104 matches
-
cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii „fiorini” de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii). Dante Alighieri
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii). Dante Alighieri se naște la Florența pe 14 mai 1265 într-
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere și Ghibellinii sunt expulzați din oraș. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracțiuni: „bianchi” (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - și „neri” (negrii). Dante Alighieri se naște la Florența pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiția ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporație artizanală. Dante se înscrie în corporația medicilor și farmaciștilor, și în cea a bibliotecarilor, cu mențiunea de „poet”. Se afiliază fracțiunii „Guelfilor albi”, care se opuneau influenței papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295, este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei șase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei șase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "„Signoria”". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - „albii” și „negrii” - din rândul Guelfilor, au fost exilați pentru a se menține liniștea în oraș. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracțiunea „negrilor” preia puterea politică în Florența, lui Dante i se interzice prezența în oraș și este condamnat la
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
comunității, ca Filippo da Sterpeto și Oddone di Scarito. Pe atunci denumiți consuli, astăzi căpitani comandanți. Poporul emite legile statului, a organizației comune, cu toate că stau încă sub legăturile feudale ale episcopiei Sân Leo. În restul lumii, împrejur decurge război între Guelfi și Ghibellini. Rimini este pe mâna Guelfilor aliați cu papă și conduși de curtea Malatesta. La Urbino Ghibellinii aliați cu împărat aparțin de Montefeltro. Sân Marino se află între aceștia. O comună se aliază cu Montefeltro ca să se elibereze de
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
di Scarito. Pe atunci denumiți consuli, astăzi căpitani comandanți. Poporul emite legile statului, a organizației comune, cu toate că stau încă sub legăturile feudale ale episcopiei Sân Leo. În restul lumii, împrejur decurge război între Guelfi și Ghibellini. Rimini este pe mâna Guelfilor aliați cu papă și conduși de curtea Malatesta. La Urbino Ghibellinii aliați cu împărat aparțin de Montefeltro. Sân Marino se află între aceștia. O comună se aliază cu Montefeltro ca să se elibereze de episcop. Dar acest deziderat se realizează numai
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
aceste două idealuri. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renașterii. s-a născut pe 20 iulie 1304 în Incisa in Val d'Arno, în apropiere de Arezzo, fiu al notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco, guelf alb, prieten cu Dante, exilat din Florența din motive politice). După copilăria petrecută în Toscana, în 1311 familia se mută la Carpentras, în Franța, aproape de orașul Avignon, unde Petracco spera să obțină o slujbă la curtea papală, care își avea
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
în 1212, și încoronat pe 9 decembrie 1212 în Mainz; o nouă ceremonie de încoronare a avut loc în 1215. Autoritatea lui Frederic în Germania a rămas discutabilă, și a fost recunoscut doar în sudul Germaniei : în nord, centrul puterii guelfilor, Otto a continuat să dețină puterea regală și imperială (drept contra-împărat), în ciuda excomunicării sale de către Papă. Dar înfrângerea militară decisivă suferită de Otto la Bouvines l-a obligat să se retragă pe ținuturile ereditare guelfe, unde a murit, practic fără
Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/308370_a_309699]
-
Țelul refacerii unității imperiului era profund contrar și țelurilor regelui angevin al Napolelui și Siciliei. Italia era prea divizată, iar particularismele sale erau prea numeroase și contradictorii. Împăratul și suveranul pontif aveau de partea lor grupurile numeroase ale Ghibelinilor și Guelfilor. În ianuarie 1311, împăratul a sosit în Italia și în drumul sau spre Roma, a fost întâmpinat cu războaie în care se implicau diverse facțiuni rivale. Henric al VII-lea nu înainta ca un pacificator așa cum speră, ci în mijlocul unui
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
vechi. Se crede că regele merovingian Dagobert I a construit aici o fortificație în secolul al VII-lea pe care carolingienii care i-au urmat au folosit-o ca palat regal și imperial. În 1268, după ce a trecut din mâinile Guelfilor în cele ale Hohenstaufenilor, castelul a fost preluat de către prinții-episcopi din Konstanz, care l-au folosit ca reședință de vară, iar din 1526 ca reședință permanentă. În 1750 s-au mutat în Castelul nou ("Neues Schoss"), unde au stat până la
Meersburg () [Corola-website/Science/304686_a_306015]
-
interesele naționale sau particulare creaseră partide politice gata să se înfrunte, unele tânjind după fărâmițarea feudală de altădată, altele vizând o mai mare putere în stat. Papa redeschise conflictul dintre sacerdoțiu și imperiu, conflict susținut de cele două tabere adverse, guelfii și ghibelinii, Anglia reluase ostilitățile cu Franța, în timp ce aceasta era amenințată de împăratul Frederic al II-lea, căruia puțin i-a lipsit să-l facă prizonier pe Ludovic al IX-lea la Vaucouleurs, unde regele încrezător, se dusese să trateze
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
o dependență a Bavariei față de monarhia germană. În 976 Bavaria se separă de principatul Carintia (Kärnten)."Ostarrîchi; prințul de Babenberg" caută să redobândească și reușește în parte să obțină suveranitatea Bavariei prin crearea "Marcha orientalis". Începând din 1070, în timpul dinastiei Guelfilor ("die Welfen"), poziția principilor bavarezi se reîntărește. Conflictul dintre Guelfi și dinastia Stauferilor ("die Staufer") se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul ("Heinrich der Löwe") (1129-1195) al Bavariei
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
se separă de principatul Carintia (Kärnten)."Ostarrîchi; prințul de Babenberg" caută să redobândească și reușește în parte să obțină suveranitatea Bavariei prin crearea "Marcha orientalis". Începând din 1070, în timpul dinastiei Guelfilor ("die Welfen"), poziția principilor bavarezi se reîntărește. Conflictul dintre Guelfi și dinastia Stauferilor ("die Staufer") se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul ("Heinrich der Löwe") (1129-1195) al Bavariei, care făcea parte din ramura saxonă a Guelfilor. Istria și
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Conflictul dintre Guelfi și dinastia Stauferilor ("die Staufer") se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul ("Heinrich der Löwe") (1129-1195) al Bavariei, care făcea parte din ramura saxonă a Guelfilor. Istria și Steiermark nu mai fac parte din Bavaria. În perioada dintre anii 1180-1918 dinastia domnitoare în Bavaria a fost cea a familiei Wittelsbach. Perioada dntre 1255-1503 a fost o perioadă tulbure de fărâmițări a Bavariei în principate mai mici
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
a căzut în mâinile lui Eccelino din Verona. În 1311 Împăratul Henric al VII-lea a asediat Brescia timp de șase luni, timp în care și-a pierdut trei pătrimi din armată să. Mai tarziu Scalingeri din Verona, ajutat de guelfi (ghibellinii) aflați în exil, a încercat să subjuge Brescia. Cetățenii Bresciei au apelat la ajutorul lui Johannes de Luxemburg zis "orbul", dar Mastino ÎI della Scală l-a izgonit pe guvernatorul numit de acesta. Autoritatea să a fost in curand
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
de războaie l-au distrus (în 1127). În 1159 a fost reedificat de către împăratul Frederic Barbarossa, aliatul orașului împotriva milanezilor, care l-a întărit cu ziduri puternice și a construit fortăreața Bradello; mai apoi a fost agitat de partidele Vitanilor, guelfii și de partidul Rusca, ghibelinii. Rusca ghibelinilor a schimbat Como pe Lugano cu Filip Maria Visconti. Odată mort Filip M. Visconti, orașul a trecut în stăpânirea conților Sforza, iar din 1521 a îndurat dominația spaniolă. Din 1724 pe cea austriacă
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
Italia centrală. Până în secolul al XIII-lea, politica italiană a fost dominată de relațiile dintre împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în conflict, fie de partea primului (ghibelinii) fie de partea celei de a doua (guelfii) după cum le convenea pe moment. În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul Scaun, comunitățile locale au căutat să
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Guelfii și ghibelinii au reprezentat facțiuni care și-au disputat puterea în mai toate orașele și comunele din Italia medievală, mai cu seamă între secolele al XII-lea și al XIV-lea. Cele două grupuri susțineau Statul papal, respectiv pe împăratul
Ghibelini () [Corola-website/Science/315001_a_316330]
-
provine, după toate probabilitățile, de la numele castelului Waiblingen, aparținând regelui Conrad al III-lea de Hohenstaufen, în timpul disputei sale cu ducele de Bavaria, susținut de papalitate. Pronunțat ca "Wibellingen", numele castelului a devenit în limba italiană "Ghibellino". Cele două denumiri, guelfi și ghibelini, au apărut în Italia în vremea împăratului Frederic I "Barbarossa".
Ghibelini () [Corola-website/Science/315001_a_316330]
-
Italie sub controlul său s-au dovedit la fel de inutile ca și ale bunicului său, iar moartea sa în 1250 a marcat sfârșitul efectiv al Regatului Italiei ca unitate politică. Au continuat conflictele dintre susținătorii Imperiului (ghibelini) și cei ai Papalității (guelfi) în toate orașele din Italia, însă aceste dispute aveau tot mai puțină legătură cu originile celor două tabere. Cu toate acestea, ideea de Regat al Italiei nu era cu totul lipsită de sens. Împărații care s-au succedat în secolele
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
de fiul grec al lui Bonifaciu, Demetrius, cu Montferrat a devenit scopul moștenitorilor din Italia ai marchizului Bonifaciu, cu toate că această dorință nu s-a materializat niciodată. În secolul al XIII-lea, Montferrat a oscilat o vreme între cele două tabere, guelfii și ghibelinii, în timpul marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Bavaria lui Leopold al IV-lea, markgraf de Austria. Cu toate acestea, Henric "cel Mândru" și-a menținut loialitatea din partea supușilor săi. Ca urmare, a izbucnit războiul civil, moment care este considerat ca fiind primul act al viitoarelor lupte dintre guelfi și ghibelini, care se vor extinde în principal pe teritoriul Italiei. După moartea lui Henric(octombrie 1139), oponenții au continuat lupta contra Hohenstaufenilor, grupându-se în jurul fiului acestuia, Henric Leul, susținut de saxoni, ca și de fratele său, Welf al
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
i-a lăsat acestuia întinsele sale posesiuni, incluzând Toscana, Ferrara, Modena, Mantova și Reggio. Dat fiind că dinastia Welfilor a fost susținătoare a papalității în controversele legate de Lupta pentru învestitură împotriva Imperiului, aliații papei au început să fie numiți guelfi. Ducele Henric al IX-lea "cel Negru" de Bavaria între 1120 și 1126, a fost primul dintre cei trei duci din casa de Welf cu numele de Henric. Fiul său, Henric al X-lea "cel Mândru", de asemenea duce de
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]