500 matches
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE CUNOSC DE UNDEVA? Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Chipul tău, privirea ta, Mie parcă-mi spun ceva, Gropițele din obrăjori, Mă cutremură, îmi dau fiori. Parcă te cunosc de undeva, Cred că te am în mintea mea, Încerc să-mi aduc aminte, Dar, nu prea-mi găsesc cuvinte. Hai, te rog, spune-mi ceva, De unde te cunosc , pe
TE CUNOSC DE UNDEVA? de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383584_a_384913]
-
era așa de frumoasă! Era înaltă, îmbrăcată într-o rochiță roșie de vară, avea părul negru și lung, prins în coc. O șuviță îi cădea pe față. Privirea ochilor mari și cafenii ca ai lui, obrajii bucălați, buzele roșii și gropița din bărbie îl făcură pe Vasile să tresară. Imediat o întrebă: - Da Marioară, tu de unde veniși? - Ei, tati, de unde venii! Da unde crezi tu c-am fost? Din oraș, dar m-am gândit că ți-e dor de mine, și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau stare sufletească ivite în calea vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din prima, că prima impresie contează, să nu fugiți de prima impresie, e cea adevărată, instinctul îți spune totdeauna adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se bagă în față cu o mașină sport decapotabilă, nouă achiziție, după care o șterge imediat, de asemenea, după cum îi spune și numele. Mai înainte era încă singur, acum o are alături, în mașină, pe încântătoarea Corny Collins, cea cu gropițe în obraji, care se lipește de el și debordează de farmec. N‑o să‑l părăsească în următoarele câteva ore și probabil n‑o s‑o facă niciodată. În locul ei, nici alta nu l‑ar părăsi, fiindcă durează atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
netulburată înainte de a aborda lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe care i-am lăsat-o soției dumneavoastră. — A, da, Urania. Așadar, iată-l acolo, scund și îndesat, cu o gropiță într-unul dintre obraji și cu buza de jos în afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de bebeluș pe lângă urechi. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Publicat în: Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se știe că la un festival de la Istanbul, cântăreața Florica Bradu a interpretat o incantație despre ploaie și s-a pornit ploaia! O fi surâs norilor, artista cu gropițe în obraji, i-o fi fermecat cu vocea ei de susur de fântâniță din care norii iau apă de sete și lacrimi de bucurie, jale și iubire, iar de aceea, ei au vărsat o ploaie caldă în răsunetul doinelor de
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
ce căzuse din ultimul zbor. Zăcea fără suflare. Am simțit că toată durerea din lume este cuprinsă în sufletul meu. Am luat-o în palme și am lăcrimat. Mi-am spus că trebuie îngropată. Ne-am apucat să facem o gropiță în spatele pătulului. Am învelit-o în cârpe și am așezat-o cu mare grijă. Totul s-a transformat în joc. Așa cum văzusem și noi pe la înmormântări ne-am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
fată Pe care-un mare împărat Trufaș și-n plină fală O vru cu tot cu-al ei regat Dând cu război năvală... Părul bălai de aur-spic Pe spate-n lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de stuf Subțire și mlădie, Ușoară ca un puf de puf, Când vântu-abia adie. Ci doar gingașă surâzând Cu buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
și una a Nașterii din Bethleem. “Iisus mă privește, mă recunoaște, îmi zâmbeste, se prinde de degetul meu cu toată puterea de care e în stare un nou născut de numai câteva ore. Și eu îl recunosc de copil după gropița din obraz, după ochi, după nas, după firul de lapte cald ce i se scurge în haine, pe lângă obraz.” Despre “Fratele meu adolescentul”, Melania scrie: “Pe fratele meu adolescentul îl revăd mereu singur. Orfan și încă nedezmeticit în lumea care
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
sculptată în cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeități din Olimpul antic, pentru a-i tulbura ei mintea și liniștea sufletească. Georgeta îl privea pe Sebastian cu alt interes. Îi studia trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița din barbă și îi venea să i-o sărute. “Pfui, Doamne, iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă? Este cumva vrăjită?” Condurache nu uita să
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
se cufundase însoțitorul ei era deosebit de plăcută. Mai plăcut era ușorul parfum care se strecura dinspre fotograf, un amestec de fructe tropicale, curat și masculin. Îl privi dintr-o parte, curioasă. Privirile li se întâlniră și el zâmbi cu o gropiță delicioasă în colțul stâng al buzelor. Îi întinse mâna, urmată de o strângere puternică a unor degete de pianist: - Eu sunt Vlad! - Mona! Plecase de acasă convinsă că își găsise alesul și iată că așa și era! Referință Bibliografică: ALESUL
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
într-un balans înalt și, cu o lovitură de picior bine plasată, să tai respirația kemașului. În momentul în care acesta se prăbuși horcăind, am simțit cum mi s-a deschis pe față, ca o floare, zâmbetul clanului Kaar, cu gropița de satisfacție punctată în obrazul stâng. Cine era o munteancă nebună? Al treilea răsărit, a doua probă. Mai avusesem de-a face cu un buzdugan. Acesta avea coada lungă și ambele capete acoperite cu conuri metalice ascuțite. Vedeam și singură
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
patru locuri. Plata se face după milele parcurse. Pentru prima milă dai un șiling, iar pentru fiece milă următoare dai câte jumătate de șiling, oricâți ar fi cei urcați în trăsură. Drumul era o minune, nu alta. Nu avea nici o gropiță, nici o piatră cât de mică, nici un vreasc măcar! Parcă nici nu am fi mers pe pământ, unde mai pui că de jur-împrejur era o nemaivăzută până atunci frumusețe a naturii. Tot ceea ce ne-a fost dat să vedem în lumea
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
venit până la poartă, s-a uitat prin uluci, doar să vadă ceva de care să râdă. Pusesem mâna pe cazma, scosesem un pui de vișin care răsărise chiar în mijlocul bătăturii și pe care l-am plantat mai departe. Eh, pentru gropița aia de o palmă pe care nu o mai astupasem, a fost în stare să-mi spună în față: - Ai săpat în curte, la fel ca ăia proștii care fac câte o groapă, îi întreabă lumea de ce sapă și ei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
corupi inima-mi ce învie, că în ochi îți apar zâmbete ție, că și place oricum chipul tău, ochii-ți șirag în perle eu-lui meu.. cât mai îmi doresc să-i privesc, zâmbetul mereu ți-l îndrăgesc, când dintre dulci gropițe apare, între colțuri de mare candoare, gingășie ce-ar vrea să omoare, comună simțire pusă-n pârjoale.. călindu-ne viețile-n “canoane”. Referință Bibliografică: fața de floare / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie
FAŢA DE FLOARE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349308_a_350637]
-
în care, în vreme de restriște sufletească, până să o cunoască pe Erica, văzuse partenerul potrivit pentru tot restul vieții. Fata care, după ce o săruta de două trei ori, se împotrivea ca într-un joc copilăresc, înveselindu-se, accentuându-și gropițele din obraji reproșându-i : „excroc sentimental ce ești ! ” Se amuzau împreună fără să cunoască, cu adevărat, semnificația expresiei, fără să cerceteze. Abia acum, Albert, i-a transmis un gând amintirii reînviate : „nu am fost și nici nu voi fi vreodată
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
care se făcuse atâta vorbire și rămășag între noi. De multe ori, sosind târziu în noapte, acasă, de la mal de la lucru sau de oriunde și treaz luminat mi s-a-ntâmplat, datorită glodului nebătătorit pe toată lățimea intrândului, cu gulgoaie, gropițe, pietriș și bolovani ce împiedicau mergătorii să pășească lin și în siguranță să iau câte-o trântă d-o țineam minte zile de-a rândul.. Acu-ntr-o zi, sora Chiroftia, să-și rupă gâtul nu alta, după ce în urmă
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
fată Pe care-un mare împărat Trufaș și-n plină fală O vru cu tot cu-al ei regat Dând cu război năvală... Părul bălai de aur-spic Pe spate-n lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de stuf Subțire și mlădie, Ușoară ca un puf de puf, Când vântu-abia adie. Ci doar gingașă surâzând Cu buzele-i de fragă, Stârnea ispitele căzând Fără de leac de dragă. Și împăratul din Apus, Să
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
sculptată în cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeități din Olimpul antic, pentru a-i tulbura ei liniștea sufletească și mintea. Georgeta îl privea pe Narcis cu alt interes. Îi studia trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița din barbă și îi venea să i-o sărute. “Pfui, Doamne iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă? Este cumva vrăjită?” Condurache nu uita să
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
tatăl meuuuu...> <Taci!- strigase soldatul la ea și-o privise în ochi- taci din gură și zi mersi c-ai scăpat tu!> și zicându-i <tu> scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i descoperi o gropiță sub batista umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu ea la Canton. <De unde e familia ta?>- o întrebase soldatul. <Din Cluj!> - răspunsese fata. Scena aceasta trecu prin fața lui ca un film. Acum îi privi zâmbetul și descoperi gropița din obrazul drept. Când fata termină acel <îhîîî> lung, Ioniță nu se mai putu abține, se repezi la ea, o luă în brațe șI începură să se sărute ca nebunii. Pe fața fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote: -Acolo mi-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeițe antice, pentru a-i tulbura ei liniștea și mintea. Aglae îl privea pe Virgil acum cu interes. Îi studia trăsăturile sale rigide, dar totuși armonios îmbinate. Îi plăcea gropița din barbă. Îi venea să i-o sărute. “Ptui Doamne iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă?” Cum Panait nu uita să fie mereu plin
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
ciuruite de gloanțe... Deasupra capetelor lor... se citea: „Aceasta va fi soarta asasinilor și trădătorilor de țară.” Cutremură-te suflet românesc și plângi durerea fiilor tăi! Răcniți, voi străbuni, din adâncul mormintelor și voi, mucenici și ctitori de țară, din gropițele voastre! Asasinații erau numiți asasini! Criminalii carliști îi numesc pe români trădători!... Închid ochii și văd cum mama lui Mircea Condopol, profesoară de limba franceză, printre sentinele se aruncă în genunchi la picioarele lui, îi scoate încălțămintea și-i sărută
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]