1,078 matches
-
nu am ajuns în realitate!? Era clar. Urma să mă programez neapărat, pentru a mă consulta un medic specialist. M-au copleșit întrebările retorice, ca o pedeapsă a învățăturilor de minte, inimă și literatură. Am repetat câteva fraze, deoarece asemănarea grotescului este de necontestat. încerc, din nou, să procedez la fel ca la primul incident, să-l dau uitării, să-l agăț în cuiul incert al dilemei, dacă omisiunea a fost neintenționată sau premeditată, dacă a fost reală sau am avut
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizata grotesc. În sfârșit, Mircea Cărtărescu este fundamental un apolitic, care îi privește pe oameni cu o curiozitate rece, dusă până la cruzime și își folosește întreaga energie pentru a-și administra cât mai bine talentul, în timp ce Dan Stâncă, prea puțin impresionat de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
grădină zoologică și spațiul urban s-a șters cu desăvîrșire; o realitate în care, după căderea întunericului, cîinii vagabonzi fac legea iar cerșetoria a devenit ocupația dominantă a unei populații ajunse la sapă de lemn. (Într-o paranteză sugestiva prin grotescul ei, aș menționa ce-mi spunea un prieten bucureștean, binecunoscut analist politic: pe jumătate amuzat, pe jumătate oripilat, mi-a relatat că de fiecare dată cînd iese la jogging, e nevoit să-și umple buzunarele treningului cu pietre, pentru a
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
a lui Hașdeu și e de reținut în ansamblul prozei românești. Deși fructifică unele sugestii autobiografice de pe vremea neterminatei sale studenții, prozatorul e, aici, un modern prin detașarea superioară de întîmplările narate, cele mai multe romantice, dar, prin îngroșarea liniilor, pînă la grotesc, izbutește să surprindă cu măiestrie comportamentul personajului principal, inconformistul Toderită. În ordinea nu cronologică, ci a importanței estetice este, in sumarul acestui volum, "romanțul istoric" Ursita. Conceput drept primul episod dintr-un mare român istoric, Ursita e numai primul capitol
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc, de vis, de plonjare în fantastic, de magie și tenebre, de serenitate, de diurn și nocturn într-un amestec ciudat este dată de decorul construit, de Silviu Purcărete (descris pe parcurs), grandios și simplu, funcțional perfect, de luminile dumnezeiești care
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
în urma cererii expres formulate de președintele Constantinescu. Nu e prima oară însă cînd un lider sindical se lasă luat de apă și, în numele așa-numitului parteneriat social, confundă acuzația cu insulta. Mandarinatul liderilor de sindicat în România atinge prea adesea grotescul și e trist cînd un profesor ajunge în situația de a se putea lăuda că l-a făcut mincinos și i-a cerut demisia unui profesor de talia lui Andrei Marga. Acesta din urmă își păstrează greutatea senin specifică și
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]
-
suporturilor ideologice ale Puterii. Mai întâi sub ceaușism, apoi în hibridul politic și social care l-a moștenit, inclusiv în independenta de țara și de idealurile lui Eminescu Basarabie (fenomenul ar merita o examinare separată), ceea ce sporește și mai mult grotescul delirului festivist orchestrat an de an. Nimeni însă nu sesizează absurdul, enormitatea situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în care țăranii, pământul și boierii sunt parte a
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un caz de întunecare a minții din senin. Mecanismele conviețuirii țin deja de psihopatologia vieții cotidiene. Spaima personajelor se face halucinație. Prin implozie sau explozie ea devine
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
altfel, nu e nevoie să faci apel la mărturiile de ieri, când presa de azi abundă în relatări grotești despre bestialitatea societății românești. Am fost tentat, multă vreme, să dau vina pe "baronii presei" pentru predilecția maladiva acordată de ziare grotescului, respingătorului, bestialului și putregaiului. Într-adevăr, ca la un semnal, ziarele "naționale" și-au deschis paginile aproape exclusiv "bubelor, mucegaiului și noroiului" magistrului Arghezi. Orice e pervertit, bolnăvicios, dement și mincinos trezește interesul clocotitor al unei populații infantilizate, incapabilă, parcă
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
Caragiale, ca să folosim o aserțiune care a făcut carieră, se oglindește cel mai bine în maniera realizării personajelor. Titus Popovici este, în această privință, un maestru neîntrecut. Disciplină dezordinii etalează o adevarată galerie de personaje, de la cele care poartă patina grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif Visarionovici Djugasvili - Stalin, artizanul unei terori inimaginabile, al lui Mao Zhe Dong, surprins într-o atitudine de "Buddha viu, care din înălțimea secolelor
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
-ului, Hanno Höfer, pentru Dincolo. ăntr-un sat de graniță, o nevasta cicălitoare (Coca Bloos) ași trimite, cu forța, bărbatul, un grăsan bonom (Nicolae Oprită), la bișnița, "dincolo" - dincolo, peste graniță, dar omul va ajunge la celălalt "dincolo", pe lumea cealaltă. Grotescul mărunt al fiecărei zile se ciocnește - scurt, mortal! - cu misterul fatalității tragice. De multă vreme un film românesc, fie el și scurt, nu ne-a transmis cu atâta pregnanta faptul că autorul lui are, cu adevarat, talent. Hanno Höfer, ăn
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
imaginație de greutate/ de prea mult rost/ nici nu mai cred că a fost libertate/ an eul măzgălit pe fruntea poetului/ poate o slujbă de pomenire la ora amiezii/ an bisericuța lui literară!" (Acre poftele). Visul ănsusi e demonic-senzual, ăn grotescul sau se oglindește o nostalgie a inocentei:"Visul/ stă spănzurată o tărfă de-oglindă și vămuie vămuie/ stoarce panza copilăriei uleioasa"(Exerciții ăntr-o jumătate de vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
săi de-antărt de la Consiliul Culturii! Ipostază era ridicolă nu pentru că, după știința mea, cinepatriotul nu are o pregătire de specialitate - asta în România nu constituie o problemă! Ci pentru că mi se părea jenant că un ins care a poleit până la grotesc "istoria națională" are obrazul să-și dea cu părerea într-un domeniu pe care el însuși l-a spurcat decenii în șir. Efectul a fost, după cum se știe, contrar: respingerea în masă de către elevi a obiectului numit "istorie". Orice profesor
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
dintre cele mai captivante. În sfârșit, "Bizarmonia" este un mare spectacol cu trei autori, compozitorul Nicolae Brândus, regizorul Alexandru Tocilescu, coregrafa Raluca Ianegic; grandoarea unei spiritualități tipic balcanice ne este revelata în valorile ei atât de contradictorii ce ating limitele grotescului, ale tragicului, aspecte formulate cu o frenezie de-a dreptul copleșitoare. Concursul formației "Pro Musica Nova", din Cluj, a fost entuziasmant. Temeinic pregătit, concertul Orchestrei de Cameră Radio s-a bucurat de conducerea dirijorului Cristian Brâncuși; "Interval 19", lucrare datorată
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
din fața oricui/ mâncarea gătită de mine o înghit în picioare/ știind că există cineva mai flămând” (p. 51). Concretețea imaginilor (și nu amănuntul că două dintre poeme se numesc Psalm, nici acela că dimensiunea înalt religioasă face casă bună cu grotescul și disperarea) mă încurajează să vorbesc despre arghezianism aici. Un arghezianism de fond, unul freatic, desigur. Fiindcă Marta Petreu resuscitează o direcție de efect (poate cea mai de efect) a poeziei române, fără să lase impresia de afinitate ancilară. (Așa cum
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
Szymborska, Herbert, în ultima vreme Rózewicz, și preotul JanTwardowski. Din secolul al XX-lea este încă vie creația lui Galczynski, poetul magic, un mare liric, care în fiecare slovă găsea poezia și o lega meșteșugit cu ceea ce s-ar numi grotescul, cu micile forme teatrale; a fost de asemenea un mare satiric. În schimb, dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii. Limba lui Milosz nu-i plastică, nu-i vie, nu are charismă, se
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
sutelor și miile de epigoni. Poate fi imitat, dar există pericolul de a deveni un creator banal. Personal, apreciez mai mult piesele lui de teatru, care abordează și oglindesc ciocnirea dintre impetuosul nou cu vechea inerție: canonul se debarasează de grotesc, viața e o stradă, pe care ne cunoaștem în grabă, ca imediat să uiți totul. Pe de altă parte, în creația Szymborskiej, pe care ai pomenit-o, totul e relativ și schimbător, ca „Norii” - de fapt un credo poetic al
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
atât de la moda corectitudine politică. Voi mai spune doar că virulența concetățeanului meu m-a molipsit într-un singur sens; gândurile mele nu s-au îndreptat pur și simplu spre România (țara mea haotică și imprevizibilă, unde venalitatea coabitează cu grotescul) de care vrând-nevrând sunt legată pentru totdeauna, ci înspre cultura română. Din 1999 încoace m-am sălășluit oarecare vreme în străinătate, având un contact mai direct cu două culturi: cea americană și cea franceză. Pe amândouă le-am perceput a
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
În aceeași ordine de idei S. Damian a vorbit despre profetismul romanelor lui Kafka, prevestitoare ale totalitarismelor epocii noastre. Mihai Sin a vorbit despre "patetismul asumat" al romanului și despre ceea ce a considerat că este, în prezent, o absolutizare a grotescului în roman. Despre romanul liric a vorbit Justin Panța, iar Aura Christi despre romanul scris de poeți. "Critica literară față cu romanul" a fost tema unei alte "sesiuni" a Colocviului, una dintre cele mai animate. Cele mai multe discuții, și controverse, le-
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
odiseea de mucegai sau rapsodia de "cuvinte potrivite" din universul arghezian". Ca și: " G. Călinescu a făcut, incontestabil, mult pentru cîțiva dintre clasicii noștri. Nu e mai puțin adevărat însă că ispita caricaturii și a deriziunii îl stăpînesc pînă la grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga salbă de tablete ale rușinii
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
comun; dacă ar fi să mă refer la același spirit al epocii, aș spune că Valjan reușește să îmbine patetismul unor scene din Idolul și Ion Anapoda sau Jocul de-a vacanța cu verva din Gaițele și Ultima oră, cu grotescul din Titanic vals și delicatețea ce străbate uneori Omul cu mârțoaga sau Capul de rățoi. Văzute însă în efervescența anilor dintre războaie, de altfel foarte asemănătoare celei din tulburile noastre vremuri, Generația de sacrificiu, Ce știa satul, Nodul gordian își
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o materie primă pentru visare, iar grotescul și degradarea din jur, ultimii pași înaintea unei mîntuiri prin puterea imaginației. Scrutînd această vecinătate fragilă, care generează simultan traume și stări de halucinație și de transă, pictorul scrie adevărate poeme în a căror aureolă învăluie realitatea așa cum albinele bandajează
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și îl sfințește/ Dar de rouă
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
distanțare de clișeele vechilor interpretări se impune și la nivelul înțelesurilor metaforice. Căci diferența între simbolism și expresionism nu este decît marginal terminologică. În realitate simbolismul ornamentează realul, supralicitează imagistic (pînă la incantație) posibilitățile limbajului, pe cînd expresionismul înclină spre grotesc și disonanță, altfel spus concentrează, simplifică, stilizează existența, dă prioritate unor proclamații anticonformiste, antirăzboinice, antiburgheze (în sensul ostilității față de cei ce desfigurează visul). Două articole apărute în urmă cu cîtva timp în România literară, constată, odată mai mult, că la
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]