
-
coloane de nevinovați, care erau împușcați, găuriți cu baionete, conduși spre locuri unde urmau să fie executați. Motivul? Erau români. Localnicii unguri au reacționat cu bucurie, dar au existat și cazuri de reținere, căci nu se așteptau la un măcel. Groful Francisc Bay dispăruse, nimeni nu intervenea salvator... Bubuitura din sediul primăriei are o explicație simplă: la subsol era depozitată o cantitate mare de dinamită folosită pentru spargerea răzoarelor de piatră, necesară pavării drumului. Temperatura generată de flăcările ce cuprinseseră primăria
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
spargerea răzoarelor de piatră, necesară pavării drumului. Temperatura generată de flăcările ce cuprinseseră primăria a declansat explozia, care a alertat trupele ocupante, derutându-le. Aceste trupe de închidere se aflau, după unii martori, sub influența alcoolului. Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii săi au organizat o acțiune, cerând execuții în anume puncte. Erau vizați și intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost împușcat și lăsat pradă vîlvătăilor care cuprinseseră casa parohială. Măcelul s-a derulat cu cruzime, nemenajînd
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
cadre didactice, facultăți și specializări înregistrată de-a lungul timpului. În secolul al XIX-lea au apărut primele demersuri pentru organizarea unei grădini mari cu plante la Cluj. Terenul de cca. 3 ha de pe strada Republicii a fost donat de groful Imre Mikó Societății Muzeale din Ardeal, la sfârșitul secolului al XIX-lea, și a ajuns o grădină botanică cu sere și cu multe legături externe. Grădina Botanică "Alexandru Borza" a început să prindă contur și să se transforme în ceea ce
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
supuși unor obligații tot mai mari față de Austro-Ungaria. La 24 aprilie 1904 are loc "răscoală secerătorilor" de la Aleșd la care participă și 4 bratcani. După înăbușirea răscoalei, bratcanii continuă revoltă cu răfuieli locale. La Bratca, țăranii s-au răzbunat contra grofului Bethlem Gyorgy, incendiind o bună parte a pădurii aparținând acestuia. Actul mării uniri a fost votat la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, si de 5 locuitori ai comunei Bratca, aleși că delegați ai cercului electoral Alesd. Până în aprilie 1919, locuitorii
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
Contele (groful) de Körösszeg et Adorján (n. 14 iulie 1894, Sighișoara, Austro-Ungaria - d. 27 ianuarie 1941, Budapesta) a fost un om politic ungur, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe al Ungariei (10 decembrie 1938 - 27 ianuarie 1941). A urmat
István Csáky () [Corola-website/Science/319046_a_320375]
-
Bánffy. La acea dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy (13 vechi și 5 noi). Baronul Bánffy János avea 13 vechi. Mărinanii au fost implicați și în mișcarea memorandistă din 1892, prin preotul din Marin, Laurențiu Sima, care a fost desemnat delegat la Conferința națională a românilor din
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
mai demult aici se putea vedea și după locul pe care îl ocupau, ei fiind locuitorii caselor din centrul vechi al satului, de la strada principală și ulițele centrale, în timp ce celelalte naționalități locuiau de jur împrejur. La 1786 Vizejdia era donată grofului Nicolae Markovits. Dintre naționalitățile care lucrau în robotă pe moșia sa, numai germanii au mai rămas, ceilalți fiind nevoiți să se mute în alte părți, deoarece administrația imperială făcea presiuni pentru catolicizarea satului. Bulgarii au luat calea centrelor bulgărești mai
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX, cea a grofilor Nacu, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe care în 1864 s-a început construcția castelului. Clădirea, străjuită
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
pierderi grele datorită rezistenței opuse de bătrânul general imperial față de ideile tânărului prinț August. La 1 iunie 1697 August în capela curții imperiale din Viena trece la religia catolică și prin cumpărarea cu ajutorul lui Lehmann (un bancher evreu) și a grofului Flemming, a unor nobili de la curtea Poloniei, este ales la 26 / 27 iunie în Varșovia și apoi la 15 septembrie 1697 în Cracovia (Cracau) ca rege al Poloniei numindu-se "August II. Mocny " coroană regală la care trebuie să renunțe
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
Cracau) ca rege al Poloniei numindu-se "August II. Mocny " coroană regală la care trebuie să renunțe după înfrângerea suferită în "Marele Război Nordic" în fața Suediei și pacea încheiată cu aceasta în Altranstädt 1706, redobândind însă coroana în anul 1709.Grofului Flemming trimisul lui August la curtea poloneză îi reușește să dezbine nobilimea polonă, zădărnicind eforturile papei Innozenz XI, pe prințul "Livio Odescalchi, duce de Bracciano și Ceri" nepotul său sau pe fiul regelui Jan Sobieski, în total erau 12 nobili
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit o victorie decisivă îmotriva răsculaților, visteria regală era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
mai larg în care s-au ridicat multe alte cetăți pentru a asigura apărarea în fața unor eventuale hoarde de turci și tătari porniți după prazi și scăpați în incursiuni de jaf. De altfel, localnicii perpetuează tradiția despre apartenența cetății unui ”grof” care și-ar fi închis aici propria fiica.
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
de cumpărare a provinciei Alaska de către SUA de la Rusia țaristă. S-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei). Tatăl său era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia Pomuț (uneori apare în registre drept Pumnuț) se pare că provine din satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, de unde bunicul său, Dinică Pomuț, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun, din cauza nivelului economic scăzut
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
stabiliți pe aceste meleaguri. Coborârea ungurenilor din Transilvania a avut mai multe cauze. Unii erau păstori și coborau cu mioarele în fiecare toamnă până la Dunăre, rămânând printre băștinași, alții- mai târziu- fugeau de serviciul militar austro-ungar sau de apăsarea robotei grofilor și de obligația de a-i trece pe români la religia catolică. Numărul ungurenilor din Muntenia este, la un moment dat, așa de mare încât, în anul 1813, Ion Vodă Caragea înființează un comisariat al ungurenilor care se numea <isprăvnicia
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
ortodoxe române, înainte de constituirea ei ca entitate autocefală în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului : acest "Bălgrad" nu este Belgradul din Sârbia, ci Alba-Iulia. Ori, în Transilvania dominată de pactul "Unio Trio Natiorum", ortodocșii, în mare parte iobagi, erau marginalizați de grofii maghiari și de coloniștii Sași catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07767. Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint , ulterior numele apare ortografiat: Sztona 1733, Stolna 1750, Sztolna 1805, Sztoje 1850
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
anul 1730; în prezent se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit "la biserică în vale", mai
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
din proprietatea cetății Alba Iulia. Probabil că locuința rezidențială a comitelui și a familiei sale a fost fie în localitatea Geoagiu de Sus, mai precis în zona din capul satului, adică locul unde mai târziu și-au stabilit curțile domnești grofii maghiari, fie pe dealul, „Cetățuia” azi în hotarul Stremțului la câtiva kilometri de sat, unde probabil după marea invazie a tătarilor din 1241 familia nobiliară și-a construit o locuință fortificată. După moda vremii, construcția a fost ridicată pe un
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară Românească sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului. Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfanțul Nume al Mariei.
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
vârful acestora, zbierând zgribuliți copiii, femeile alăptând prunci. Printre toate, străbăteau înaintând grăbit camioanele care zguduiau pământul; câte-o trăsură de oraș cu cauciuc, un automobil la geamul căruia mârâia un cățel mic cât un pumn și arogant ca un grof”". Autorul conferă romanului o forță critică apreciabilă, dezvăluind incapacitatea societății de a-i reintegra în cadrul ei pe foștii combatanți și de a se reforma din punct de vedere moral. O viziune simplificatoare a raporturilor umane determină împărțirea societății în două
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
erau la „Country-Club”-ul din apropiere, unde lua lecții de golf. Deranjată de prezența Elenei Lupescu la Curtea Regală și nedorind să-și supere fratele pe aceasta temă, ea strânge bani din renta viageră și cumpără fostul conac al unui grof din Banat, în localitatea Banloc. Acolo se retrage definitiv, urmată de două servitoare ce i-au rămas credincioase până la capăt. Este perioada în care va picta câteva frumoase uleiuri pe pânză, ce vor fi reproduse în volumul memorialistic al mamei
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
a fost amplasat inițial satul, situație neschimbată și în 1762 (se observă acest lucru pe harta). La extremitatea nordică a satului se află un castel (demontat de săteni în anul 1928), inițial al familiei Haller de Hallerco (posibil al părinților grofului Ștefan (Istvan) Haller de Hallerco întrucît acesta apare menționat în anul 1797 că locuiește în sat, cînd se naște în Aruncuta, la data de 28 oct.1797, graefin Cecilia Haller de Hallerco, fiica lui Ștefan (Istvan )Haller de Hallerco și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Micile gospodării ale jelerilor ("Einzelne Hauser" - case independente) se află de-o parte și de alta a albiei pârâului de la Ciurgău și continuă și după unirea celor două albii. Locuințele iobagilor sunt reprezentate prin simple pătrațele negre, ce "împrejmuiesc" castelul grofului (Haller de Hallerko, Kornis de Goncz-Ruszko și Karacsay de Valje - Szaka) dinspre sud, respectiv est și vest, fiind mai degrabă niște bordeie, de mărimea unor colibe ("coliben"). În zona centrală,partea de vest a satului (unde este actuala moară) apare
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Szatara", localiatea avea 822 de români greco-catolici, 9 reformați și 14 evrei, iar terenul satului era argilos. Din "Szatmar Varmegye", carte apărută la Budapesta, rezultă că terenul satului se cifra la 2373 holde, iar după pacea de la Sătmar din 1660, groful Karoly Sandor a obținut domeniul și astfel satul a devenit proprietatea familiei Karoly pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, poșta, gara și telegraful aflîndu-se la aflîndu-se la Tokesterebes-adică Terebești -azi. Ar mai fi de amintit faptul că așa cum se consemnează
Pișcari, Satu Mare () [Corola-website/Science/301769_a_303098]