303 matches
-
sentință judecătorească absurdă, menită să acorde calitate estetică de cedent și cesionar unor șperțari care stau la umbră și beau adălmașul vînzării locului. Noua conducere a FRF, întinerită, internaționalizată și milenaristă, scoate ștampila din buzunar și o pune zgomotos pe hîrțoage, iar la eventualele întrebări legate de aceste „cesiuni“ - care, de fapt, sînt vînzări de locuri - răspunde distant că nu există paragrafe în regulament care să interzică procedeul. Și ceea ce nu e interzis e, firește, permis. Hectarele și chintalele de „cesiuni
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
olimpic la individual compus în concursul masculin de gimnastică, ramurile de măslin împletite în coroniță ședeau ca tichia de mărgăritar pe scăfîrlia chelului. Domnul Hamm-Hamm - sau Hau-Hau, dacă vreți - sărise ca o plăcintă și picase pe masa juriului, fleoșc, peste hîrțoage, aparatură electronică și pixuri primite suvenir de la niște candidați la organizare. 9,137 pentru o săritură de chiftea răscoaptă. Apoi 9,837 la fiecare dintre următoarele două aparate. Aceste note se dau la băieți în foarte puține situații. Fie dacă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu e în valiză, e aici. Bătu ușor cu palma o servietă din piele, pusă pe banchetă. — Două milioane de dolari. E prețul care mi se cere pentru teancul ăsta de hârțoage. Documentația tehnică, completă, pentru un elicopter de luptă. O minune. Mă întreb cum de pot inginerii ăia, care nu-s plătiți cu lunile, să fabrice încă mașinării de nivelul ăsta. Elicopterele Apache americane sunt, pe lângă, astea, niște cutii de conserve
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
consumismul, ce a impus noi modele umane, au instituit cu vechile culturi populare o relație complet nouă și deci revoluționară în cadrul universului capitalist. Acum doi ani, pe o tarabă din Porta Portese 1, un vânzător ambulant napolitan a vândut niște „hârțoage vechi” unui cumpărător cult. Vânzătorii ambulanți care vin de la Napoli la Porta Portese aparțin încă, în limitele posibilului, vechii culturi populare: în mintea lor, conexiunea gândurilor, judecăților, evaluărilor, relațiilor sociale se supune unor reguli cărora burghezul le cunoaște doar litera
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și cumpărătorul cult se arată a fi întru totul tipică: este vorba despre cumpărarea-vânzarea unui bun de proveniență ambiguă. Pungașul napolitan va fi rămas cu siguranță convins că l-a „tras pe sfoară” pe cumpărătorul „fraier” care se interesează de „hârțoage vechi”; iar cumpărătorul va fi rămas satisfăcut atât de achiziția excepțională, cât și de faptul că s-a comportat cinstit cu acea „mască” napolitană. „Hârțoagele vechi” erau un pachet de corespondențe de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
siguranță convins că l-a „tras pe sfoară” pe cumpărătorul „fraier” care se interesează de „hârțoage vechi”; iar cumpărătorul va fi rămas satisfăcut atât de achiziția excepțională, cât și de faptul că s-a comportat cinstit cu acea „mască” napolitană. „Hârțoagele vechi” erau un pachet de corespondențe de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa Avigliano, viitoarea lui soție. Enzo Siciliano 3, ajuns în posesia acestui manuscris voluminos, l-a publicat - precedându-l de o introducere meticulos alcătuită, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
portaltoiul, bunica mă strînge de mînă la mine în poală, mamă, ce faci! sînt plecat, du-te măcar pe la o mănăstire! zîmbim de țigani și ea nu rîde, ia uite-l, duce pruncul în alt vagon! pe la Vatra Dornei încolo, hîrțoagele în fluxul vorbirii, mai ușor decît cursul privirii, cade instantaneu în șocul continuu ocular, patru, unu, zero numeralele pe românește, zero la țiganii indieni, Valentine, tu te-ai săturat! noțiunile închegate pe batjocură, bătrînul stă drept, cămașa albă pătată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iulie 1972 Iubite domnule Dimitriu, Întrucât d. prof. Popa Îmi cere - În ceea ce-l privește - din Monografia plănuită, să-i scriu Într-un mod, ca să Întrebuințez un termen acum la modă, exhaustiv despre activitatea mea la Flt., răscolind prin cele hârțoage vechi și uitate, am mai scos la iveală unele, pe care, poate, ai putea mata să le folosești, În partea ce-ți revine (Activitatea germanistă), de aceea le trimit aici anexate. Îmi pare rău că În presa din Capitală nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la iveală. Cu cele mai bune urări de sănătate de la ai mei la ai matale. Cu toată prietenia, V. Tempeanu 42 Bft., 21 iulie 1972 Iubite domnule Dimitriu, Vă bombardez și pe Dv. cu hârtii, pe care le găsesc printre hârțoagele mele, prin care caut pentru alte scopuri. Cred că cele anexate Var putea folosi - extrase din ele - pentru lucrarea pe care o proiectați și care mă onorează În mod deosebit. Recomandarea celui de al treilea scriitor (M. șerban) am rătăcit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pot folosi și În viitor. Dacă nu mă Înșel M. Băcescu e din Flt. sau județ. Îmi pare bine că ai găsit loc și pentru Soc. studenților germaniști, la care țin și peste care am dat Întâmplător răscolind prin cele hârțoage după altceva. Această societate studențească a fost nucleul Soc. germaniștilor români și al Institutului de cultură româno-german, cu „Revista Germaniștilor Români” de mai târziu. De altfel această societate studențească n-a trăit decât seria mea și prof. Mândrescu o pomenea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de personalități, care au vizitat-o. Da, e păcat de colonelul Gheorghiu 608. Ne străduim, să-i ducem mai departe moștenirea; dar sunt piedici ale unor oameni meschini. Totuși nu ne lăsăm bătuți. Dragă domnule Dimitriu, umblând deunăzi prin cele hârțoage ale 605 E vorba de d-ra Ileana Crăciun, inspectoare la Consiliul Culturii În București, fostă asistentă a prof. Mihai Băcescu, la științele Naturii. Părinții ei locuiau În Fălticeni. 606 Avocatul Ionescu și soția sa, poeta și violonista Doina Bucur, au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am găsit pe copiii Doinei Bucur În București, fără concursul conducerii Muzeului din Fălticeni. 608 Nepotul germanistului Simion Mândrescu, care se ocupa de comemorarea marelui profesor și poseda valori culturale rămase de la acesta. 976 mele, căutând ceva, dau peste anexatele hârțoage, care, poate, interesează pentru mentalitatea, atmosfera, care era odată la Flt. Oprește ceea ce socotești mata de cuviință și, restul, În foc. D-na Ungureanu se plânge, că-i scrii prea rar. I-am răspuns, că aceasta e și plângerea mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
na matale și matale, iar din parte-mi și sărutări de mână. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu 63 Bft., 9 febr. 1974 Iubite domnule Dimitriu, Câteva rânduri În grabă. Trimit din când În când vechituri găsite prin cele hârțoage ale mele, poate unele ar interesa „Galeria”. Am trimis dlui prof. Popa nou material; cam de vreo 2 săptămâni și nu-mi scrie nimic. Sunt Îngrijorat. Nu cumva e bolnav? Ce mai e nou pe la Flt.? Mulțumesc pentru osteneala cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
major al C.Al.C. de la București, tuturor ofițerilor din subordine de pe la județe sau provincii?! La Vaslui, fusese ocupat localul Liceului ortodox de fete iar la Bârlad cel al Liceului de fete „Iorgu Radu”. Dar, iată ce conținut (parțial) avea această hârțoagă bună de dat soldățoilor ruși să se șteargă la nas cu ea: „Am dat instrucțiuni concrete împuterniciților noștri din județe ca toate localurile indispensabile pentru unitățile noastre militare (subl.ns.) să fie date de către autoritățile române și cu știrea împuterniciților
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
numai români nu atâta timp cât au luptat din răsputeri la distrugerea poporului în mijlocul căruia trăiau, se adăpau și se nutreau ca și vitele lui Stalin revendicate de acel bețiv ostaș rus. Ca prin farmec, când nici nu apucase să-și pună hârțoagele în ordine prin proaspătul birou de primministru, fariseul doctor Petru Groza a și trecut la uriașele hoții la care urma să fie supusă țara, măcar pentru următorii șase ani de după război, timp în care (teoretic!) ar fi trebuit să achităm
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul de „estet subtil și manager întrepid”, Constantin Crișan ar fi trebuit să arate ca un moldovean
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
felul de îndemnuri, care totuși nu te privesc, ele se adresează celor din preajma ta, fiindcă tu ești ca și invizibil. Ți-ai dat seama într-o zi de noiembrie. Cerul se întunecase, burnița. Pe ușă a apărut ea. Lucrai în hârțoagele tale pline de praf, antice, căutai să rezolvi o problemă pe care n-o rezolvaseră zece înaintea ta, plătiți bine și foarte curajoși. Atât ți-a trebuit, un mic vârtej. Praful s-a ridicat de pe terfeloagele îngălbenite, găurite de șoareci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vorbă cu tine. Ea s-a plimbat tăcută prin fața ta, apoi a ieșit. Lovitura a fost năprasnică, te-a străfulgerat un fior rece pe șira spinării. Gândul îndoielnic, tulburat a făcut să uiți să te ridici, deși vârtejul fusese năvalnic. Hârțoagele s-au risipit, galbenul lor pal a împânzit încăperea. Ea a intrat din nou și a zis: Șeful a cerut dosarul acela! De astă dată a fost de parcă te-a lovit cineva drept în cap. Ai căzut în genunchi fulgerător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zici că nu-i vorba de una și aceeași persoană) îmi face loc, printre fire și șuruburi, pe un scaun din atelierul ca să nu zic laboratorul plin de monitoare pâlpâitoare, calculatoare autopsiate, prize, surse, căști, șurubelnițe, piese disparate, vrafuri de hârțoage și numai maestrul tranzistoarelor știe să circule prin încăpere fără să agațe și să dărâme. Cald. Îl rog să dea drumul la aer condiționat. "Desigur, da' unde-i telecomanda?" Începe căutarea. Pe mese, sub mese, printre dosare, în spatele dulapurilor nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și dublate cu o copie xerox. Deci: autorul mort, faxul, șters, telefoanele, în vânt, după câteva săptămâni a venit și decesul Editurii FFPress, a murit și Buhoiu... "Ora 25" a rămânând astfel... în afara timpului tipăririi. Am dat peste manuscris triind hârțoage vechi. Forma definitivă a celui mai citit roman românesc a ajuns să aibă... un singur cititor! Dar, cine știe, poate, odată și odată, i-o suna și lui ceasul... N ici când s-a semnat pacea de la Kuciuk-Kainargi, nici la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de volume, cu gândul la instrucția copiilor. Așchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuți, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se știe de ce, cum și de unde, face focul în soba de la bucătărie cu hârțoage vechi. A vizitat-o. Coșul de lângă plită era plin-ochi cu dosare îngălbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste un soi de curriculum (ori, dacă vreți, mapă profesională) a funcționarului Filimon Taniac, născut la Kornuluncze (Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-a oprit și unul dintre indivizii Îmbrăcați În negru a apărut la un balcon - cu niște hîrțoage În mînă: „Este de datoria noastră, În timp ce ne luăm rămas-bun de la acest mare și vrednic om, unul sau altul...“ etc. După trăncăneala interminabilă, procesiunea s-a mutat cu cîteva case mai departe și alt personaj Îmbrăcat În negru a apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era să se facă doctor și inginer și ca mâine ai să-l vezi popă. Roade zi și noapte din hârțoagele alea. A zăpăcit-o pă popie. — Știu, vere. Nu suntem noi ca ei, da’ am Înțeles că trebuie s-apară și ei. — Ți-e dor de ei, vere? Apare ei, nu-ți face griji. Ei mai mult pe la moșia asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă revedeam mereu reîntors acolo de unde plecasem. Vedeam masa pe care mâncam cu Andrei cotropită de hârțoage, Biblia Îmbrăcată În vinilin negru, un Acatistier cât o cărămidă legat trainic În coperte de carton, broșuri și cărți de rugăciune și caiete cu conspecte ale materiei pentru examenul la Teologie din vara viitoare, tot vara viitoare, până la vara viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]