2,606 matches
-
mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva ropote de aplauze hilare vor înghiți într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar te și vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar ai
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de ceafă, ca o pisică pe puii ei. Apoi se joacă și ea cu mine. E ca o felină, care-mi taie felii de vînătăi pe pielea mea. Și carnea mi se strînge și mi se-nspăimîntă. E un joc tragic, grotesc. din el n-ai cum cîștiga. N-ai cum ieși. Nici măcar nu știu de ce m-am băgat în jocul ăsta . Ce m-a vîrît?Asta-i întrebarea la care nu poți să răspunzi și chestia asta te chinuie să răspunzi
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
grămadă de bărbați împietriți, pe care își fierb mămăliga” ( Te învăluie un miros de arsură, fără să ardă ceva). Peste tot plutește un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
doar instituțiile, unele cu totul false, altele doar imperfecte, a căror formă au luat-o, încă o dată, la noi principiile. Ne uităm în jur și vedem lumea lui Caragiale într-o versiune încă mai urîtă; remarcăm peste tot comicul devenit grotesc; și rîsul, încă foarte vesel uneori al lui Caragiale, ne îngheață pe buze. „Ce lume, ce lume!”, exclamăm împreună cu Tipătescu. Mai e nevoie să găsim argumente pentru actualitatea autorului Scrisorii pierdute? Ea ne sare în ochi și nu se poate
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
exercițiul de concizie specific presei cotidiene, în calitate de angajat al ziarului „România liberă”. A doua zi după moarte este o carte care respectă întocmai rețeta prozei lui Dan Stanca. Elementele care au făcut specificitatea romancierului (pendularea între textele sacre și realitatea grotescă a tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil busola într-o tranziție fără cap
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
pensionari, scenele de viață cotidiană banale, iar semnificațiile multiple și deloc futile. Timpul de trecere, postdecembrist, este urât și greu, oamenii mărunți sunt dezorientați de viața promiscuă care le frânge și orice urmă de moralitate. De aici și întâmplările crude, grotești, absurde ce par scoase parcă din știrile senzaționale ale ziarelor. De fapt, acesta este mediul care furnizează presei paradoxurile existenței, pentru că aici, unde viața e compusă doar din amănunte, „centrul cunoașterii e pretutindeni”. Ultimul text al volumului, inedit, este un
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
absurde și umilitoare ale sergentului, într-un ritm, paradoxal, rutinier. Izolați și la cheremul unui sistem totalitar (acțiunea e localizată antedecembrist), soldații ispășesc pedeapsa de a exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă grotescă între doi soldați, o nuntă batjocoritoare regizată și urmărită îndeaproape de sergentul beat care așază pe capul „miresei” o coroniță de spini. Stagiul militar se încheie, însă soldații rămân și în civilie închiși în dormitoarele unității ascultând zgomotele lumii de
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
lanț petrecut în jurul gîtului, o tăblie cu inscripția Hier Himmel - Aici cerul. Mirat, străinul îl întreabă pe cel aflat sub apă: Cum adică cerul? Bătrînul dă din umeri și arată inscripia de pe tăblie... Filmul cineastului german începe însă cu imaginea grotescă, macabră, a unui monstru-dragon, scos din decorul iarmaroacelor, imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
22 de ani distanță între două premiere de film în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor Popescu) la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile “grotești și insolite”, veselia sfîșietoare și registrul deriziunii. “Scopul deriziunii mele nu este acela de a sabota pateticul, ci de a-l ambiguiza” (extrag dintre “citatele obligatorii”). De pildă, în lumea pervers-carnavalescă a acelor ani se declanșează, ca un straniu mecanism
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
făcută din sînge amestecat/ cu vorbe și plastilină), miros a gilette./ eu strălucitoarea piramidă făurită din repetatele mele morți suprapuse” (ibidem). Starea critică a eului nu e decît multiplicarea ipostazelor sale ce se autonomizează, substituirea inițialului Unu printr-o multitudine grotescă. Aspectul stilistic e cel de babilonie... balcanică: „ce harababură e-n creierul meu. satiri îngeri eronați torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
profesie, se intitulează Înger și Vultur și tematizează relațiile cinice dintre politică, profit și criminalitate. Fundația Brückner Kühnen din Kassel acordă în această toamnă Premiul literar în valoare de 10 000 de euro scriitorului și graficianului Eugen Egner pentru umorul grotesc al scrierilor și desenelor sale. Un alt premiul literar de prestigiu - Erich Fried îi revine romancierului și eseistului Robert Manasse. Scriitorul care ia cu umor și sarcasm pulsul unei societăți febrile și hărțuite, va primi distincția cu ocazia simpozionului Erich
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
în urmă, fie și cu ajutorul unei jucărele... Al unei inteligențe formidabile, de fapt. Balta, mocirla în care ne aflăm astăzi, căzuți sau adânciți în ea printr-un regim atât de stricăcios... ca p și de și s-ul unei caricaturi grotești a Țiganiadei, ea însăși o caricatură, fala, totuși, a literaturii noastre - ar trebui să ne dea de gândit.
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey Rush) a fost "ciopârțit" în așa fel încât să personifice o figură grotescă, pe gustul publicului. Ca filmul să-ți dea și gustul depravării fără a oripila spectatorii. Lungmetrajul face să fie evident că de Sade se chinuie să scrie exclusiv de dragul pornografiei pe care o produce în valuri. Oricum, este arătat producând
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
este unul dintre romancierii preferați ai scriitorului român. În aceste romane de început, George Arion nu făcea decît să pună în lumină locurile comune ale literaturii și cinematografiei polițiste - la fel de îndobitocitoare ieri, ca și astăzi - și să ofere imaginea amuzant grotescă a felului în care se adaptează situațiile și limbajul acestora la peisajul anost al vieții cotidiene din România anilor '80. Critica literară a primit cu mult entuziasm acest tip de roman, novator pentru epoca respectivă (Ovid. S. Crohmălniceanu este, dacă
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
secretele unui spațiu ermetic, încărcat de mister. El este trimis de centru la Colga, în calitate de agent special, însărcinat să elucideze o serie de crime cu autor necunoscut, puse de localnici pe seama "necuratului". Pe măsură ce avansează în investigație, detectivul descoperă un univers grotesc, guvernat după legi absurde - și ele aplicate strîmb de oameni cu mentalități străine de lumea civilizată. Trecutul acestui oraș aflat la limita fantasticului seamănă ca două picături de apă cu istoria reală a României în anii tranziției: Am avut mai
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
Un scriitor incomod". Cred că este exact ceea ce mă definește... A vorbi despre rațiune, logos, cauzalitate, justiție ar însemna să vorbim despre frînghie în casa spînzuratului care nu s-a sinucis, ci... a fost ucis. Trăim într-o lume schizofrenică, grotescă, o lume de saltimbanci și clovni care își arogă dreptul de a vorbi în numele nostru. Einstein are o fotografie cu limba scoasă. Cred că este simbolul acestei lumi în care nu poți decît să dai cu tifla... S.G.: Vorbeați despre
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de tip melancolic exersează preponderent grațiosul; cel de tip coleric dezvoltă în special dramaticul și tragicul, în timp ce varianta flegmatică se exprimă predominant în registru comic și, nu de puține ori, grotesc. 12. Dacă ar fi să evaluăm muzica toposului sanguin, va trebui să ținem cont de probabilitatea ca ea să emane o pletorică mobilitate și concordie, precum și o apreciabilă dimensiune apolinică. 13. Muzica epocilor sangvine aspiră la sublim, fără a sintetiza
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
De multe ori este impostură. Alteori este o nenorocire, nu un viciu, aidoma celui ce nu știe să se servească, nu are idee de a se servi de ceea ce posedă; cu alte cuvinte, este imbecilitate. Întotdeauna însă e comică (ori grotescă) pentru că ajunge cu capul sus, în afara propriului trup și suflet, stând în același timp cu picioarele îngropate în tina iluziilor deșarte. 20. Generații consecutive de melomani și muzicieni au fost educate în spiritul paradigmei sonore de tip melancolic. Întreaga societate
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
și în alte țări). Impostorii aduși la conducerea societății românești, cu sprijinul armatei sovietice, după cel de-al doilea război mondial, au transformat într-o caricatură viața din România. După ce au exterminat sau marginalizat elita, ei au început să maimuțărească, grotesc, modul cum se trăia înainte. Au înlocuit parlamentul cu o caricatură de parlament, presa cu o caricatură de presă, alegerile cu o caricatură de alegeri, sărbătorile cu o caricatură de sărbători și așa mai departe. O caricatură a devenit și
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Ucraina se vor reface alegerile. E o veste care, cu siguranță, va crea pesedeilor o noapte de coșmar. De-acum, nu va fi suficient să fure un procent-două, ci de la cinci în sus. O dovadă în plus că nici manipularea grotescă, de proporții încă neatinse, prin televiziuni și ziarele ticăloșite, nu poate înșela oamenii la nesfârșit. La fel și intențiile tot mai clar conturate de a măslui rezultatul alegerilor nu au mari sorți de izbândă. Dar tot în aceste ultime zile
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
un cod și-a cuvintelor clare pe care nu le aude nimeni. A culorilor mucegăite și-a sunetelor sparte. A minciunii vivace și-a adevărului bont. A expresivității involuntare și-a neputinței de-a articula un gând normal. A iluziei grotești, spre care alergăm ca hăbăucii, și-a realității de care n-avem nevoie. A totului și a nimicului". Roscoliți! Cam asta facem de cincisprezece ani, în viețile noastre cu preț redus. O facem cu aplomb, cu ardoare, cu entuziasm. Nu
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lor, nici ei nu mor de dragul nostru, probabil e adevărat. A te gudura, în aceste condiții, pe lângă niște politicieni cu apucături de gangsteri doar pentru că ești în gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De ani de zile, tânjesc după un subiect despre care să
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
aceleași idei de sursă bretoniană), gata a contribui la rîndul lor cu un onirisim prost temperat de o atitudine "nonoedipiană" în materie de dragoste, pe urmele lui Sade, Freud, Breton și, ei bine!, Engels. E oarecum de mirare că marxismul grotesc al ultimilor avangardiști a trecut aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în seamă dubla trădare de către avangardiști a proiectului modernist de reformă și radicalismul lor ar fi fost evaluat cu mai multă circumspecție: pe
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
neîndoielnică și clipa ei necunoscută, ce voi face azi?" (p. 95) Dincolo de natura sa filozofică, romanul Gabrielei Melinescu este, prin latura sa factuală, o excelentă frescă a timpului nostru. Antisemitismul și xenofobia din societatea suedeză de azi, tranziția românească, fauna grotescă a politicii dîmbovițene (în frunte cu "fostul poet de curte al Dictatorului", Corneliu Vadim Tudor, ajuns lider al unui partid ultranaționalist, cel care promisese să "curețe țara de evrei, țigani, alte minorități și homosexuali" " vezi pp. 231-232), peisajul sordid (amestec
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
de data aceasta de o semnificație secundă: "Tu-mi oferi, după atîtea secole, mălai și măcriș./ Tu nici nu bănuiești că în cîmpie-i ceață, că se înalță/ poduri de metal, de sticlă, de cranii,/ că frigul de-afară-i de-a dreptul grotesc și inoportun,/ transformînd omul din carne și oase în cîte-o banală/ noțiune abstractă." (Mălai și măcriș). La fel se întîmplă în Discurs asupra struțocămilei, volum iscat de plăcerea jucăuș-parodică a poetului ce redescoperă, manierist, savoarea romanului lui Cantemir, sau în
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]