450 matches
-
poate din cauza febrei, poate din cauza slăbiciunii și chiar mai puternică decât febra și slăbiciunea - Culcă-te aici cu mine și nimeni lângă mata, mata singur tată și încă în căutare, mâinile strângând ce-ți închipuiai că sunt mâinile mamei sau hățurile care nu existau continuând să pleci de la cimitir în direcția târgului unde locuiau stafiile strigându-le cu nuiaua în aer - Să nu vă ascundeți de mine fără să ți se răspundă pentru că nu-i mai pasă nimănui de mata, nu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Ion Drăgănoiu I. Acestea sunt într-o ladă verde, mai mică, în care am găsit un frîu aurit pentru cal, făcut din argint turcesc pe curea albă fără zăbală și hăț: blide de cositor 19 la număr, iarăși, blide mai mici 2 la număr, farfurii 9 la număr, patru sfeșnice de aramă două la fel două de altă formă, cu picioare, un ciucure turcesc uzat, cu noduri, un orologiu rău de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce se țin de el. Apoi trei cupe de lemn cu capac, farfurii de lemn, 23 la număr, două perechi de hăț de frîu din bagarie, un bici tătăresc, trei linguri de fier, șapte linguri pictate, de lemn, opt săpunuri bune de sulemenit și de rumenit, o putinică de lemn plină cu ace de sule, un săculeț de piele cu nisip de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
au fost chemați părinții la școală. Tatăl lui, un moșier mărunt, a apărut într-o trăsurică ușoară la care era înhămat un căluț nepotcovit. După ce vorbi cu directorul, își tîrî fiul la garderobă unde îi trase o bătaie zdravănă cu hățurile din pînză, în fața mulțimii de curioși din clasele superioare. Urletele micuțului Pîhteev- Kakuev au fost auzite dincolo de marginea orașului. Ippolit n-a fost pedepsit, iar anii de gimnaziu s-au scurs însoțiți de lucruri și evenimente banale. La școală venea
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Ceruri. Maica jos la gârlă Secară spală pleava o azvârlă Vorbirii apei. Pietrele de moară Cu timp și fără timp plinesc sudoare. Unde-înnoptezi? La nunta de la Cana Din Galileea Pânea ta și Vinul Sunt la pământ. Degeaba cerți asinul Și hățul. îi îndeamnă neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
înzestrarea cu harnașament și vehicule hipo NORMĂ MATERIALĂ Nr. crt. Denumirea articolelor U/M Prevederi Observații Cantitate Durata de utilizare în ani 0 1 2 3 4 5 I. Harnașamente 1. Atelaj cu un cal: - ham din piele; - căpăstru din piele; - hăț din piele cu câmpuri; - șleau din cânepă. cpl. buc. buc. buc. buc. 1 1 1 1 2 3 2. Atelaj cu doi cai: - ham din piele; - căpăstru din piele; - hăț din piele cu câmpuri; - șleau din cânepă. cpl. buc. buc
REGULI GENERALE din 2 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299062]
-
Atelaj cu un cal: - ham din piele; - căpăstru din piele; - hăț din piele cu câmpuri; - șleau din cânepă. cpl. buc. buc. buc. buc. 1 1 1 1 2 3 2. Atelaj cu doi cai: - ham din piele; - căpăstru din piele; - hăț din piele cu câmpuri; - șleau din cânepă. cpl. buc. buc. buc. buc. 1 2 2 1 4 3 3. Șa completă: - șa; - frâu căpăstru cu dârlogi; - presen; - chingă pentru șa; - trăgători cu scărițe; - geantă port-hartă; - profir; - ciochinari pachetaj. cpl. buc
REGULI GENERALE din 2 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299062]
-
de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul,A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
înger pe-un pat alb de spital. Doar Dumnezeu, săracul, mai dă în cartea vieții, pe-aici cei sinceri umblă cu chinta mică-n băț, se-mpușcă raza lunii în faptul dimineții, din cîrciumă, nici caii de la tramvai n-au hăț. Mai adunați în pungă polenul nemuririi, căci nu se știe mîine ce va mai fi și cum, mai dați un ban ‒ pe cuie încă mai stau fachirii și-autostop mai face cîte-o fantomă-n drum. Cînd dau și eu să
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
ei, ademeniți de Alexandru I, ca și noi, moldovenii de dincoace de Prut, să pleci cu harabaua alungită ca să cuprindă mai mult din recolta cosită, cu doi cai sănătoși la tracțiune și unul de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit mereu să-mi fie îndeplinite toate mofturile, să mai ai și statut de școlit la oraș, înconjurat de dragostea verilor mândri de un așa cocon, ce să mai spun? E prea obositor pentru un om bătrân să păstreze în
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
de muncă ar fi prins-o de umeri și după ce s-ar fi oglindit în smaraldul ochilor ei, ar fi spus: ”să fiți fericiți, ai grijă de el că este un băiat bun, da nu da drumul prea mult la hățuri!” Au trecut anii, bietul Ion ca și mama lui muriseră cu mulți ani în urmă, întâi ea plecase la cer, nu era supărată, era bucuroasă că fiul ei cel mare va ajunge „om„. Își luase la revedere de la toți liniștită
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
la el umilința este ceva obișnuit. Probabil că și la servici e un slugarnic și un lingușitor iar acasă n-ar fi exclus să facă pe stăpînul, am mai văzut cazuri dintr-astea. Așa sînt bărbații timizi, cînd scapă o dată hățurile o fac lată de tot. Oricum merita o lecție, că și prostia se pedepsește; dar poate nici nu e atît de vinovat, că așa e omul făcut să rîvnească la ce nu are. 7. Nici cînd era copil nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
anunța sfârșitul pauzei și titlul piesei următoare. Urma România de vânzare, piesă care nu mai putea fi o necunoscută pentru nimeni. Asta deoarece, de câteva zeci de ani, acest colț de rai numit România devenise realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei numeau Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n-ar fi pe puterile mele, ci pentru că, în meschina ei sărăcie, ea nu poate concepe că se poate face asemenea risipă de bani. La următoarea intersecție, birjarul ne ajunse din urmă, ne depăși și, domolindu-și bidiviul, trase de hățuri de la dreapta la stânga, după care, lăsat pe spate, ne făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Când am trecut de Iar și au început să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, cînd din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numea), săltînd În șareta sa ori de cîte ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să-i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru negoț, fie la Arad, fie la Mako, Timișoara, Kecskemet, Subotica, Novi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o parte. Dante, trăgându-și calul de hățuri, trecu Încet pe sub arcada joasă. Încerca să vadă fețele străjerilor, pentru a și-i aminti pe fiecare, blestemându-i cu jumătate de gură. Chiar În acel moment, din spatele său se ridică un cântec În depărtare, un soi de psalmodiere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii veniți traseră și ei de hățuri, oprindu-se la câțiva pași de ei. Poetul era sigur că nu mai văzuse niciodată pe nici unul dintre ei, cu excepția celui mai tânăr, care părea să conducă grupul. - Bună seara, messer Alighieri! strigă Franceschino Colonna, scoțându-și bereta cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]