155 matches
-
Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o în tâmpla mea arsă Sa-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
ani”; iată două dintre ele: „Olteanul care e hîtru/ Vinde umorul la litru,/ Dar Saizescu, glumeț de soi,/ Îl dă pe gratis, la butoi”; „Cum te știu poznaș, ghiduș,/ Vei fi iar spirit jucăuș,/ Convocînd pe scenă-ndată/ Să rîdă hîrb de oală spartă”; 4. Pe coperta III, trei fotografii color: „Geo Saizescu la Doctorat! Asistat de soție - prof. Avi Saizescu, prof. dr. Ion Spânulescu, Rectorul Universității «HYPERION», și prof. dr. Florin Zamfirescu, Rectorul U. N. A. T. C., și...” „aplaudat de
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
să ne facă lucrul așa cum li-l cerem?... De ce sunt atât de mulți profesori care-și fac treaba de mântuială, obligându-ne să ne "medităm" copiii contra cost?... De ce autoturismul "Dacia" - simbol al nivelului nostru tehnologic și economic - este un hârb atât de jalnic ?... De ce, când suntem intervievați pe stradă în legătură cu atribuțiile instituțiilor statului, dăm răspunsuri atât de tembele?... De ce unii dintre noi năvălesc în capitală să răstoarne guverne și să-i "pedepsească" pe intelectuali cu bâte preistorice?... Dacă suntem atât
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
I-au mai făcut și două operații la nas”, a spus tatăl lui Răzvan Petrescu pentru Ziarul Ring. Dan Petrescu a mărturisit și ce decizie a luat fiul său după tragedia aviatică: “A zis: <<Nu vreau să mai zbor cu hârburi>>".
Copilotul lui Iovan, decizie radicală. "Nu vreau să zbor..." () [Corola-journal/Journalistic/46175_a_47500]
-
sînt cercetările lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
strânge.) Stai liniștită. Ana: - Cioburile aduc noroc... la tine acasă!... Auzi la el!... Mă plouă în casă și să stau liniștită!... Ce fac acuma? Rareș: - N-am spart nicio fereastră... Ce tot... Ana: - Da ce-ai spart? Rareș: - Un... ci... hârb... de oglindă... Ana: - (Se ridică în capul oaselor.) Oglinda! Oglinda lu’ Ionel!... (Plânge.) Când își tăia mustața! Era...o icoană pentru mine! Rareș: - Mamă! te-ai ridicat singură!...(Ana cade la loc.) E... fantastic!... E... Mâine... poimâine... cobori!... Mergi!... Ana
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
emploi) nu contează cîtuși de puțin - Carol vrea să-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret la toate ,utilitarele", pe măsură ce nu mai are loc - și totuși, pe ea, imprevizibilă, fastuoasă, tragică, o varsă, prin gurile lor amuțite, atîtea și atîtea hîrburi moarte. Un fotograf și-un arhivar, oameni care ogoiesc pierderile de timp, și-un comisionar care-l risipește. De unde se vede că viața nu e timpul, ci ravagiile lui, în carnea (de lemn, de jad, de alpaca) a unor companioni
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
sigur, o femeiușcă simplă, carnală și care nu se mai rușinează de sentimentele lumești care o bântuie. Martina cea nouă este voluptoasă, știe să se gudure, să i se culcușească pe sub piele, celeilalte Martine. Reușește să-și ocupe locul în hârbul de trup, să-l acapareze ca pe un teritoriu de drept. Care este cea autentică! Nu știe. Fierbe sângele în arterele, pe care ea și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
uităm că Rogojin, complice principal al autorului, o snopește, literalmente, în bătaie! Bravo, Rogojin! Să fim atenți, foarte atenți la tot ce spune Ippolit! "...nu pot nici să-l iubesc și nici să-l respect pe prinț..." * "...un sfredel...", "...un hîrb de tuse...", "...sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare...", iată cîteva din complimentele făcute lui Ippolit! Și totuși, sincer să fiu, mi-e mai simpatic decît Mîșkin!! Minunată replica Aglaiei în întîlnirea ei cu Nastasia Filippovna: "Dacă ai
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind, din traistă, un măr tăiat în două.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
hodinească oleacă înaintea coborâșului, convoiul tocmai intra pe pietrele târgului. Dumitre, ia o piatră în gură, că de mâine o înțărcat bălaia. Adio cărăușie! La târg ai să mai vii din când în când - doar după gaz și sare. Râde hârb de oală spartă. Tu n-o să faci la fel, Pâcule? Apoi să ne ție Dumnezeu sănătoși, că la târg vom veni ori de câte ori om vrea, dar colea cu șarabana pe care am să mi-o fac - știu eu o covălie - și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele cu căpităneasa cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe prispă înseamnă că eu nu mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Așa că ești bine venit. Intrați, oameni bun, pentru că nu-i vreme de stat la poartă nici dacă te-ai duce la fete. Vorbești de lucruri sfinte, Dumitre. Vorbesc, fiindcă încă sunt verde, Pâcule. Verde ca iasca din punga mea. Râde hârb de oală spartă. Noi am venit să vă povestim prin câte am trecut de când nu ne-am văzut - a intervenit Hliboceanu în disputa hazlie între cei doi. Mă bucur că te-ai pus pe picioare, omule. Am fost tare îngrijorat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iarna care se ducea era doar schimbarea direcției vânturilor. Ca să-l mai înveselească puțin pe Petrache, Costăchel l-a întrebat într-o zi: Măi Petrache! Tu știi ce scrie pe fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei, i-am explicat cu dezasperare ceea ce știa și ea, că, din milioanele de corpuri cerești, Pământul nu are în proprietatea lui decât hârbul ăsta de staniu, pe când alții, ca Soarele și chiar Jupiter... Dar ea mă întrerupse și își bătu joc de mine că vreau să fiu de spirit cu orice preț și făcu declarații de iubire lunii, scoțîndu-și, ca pedeapsă, brațul de sub
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
paie slujea de adăpost unei arătări cu lațe albe pe sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
stare să privească hoarda pestriță a vânătorilor de talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și cupluri de bărbați care scotoceau meticulos, Întorcând totul cu susul În jos În căutare de lucruri de firmă. Desdemonei nu i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe bord. Era un hârb plin de imigranți ilegali, dar ce alternative aveau? — Mergeți cumva la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cumnatul meu nu-l interesa cafeneaua, ci parcarea aceasta. Imediat am presimțit ceva. El era un mecanic teribil de priceput. Avea autorizație categoria I... Repara mașini pe care scotea bani serioși. GÎnd Îi dădea tîrcoale norocul și-i cădea un hîrb În mînă, Îl cumpăra pe nimica toată, Îl punea la punct, se mai fîțÎia puțin cu el și-l vindea la un preț frumușel. Poate mai avem o speranță... Surprinzător, dar aici obișnuia el să-și desfășoare tranzacțiile... De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seria Annie Get Your Gun care alcătuiau subiectele de bază pentru un mic ziar săptămânal. — Cred că s-ar putea să am o pistă despre o companie de autocare, care face reduceri de personal și își obligă șoferii să conducă hârburi periculoase, aruncă pastila Mike Wooley. Dacă tot a preluat Express dezvăluirile noastre asupra companiei de autobuze. Fran profită de ocazia care i se oferea. — Uitați, oameni buni, știu că sunteți necăjiți din cauza poveștii cu compania de autobuze și, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate în pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă, ca și cum hârbul ar fi avut într-adevăr o mamă, a cărei întrupare uncheșul Mitrea o avea în fața lui. Să mai aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]