1,082 matches
-
un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , scenariul fiind scris de „cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei comuniste”. Mesajul manipulator are o eficiență ridicată datorită umorului satiric memorabil, personajul Bachus fiind împins „într-un comic grotesc, bazat pe interpretarea excepțională a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila”. Potrivit lui C.T. Popescu, "„mesajul fundamental transmis de comedia lui Popovici-Saizescu este: trăim într-o țară veselă, în care lumea o duce bine, răul e reprezentat de indivizi care n-au nici o legătură
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930. Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian. Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi"." S-a născut și a trăit până la vârsta studenției la Sauk
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
scurt, Bayamus a elaborat unică teorie de poezie semantica, fiind un rezultat al experimentelor lui cu notația grafică nelineară care conducea la înlocuirea cuvintelor cu definițiile lor. A câștigat recunoaștere internațională că autor de române, române scurte și eseuri, amestecând grotescul cu filosofia și depășind ușor limitele genurilor literare (de exemplu, în românul polițist "Tom Harris"). Opera lui a fost tradusă în opt limbi și a avut multe ediții în toată lumea.
Stefan Themerson () [Corola-website/Science/330719_a_332048]
-
propriu-zisă a doctorilor cu viziune acută, observație atentă și nerespectarea niciunui tabu pe principiul „Nimic omenesc nu îmi este străin”. Dacă lumea este grotescă, ea și descrierea acesteia trebuie să fie de așa natură încât aparent, prin urmare, termenul de grotesc, astfel neinventat, altfel decât la Stanislaw Zielinski sau Sławomir Mrożek. Limbajul grotesc a lui Müldner însoțeste transmiterea valorilor artistice colocviale în limbă asociate cu grija fastidioasă pentru integritatea gândirii, indefinit constructivă. Construcția cărților sale este totuși preconcepută (de ex. Tomul
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
evidentă numai în primele opere poetice ( „Cortul cu opt poezii”, „Invenții umane”) și în povestirile ( „Vă rog dormiti”), în care pe fondul teatrului de război, medical sau urban apar niște teme existențiale și( sau) lirice care se ciocnesc de aparentul grotesc, spiritual lingvistic sau gluma ironică, se pare, ca diabolismul ( de exemplu, care poartă masca amenințătoare a atenției fatale, nefinalizată și batjocoritoare cu convenția politica-socială în romanul „Diavolul în locul Salvatorului” sau nebunia burocratică ascunsă în stilul real al romanului „Șepci și
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporește senzația de grotesc. ""Grădina desfătărilor umane"" (numită și ""Împărăția milenară"", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
s Gentleman's Magazine", trece după un an la revista "Graham's Magazine", unde publică numeroase articole, povestiri și eseuri, aducându-i reputația unui critic competent și sever. În 1839 apare în două volume un ciclu de nuvele "Povestiri ale Grotescului și Arabescului" ("Tales of the Grotesque and Arabesque"), apreciate de public dar fără succes material. În ianuarie 1845 publică în revista "New York Evening Mirror" celebrul său poem „Corbul” ("The Raven"), care a provocat o adevărată senzație. Îmbolnăvirea și moartea soției
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptamânal de moravuri grele” este menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă. Hîtroșenia, ludicul drăcos, un carnavalesc lingvistic inepuizabil au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
și-a dezvoltat un stil hibrid, care poate fi observat în "Lady Macbeth din Districtul Mtsensk" (1934). Această lucrare prezintă o varietate de stiluri, inclusiv stilul neoclasic al lui Stravinski și postromantismul lui Gustav Mahler. Contrastele ascuțite și elemente ale grotescului caracterizează mare parte din muzica sa. Șostakovici a compus lucrări în numeroase genuri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt cele 15 simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte, lucrări de cameră și lucrări pentru pian solo. În afară de lucrările clasice
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
păstreze intacte sursele vitale, farmecul și seducția povestirii eterne. Aproape nimic din ce este viu, asadar veșnic amenințat de moarte, nu lipsește din această carte. Un erotism secret pătrunde frenetic în natură lucrurilor. Fantasticul transfigurează banalul. Tragicul se consumă în grotesc.” (Stelian Țurlea) ”Opera lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu seamă cel nevăzut, acela căruia are superstiția de a-i menține freamătul și respirația
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Vsevolod Cernei, Vasile Gârneț - la sfârșitul anilor optzeci de-abia începeau să se impună, ori, Cioclea era la acea vremea deja o celebritate), dar datorită faptului că îi plăcea să cultive versuri eruptive-teribiliste, cu un personaj liric mare amator de grotesc și gesturi de cele mai multe ori teatrale, iar versurile lui aveau o expresie „strident-hiperbolică”, criticii l-au înregimentat printre optzeciști, și chiar cap de serie, adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
ori să-l viziteze pe Andrei Sochircă la căminul studenților de la actorie. La recitalurile pe care le țineau acolo asistau și alți studenți de la teatru și fiind „obișnuiți cu un alt fel de poezie”, rămâneau de cele mai multe ori șocați de grotescul din poemele sale și maniera tragică în care acesta își exprimă sentimentele. Spectacolul „Dați totul la o parte că să văd” urmează să fie prezentat pe scena teatrelor din Bălți și Cahul, precum și pe cele românești. După douăzeci de ani
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
pare la fel de neverosimil precum scena în care grecii și spartanii se țineau de mâini. În <b>Prometeu în Atena</b>, poetica inversării stă sub un semn pozitiv: lumea de pe scenă e una a toleranței, în timp ce lumea reală e dominată de grotesc și violență. Inversarea are loc și la nivelul discursului teatral. Scopul teatrului nu mai e acela de a anexa realitatea, ci de a se apropia de ea. O spune chiar unul din membrii grupului Rimini Protokoll: „Realitatea nu e folosită
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
La 1611, 13 cavaleri rătăcesc prin Europa purtând idealul politic al fostului lor voievod: neatârnarea. Revenind în patrie, ei constată că noul domnitor, care nu le împărtășește visul, îi întâmpină cu foc și pară. Senzațională compoziția comică vecină ba cu grotescul, ba cu macabrul, a estropiatului lui Nicolaescu, personaj baroc plin de vigoare. În rest, debilitate generală. Peste 7 milioane spectatori.”"
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
1976 ; « Probleme dificile de analiză gramaticală », Chișinău, 1978 ; « Școală a gândului. Teoreme lingvistice », Chișinău, 1982 ; « Elemente de morfologie în clasa a VI-a » (în colab.), Chișinău, 1983 ; « Dicționar explicativ al limbii moldovenești », vol. II (redactor, în colab.), Chișinău, 1985 ; « De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii », Chișinău, 1993 ; « Româna corectă. Ghid de cultivarea limbii » (în colab.), București, 2000 etc.). A debutat cu poezii în ziarul raional « Calea spre comunism » din Cahul (1956). A publicat poezii în reviste precum “Literatura și
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
penibilă a furiei, ca să creeze spațiul și răgazul pentru empatie, regizorul alege cadre care cuprind și celelalte personaje, evidențiind elementul public al scenei. Împreună cu râsul 1 și cu atitudinea lui Lary, acest element mută accentul de pe drama lui Feli, pe grotescul situației și pe ridicolul la care s-a expus vulnerabilizându-se în acest fel. Din nou afectivitatea dezordonată exhibată necontrolat în public (de o femeie) este taxată prin reacția detașată a protagonistului. Dar dacă în scena din bucătărie, importantă era incapacitatea
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
Vincent Di Fate (el însuși un prolific artist science-fiction). a fost în mod tradițional abordată în pictură și ilustrații dar, începând cu anii 1970 a început să se regăsească și în fotografie. Arta fantastică explorează fantezia, imaginația, stadiul de vis, grotescul, viziunea și straniul precum și așa numita "Artă gotică". Fiind un gen derivat din simbolismul victorian arta fantastică modernă utilizează adesea teme precum mitologia, ocultismul și misticismul și în general caută să înfățișeze viața interioară (natura sufletului și a spiritului). Fantezia
Arta fantastică () [Corola-website/Science/326999_a_328328]
-
părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
cele ce se scriu sunt adevărate, reprezintă lectura naivă; Erudițian, care recunoaște împrumuturile de la alți scriitori, este lectura savantă. Stilul. G. Călinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenuează lipsa talentului descriptiv. Invenția verbală începe de la numele țiganilor, „un grotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin invenții onomatopeice unele atît de firești încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” și ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
povestiri ca "An Occurrence at Owl Creek Bridge", "The Boarded Window", "Killed at Resaca" și "Chickamauga". Pe lângă istoriile de război și cu fantome, el a mai publicat și câteva volume de poezie. Dintre acestea, "Fantastic Fables" anticipează stilul ironic al grotescului, gen care avea să devină comun în secolul al XX-lea. Una dintre cele mai faimoase opere ale lui Bierce este "Dicționarul diavolului", inițial o rubrică ocazională de ziar publicată prima dată în volum cu titlul "The Cynic's Word
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
care moderează conflictele sociale și garantează un echilibru social între clase, dar nu poate înlătura cauzele profunde ale conflictelor. Personajul are o adâncime analitică, fiind caracterizat printr-o sete de identitate. Autorul greșește în prezentarea conflictelor sociale, caricaturizându-i până la grotesc pe Tănase Scatiu și pe coana Profira, în timp ce țăranii sunt un personaj colectiv abia schițat. Comportamentul lor este dezorganizat, iar lipsa unor motivații clare face ca acțiunea lor să nu aibă forța acțiunii țărănești din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu. Conflictele
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
contemplatori se înclină, se extaziază. Nu fac trimitere aplicată la manelizarea domeniului sonor, pe care o depistăm zilnic, ci la manelizarea integrală petrecută la nivel intelectual, politic, social, la nivelul interrelaționării uzuale dintre persoane. Asistăm la căderea în insignifiant, în grotesc, în vulgar, în hilar, pe arii dintre cele mai diverse. Am invocat maneaua și succesul său fulminant la români. Includ în aceeași matrice atracția telenovelelor, a filmelor pornografice, a bricolajelor artizanale întâlnite la toate colțurile, a tapiseriilor cu Răpirea din
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
care sugerează o trăire interioară mai nuanțată decât cea pe care o impune relaționarea cu cei doi. În fine, În roluri episodice, atât Constantin Pușcașu, cât și Dumitru Năstrușnicu (cu un plus pentru acesta din urmă) reușesc să surprindă caricatural grotescul unui mod de a fi aflat În contrast cu incongruențele și adâncimile sufletești ale celor trei personaje de prim-plan. Premiera pe țară de la Iași l-a adus În Sala Studio nu doar pe autorul piesei, Attila Bartis, un scriitor deja consacrat
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
a generației resurecționale, cu versuri ce «nu forțează originalitatea prin mijloace violente, ci se mulțumește doar cu modesta îndeletnicire a exprimării unui conținut liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului; din contră, îl servește luminându-l, fără ostentație, prin contrast: " Când toamna-n stele e foc și
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]