141 matches
-
luat la poceală, l-au lăsat să doarmă o săptămână În pătulul de porumb și l-au transferat la alt liceu agricol, În alt sat. Și acolo se hrănea mai mult cu bătaie și tutun. Deși era slăbănog și-i hârâia pieptul, ăi de la Încorporare l-au considerat sănătos, ba chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite, ușile, dulapurile, poate uitase să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tineresc, în ciuda hainelor sale sport, iar eu o privesc plină de ostilitate pe sora aceea medicală elegantă, care se plimbă calmă printre bolnavi, de parcă m-ar fi învins deja într-o bătălie pentru inima lui. Hai să îți scoatem termometrul, hârâie vocea mea, a trecut destul timp, dar el își clatină capul în semn de protest, încăpățânat, numai când va spune sora, zice el printre dinți, iar eu mă enervez, nu îmi vine să cred, Udi, ai nevoie de încuviințarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce vom trăi, dar spun imediat pe un ton energic, nu este cel mai bun moment pentru a lua astfel de decizii, Udi, trebuie să te liniștești, din câte se pare, ai coborât mult prea repede din pat, dar el hârâie, știi ce înseamnă să strici o excursie, știi cum se uitau la mine, ce se va întâmpla, Naama, ce vom face? Mă ridic greu și îi întind o mână, îl trag după mine ca pe un copil neascultător care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la fiecare copil care va trece pe lângă mine pe stradă, voi căuta puloverul acesta. Va mai avea încă o mie de pulovere, hârâie Ilana în bătaie de joc, fetița ta va fi bogată, acesta va fi cel mai urât pulover al ei, Hani aproape că izbucnește în lacrimi, este urât? Ți se pare urât? Îl flutură deasupra capului ei, cât de bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o spumă subțire în colțurile gurii, Miron Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru a auzi cât mai bine vocea care deocamdată hârâia pentru a se drege. Era Ripley. ― Toată lumea la raport. ― Nu e prânzul și nici cina n-are cum să fie, zise Parker, dezorientat de acest ordin. Una din două... ori ne pregătim de descărcare, ori... Căuta un răspuns pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unda de șoc îi atinse pe Parker și Brett tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise Brett privindu-și colegul. Parker ajustă un control, șterse sudoarea care i se scurgea pe frunte. ― E aproape. Încă o jumătate de grad și va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu un fular basca țeapănă pe care și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el ? ... Auzi ! Spune și tu ! Spune de când ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne iubim ! Păi cine-i făcea lui baie în albioară ? ! Seara trăgeam mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl hârâiră nițel. Salubrizatorii observară mișcarea și auziră mărâiturile canine. Deși, când s-au întâlnit, la intersecție, părea că nu s-au luat în seamă, unii cu alții, totuși, ei l-au văzut bine, l-au cunoscut, cine e, iar acum, rămaseră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
însoțitori, dar cu un nume nou: începu să i se spună de-atunci Omar Teroristul. Pe când lucrurile păreau să se-ndrepte pe o cale știută, Omar se îmbolnăvi. O bronșită îl ținu la pat vreo trei săptămâni, pe când pieptul îi hârâia ca o tobă spartă. Godun urcă în mansardă de două-trei ori, iar ceilalți cinci veniră pe rând. Serafina, femeia în casă, îi aducea supă o dată pe zi și îl obliga să bea ceaiuri. Max-Dinte și Pablo îi propuseră un televizor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
decizia de încadrare, a chemat pe subofi țerul de la magazia de îmbrăcăminte și armament și a dat ordinul să mă echipeze și să dea armamentul din dotare. Amș fost echipat cu ce au găsit. O pereche de bocanci mari de hârâiau pietrele pe trotuare încât și pisica data de mama ca zestre, de pe prispa casei mă auzea de departe când mă apropiam de casă. Și astfel, în loc să ajung învățător după dorința mamei, am ajuns milițian (cum se zice din popor - din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta e ideea lui de paradis. În tabloul de deasupra patului, un cîine de vînătoare hîrÎie o rață de o aripă. Wakefield Își dă cu un pic de apă pe față și coboară să se Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prima seară pe care o petrecem aici și probabil că vor să-i cunoască mai bine pe toți. În plus, o știi pe mama. Pun pariu că a muncit pe rupte să pregătească o cină delicioasă. — Deci, asta Înseamnă „nu“? hîrÎi eu pe un ton nefericit. — Să ți-o spun pe-a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și cu fața schimonosită, fiecare mușchi mă durea și pulsa, însă mâna-mi era în continuare lipită de scândură, și nici să înceteze nu i-am zis, adevărat că nici n-aș mai fi putut, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla goală lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clasei muncitoare s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spre Dealul cu Cruci, murmura cuvintele rugăciunii. Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]