722 matches
-
spunea. Tătuța și-a justificat mereu intenția de a rămâne cu niște fotografii decupate dintr-o revistă, tătuța era îndrăgostit de jumătatea plină a paharului. Bătrânul nu s-a temut niciodată de moarte; a călca-o de câteva ori pe grumaz prin tranșeele Oituzului, la Odessa, la Cotu Donului; a lovit-o cu bocancii în plex, i-a suflat fum de mahorcă în ochi; tătuța a scuipat-o când a fost pus să mintă despre o crimă în lagărul Bogorodski, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu blândețe, înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând în mâini un lanț. El însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit în tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-ai vrut să te potolești cu nici un chip. Astăzi te arunc în focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu se face să vorbesc cu străinii oricum ei nu-mi cunoșteau glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hățul, dar degeaba ! Să-mi facă ce vor, nu mă ridic. Nu! Nu vreau ! Nu azi ! Nu ! Chiar și stăpânii mei au dat fuga din casă să-i întrebe pe străini de ce mă dezleagă ! Cel care-și lăsase mâna pe grumazul meu, răspunse: "Domnul are nevoie de el". Am auzit bine ?! Mi-am întors urechea spre el dar chiar așa spusese: "Domnul are nevoie de el". Hei, dar asta schimbă lucrurile. Visez sau chiar e adevărat ?! Însuși Regele (ce altceva putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar mi-era și frică. Oare ce va zice Regele? Poate că străinii se înșelaseră, regele vroia un cal. Ce-o să se întâmple cu mine ? Mergeam, dar începusem să mă las mai greu dus înainte. Cel care ținea mâna pe grumazul meu, mă îndemna : acuș-acuș, hai, aproape am ajuns. Mă uitam în jos, la colbul drumului, și-mi era tot mai frică. Apoi s-au oprit. Înțelesesem că am ajuns. Erau mulți oameni acolo, dar s-au dat cu toții deoparte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
domn Cotescu la Oprișeni, și-a slobozit ciobăneștii în voie în toată ograda. Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare și, Pantelimon mă cheamă... către codru des. Rămasă de una singură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
băieți să-i las toată iarna supraveghetori la saivan numai în tovărășia câinilor și a haitelor de lupi înfometați. Iar tu, cu cea mică pe cuptor, descurcă-te cum te-o tăia capul, Mălină-soro! Ia traista-n băț, colțunul la grumaz, așază tarnița pe huțul și rupe cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai cu lapte-husleancă, hribi în saramură și caș de vacă nu-i chip să ieși din iarnă, Trifănele! Dar musteața cu sfârcurile băț de la sacâz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite în frenezie la picnic sub copacii înlăcrimați, întinzând disciplinat păturică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tu de-acolo de unde te duc, asta-i altă poveste... Dar atunci n-ai să mai fii problema mea. Dacă nu le-ar păsa de tămbălău, mi-ar fi făcut felul chiar aici. Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd urmele. Și Între timp câte se pot Întâmpla.... Fără ocolișuri, Saldaña se arătă de acord. — Așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strangulare cu sinistrul cerc numit garotă. E adevărat că nici țopăitul la capătul unei coarde sau funii nu era făcut să-i stârnească entuziasmul; dar măcar nu-l expediau pe nenorocit pe lumea ailaltă cu garoul acela dezonorant răsucit pe grumaz, cu mutra de groază a executaților, cu călăul zicând: iertați-mă domnia voastră că-s doar un executant etcetera, naiba să-i ia pe executanți și pe ăi de-i trimit, care pe de altă parte sunt mereu aceeași. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discuției cuprindea În ea mai multă primejdie decât o incursiune nocturnă de-a olandezilor când el tercio dormea dus cu capul pe fasciile pregătite pentru asaltul de a doua zi. O conversație ca asta Îl duce pe om drept cu grumazul În colanul funiei de cânepă. Și În momentul acela el nu dădea un ban pe gâtul lui. — Să mă ierte Excelența Voastră, dar nu-mi aduc aminte de așa ceva. N-ar fi rău să Încerci să-ți amintești. Mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
felul acesta fiecare amănunt din existența proprie, mărindu-l și în același timp micșorându-l. Théodore Géricault a pictat două capete retezate - „proaspete“, dacă se poate spune așa - după ghilotinare. Zac pe o pânză de in și sângele curge din grumazurile tăiate. Dar pentru mine și pentru bunicul imaginea dezvăluia o posibilitate ascunsă: prin gura căscată ajungi într-o lume pe care Géricault n-a putut s-o arate în întregul ei, căci tabloul trebuia să fie coerent, bine structurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
doar în dar de la Coroană. A fost un gest frumos al Coroanei, altfel numită și Consiliul Domeniilor. Dar sigur că puteau intra dacă încăpeau. Intrați și priviți amândouă camerele. Au fost siliți să se aplece. Nu puteau să-și îndrepte grumazul și genunchii. Stăteau încovoiați și îngrămădiți în cabană și se minunau că Elis din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei, a spus unul dintre ei. Pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rău decât abuzul puterii asupra scriitorilor este abuzul scriitorilor împotriva lor înșiși. Ca acum, la jubilee și ceremonii de comemorare și manifestări de tot felul! în final, după ce coborâse de pe calul de rasă puternic și stătea alături, bătându-l pe grumaz și mângâindu-i botul, a spus: Așa merg lucrurile. Și în Germania, în timpul acelei scurte călătorii, care mai apoi s-a dovedit a fi ultima noastră aventură comună, am continuat să întrebăm de Biblia lui Doré, ediția care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
A.E. - „Caligraful”) Doar autorului. Și timpului; schimbă conotațiile, lăsând litera neatinsă: „Să i se taie capul!” - de pildă. Acum trei sute de ani, să zicem, nimic mai simplu. Legal, în urma unei judecăți - sau abuziv, în funcție de împrejurări -, imprudentului i se reteza grumazul. Sintagma „Să i se taie capul!” era ca o execuție aproape împlinită. O secure verbală: suna înspăimântător, acesta era scopul prioritar. Chiar și judecătorii, rostind-o, erau trecuți de un fior. Acum, cuvintele-sabie doar că nu te fac să pufnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a-i folosi trăsurile, acum ale ei. Care erau trei. în fiecare duminică se așeza într-una din ele și făcea o plimbare în jurul lacului. Birjarul cînta dumnezeiește la scripcă, iar caii știau singuri drumul, așa că hățurile le atîrnau de grumaz. El îi mîna fluierînd un ceardaș, uneori acompaniat de vioară. Toți de pe marginea drumului vorbeau: - Iată-l iarăși pe Sabath, cu caii lui țopăind ceardaș! Cînd a simțit c-o să moară, bunica-mătușă și-a încuiat toate cele cinci case
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
citit-o vreodată. Cartea aceea de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit și l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulți grumaji mătăsoși și am simțit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toți bidiviii înaripați l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Și am fost uimit să-nțeleg că toate poveștile, sute și sute, pe care le-
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
întinsă între martir și erou,/ iar inima se sfîșie în cutia pieptului prinsă între tot felul de tremuriciuri/ ca un pîntece femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă al gurii mele/ și grumazul cum flutură în urmă ca o mînecă goală/ pe cînd la capătul ei capul mi se lățește asemeni unei palme/ pocnind pe luciul unei pietre.”. Este prima secvență din Izgonirea din poezie, marele poem din Addenda; și printre puținele, din
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de data asta clar, în megafoane. Și lama. Revenit, luciul ei m-a acoperit din nou de sudoare. Printr-un brînci, fugarul mi-a ordonat să răspund. Să iau legătura cu ei. M-a înghiontit cîțiva pași în față. Cîrligele grumazului mi-au scîrțîit rezervat. Stătea în umbră, cu pistolul întins. N-ar fi fost nevoie. Dirijat de el, am zvîcnit din pădure înspre lumină, în plin cîmp. M-am zgîriat în lanul de ierburi. Mi-am netezit cămașa pe piepți
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet pe care, auzindu-l și simțind fiori pe grumaz, cheliosul, lipit de spinarea lui Pârnaie, se abținea cu greu să nu strige de fiecare dată „Iadeș!”, ca sub amenințarea unei iminente descăpâțănări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea pe piept, se putea spune că e un om
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fața-n sus, izbucnind în râs, cu ochii încă închiși, și fără măcar să-și miște capul, îmi indică zona lui inghinală, uite ce-ai făcut iar, mă animalule, mă, nemâncatule, mă șicanează Țeus cu glas hârâit, apoi mă prinde de grumaz și îmi îndreaptă brutal țeasta într-acolo, eu opun rezistență, bărbia i se ridică, tendoanele gâtlejului i se umflă, creștetul capului i se adâncește în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se înșurubeze, pieptul i se înalță
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
a celor cinci animale. O altă comoară o constituie confucianismul, atât de aprig înfierat în perioada revoluției culturale. Încetîncet valul înnoitor punctat de manifestații pline de sloganuri mobilizatoare, condamnări energice, oameni purtați pe străzi cu coifuri de hârtie pe cap, grumajii și mâinile prinse în jug și pancarte atârnate în față și spate inscripționate cu învinuirile ce li se aduc, reuniuni înflăcărate, zgomotoase, în care strigătele și aplauzele însoțeau vorbele animatorului, afișe scrise cu semne mari și roșii s-a stins
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
-mi numere faptele bune care aveau să atragă dușmanii totul era pregătit ca la carte dar nici un paznic nu s-a dovedit totuși în stare să scoată din calendar de pe traiectorie clipa în care am simțit un harpon undeva pe grumaz - să fi fost gândul neiertător că fratele meu geamăn se întorsese de șapte ani prea tânăr și prea resemnat în pământ la ai noștri iar eu mai credeam că ar fi de datoria mea să renasc ? Celor ce profețesc improbabilul
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
vede de-ale lui, cu codoșlîcuri și plictiseli ucigătoare, odihnă, odihnă, odihnă... și amănunte care nu se (mai) leagă, asemeni energiilor arse fără rost de Octavian, din ce în ce mai puțin student, în ,combinații" muncitorești. Sub pielea asta solzoasă care se strînge pe grumajii tinereților irosite mai rămîn întîmplări limpezi, din tîrgul de-altă dată, tablouri de epocă recondiționate artistic. Numai ele, fără să socotim firimiturile de biografii, dialogurile, intermezzo-urile lirice scrise cu duioșia stăpînită cu care gîndești la viața ta, atît de
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]