330 matches
-
și parcă și mie îmi venea să fac la fel. Dar poate nu era el; la urma-urmei, nici eu nu-mi mai aminteam uneori cine sunt. Am continuat să mișc cursorul. Da, doresc notorietate, să se știe despre mine că hârdaiele rahate într-adins le-am lins prea-pline, să mă afle strănepoții cât de iscusit cu gura am contribuit Puterii să clădească dictatura! Cum? Mă întrebați de Rege, dacă i-am jurat credință? Tot ce știu e că sperjurul face multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eraclidi, Calerghi, Lazardi, Mavrius, Enciulescu (bulgar; nu știe romînește), Zaharidi, Dancovici, Pencu, Staicovici, Radovici. Nume de proveniență obscură sânt tot pe-atîtea; dar evident neromânești. Nume însă drept românești le poți număra pe degete: Sturza, Fălcoianu, Moroianu, Berindei, Văcărescu, Olănescu, Mirescu, Hârdău, Cornescu, Băicoianu, Bozian, Grădișteanu, Porumbescu, Mîrzescu, Mănescu, Laurian. ["D. N. BASSARABESCU... "] 2264 D. N. Bassarabescu, după ce i-am spus categoric că minte pur și simplu, mai are naivitatea de a ne întreba în ce privire minte: în privirea originei sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu, cum i-a cotrobăit casa și cum l-a turnat la "hârdăul lui Petrache" și chiar cum a dialogat cu el. Trahanache are mai multe replici povestite etc. Pe dramaturg îl interesează "punerea în scenă" pentru că acolo e important "să nimerești momentul potrivit" (p. 110). Moftul sau antitezele eșuate e un alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschizătura din ușă, trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era o cameră mare. Închisoarea nouă era sub formă de „U”... Și ei erau pe o latură, la etajul 3. Vara era Îngrozitor! Era o căldură umedă, sufocantă. Și au venit să le zidească w.c.-ul și să le bage hârdaie, și-atunci s-au revoltat, mai devreme decât am avut noi timp să organizam revolta În toată Închisoarea. Dumneavoastră erați unul dintre cei implicați În pregătirea acestei revolte? Da. Dar, de ce să nu recunosc, existau și Împotriviri. Eu eram unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câțiva ani Înainte că nu mai ies... Reușeam să scap de Gherla. Unde ați fost dus de la Gherla? La muncă În Deltă. Drumul În bou-vagon cred că a durat două zile... Erau niște paie pe jos, Într-un colț un hârdău care ne servea drept w.c., În altă parte un hârdău În care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine..., care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Gherla. Unde ați fost dus de la Gherla? La muncă În Deltă. Drumul În bou-vagon cred că a durat două zile... Erau niște paie pe jos, Într-un colț un hârdău care ne servea drept w.c., În altă parte un hârdău În care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine..., care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată, albă. Niciodată nu mi s-a părut că slănina poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aresta sau, unde erau trei inși, al doilea era securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la cinci kilometri de Tuzla, În două corturi. Eram 50 de deținuți Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care, când ne intra În corp, ne Îngheța. Mâncările erau la ora 12, În hârdău. Aveam o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care, când ne intra În corp, ne Îngheța. Mâncările erau la ora 12, În hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri În camioane, ca să ne dea un pachet, niște țigări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comun, da’ totuși se-ngrijea de mâncarea și de traiul lor. Și făcuse această clădire nouă cu w.c.-uri, deci nu mai era ca la Jilava... Că fac o paranteză, că am uitat să vă spun... La Jilava erau niște hârdaie mari În care trebuia să-ți faci necesitățile. Și eu m-am Îmbolnăvit, am făcut o fisură intestinală, că, fiind de la țară, eram foarte... - cum să spun - rușinoasă, să spun așa. Nu-mi puteam Închipui să mă duc să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cearșafu’ ud... Și-apoi, pe ormă, săracii, mulți Își lăsa galenții ăștia de lemn prin cameră, și Istrate le zicea: „Bă, ți-ai lăsat galenții!”. Și-apoi le mai da câte una peste spate cu botele alea pe care ducea hârdaiele. O fost teroarea mare atunci... Bătăi extraordinare, și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o dus În pavilionul doi, și cică i-o dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde mai fusesem. Avea opt metri pătrați și erau șase paturi, iar noi, la un moment dat, eram 17 persoane. Era un adevărat infern. Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, Îi spuneam la hârdău „Hârdăul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și În altă parte? Am fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, Îi spuneam la hârdău „Hârdăul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și În altă parte? Am fost și la Grădina, la Ostrov, și am fost și pe Dunăre, Într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, „Gironde”, o navă rămasă din primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, Îi spuneam la hârdău „Hârdăul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și În altă parte? Am fost și la Grădina, la Ostrov, și am fost și pe Dunăre, Într-o colonie, la Luciu-Giurgeni, pe un bac, „Gironde”, o navă rămasă din primul război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde stăteau acești brigadieri. Printre altele, ei aveau sarcina de a ne Închide pe noi În camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar În colonie... Acolo În cameră era și hârdăul de apă, și hârdăul În care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Printre altele, ei aveau sarcina de a ne Închide pe noi În camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar În colonie... Acolo În cameră era și hârdăul de apă, și hârdăul În care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă Îl respectai Întocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cum era regimul de detenție În Închisoarea de la Pitești? Regimu’ de pușcărie... Dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer..., și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Așa... Și m-a prins și-am făcut 14 zâle de izolare, la Neagra. Așa să zâcea la Pitești la izolare: Neagra. Condiții... inumane... nu să pot descrie: Într-o celulă de unu jumătate pe unu, fără pat, fără nimic, hârdău’, numai de-ți făceai nevoile, care și-ăla era supraplin, jos apă, șobolanii circulau ca la ei acasă... Sunt probleme care nu sunt de crezut... Că și mie dacă mi-ați fi spus dumneavoastră prin ce-am trecut sau prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
azil? Futu-vă dumneză... Nimic!” Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră, auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a fost cel mai rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a Înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem? Dom’le, bat iar În ușă. Ăștia, mai vechii, care mai fuseseră În pușcărie, ziceau: „Domnu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altă direcție... Cum era izolarea? Cum? Tot așa. Un metru lățime, pe doi metri lungime. Apă pe jos... Ca să nu poți sta jos ziua, era un pat de lemn, pe care Îl ridica pe perete și-l punea cu lacăt. Hârdău’ Înăuntru... Regimu’ era o sută de grame de pâine la două zile și-o cană de apă, 250 de grame, tot la două zile. Și În restu’ pușcăriilor ăsta era regimu’ de hrană pe timpu’ izolării. Relația dumneavoastră cu gardienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o femeie indiană dă deoparte plapuma de pe patul cu cadru de fier în formă de maimuță albă, fantastică. Nu am avut parte de un somn prea lung în noaptea aceea, căci spălătoresele și-au făcut apariția dis de dimineață la hârdaiele lor și au început să lovească rufele cu maiul; se râșnea porumb; animalele se hârjoneau, mai ales măgărușii, care își îndeplineau nevoile; iar biserica se umpluse de dangăt. Totuși Thea s-a trezit fericită, și s-a pus imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și fără rost. Dar e un ordin cît se poate de serios, așa că nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă Îndrept spre closetul din spatele pavilionului. O oră car rahat soldățesc, după ce-l pescuiesc din fosa infernală cu un hîrdău și o cange special pregătite pentru o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce Înseamnă jumătate, deocamdată rezultatul e aproape nul. Așa că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu s-a mai făcut focul deloc În centrală, pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]