158 matches
-
curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care l-ar fi așteptat pe trădător. În fine, alianțele matrimoniale. Conform lui Alberic de Troisfontaines, ambii regi cumani își căsătoreau fiicele cu personaje ilustre din ambianța Imperiului Latin de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înființa cel care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau la reproducere, le lua blana, iar carnea o dădea de mâncare jderilor. Făcuse astfel un sistem închis, care se autoalimenta, un sistem în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau la reproducere, le lua blana, iar carnea o dădea de mâncare jderilor. Făcuse astfel un sistem închis, care se autoalimenta, un sistem în care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
News, canal republican) și, la posturi mai de centru, Bush în Irak, cu o mică imagine a lui Hillary Clinton, tot în Irak, fără curcan; au omorât sau nu în bătaie un negru doi polițiști (care de altfel l-au hăcuit to death, în mod vizibil, pe bietul om); cine candidează la președinție la PD-ul american? (acest din urmă subiect fiind de departe, cel mai interesant, democrații consumându-se deocamdată în dispute interne, între șase candidați, dintre care, recunosc, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu urechile mele cum se pregătea să execute decapitarea lui Su Shun și mi-aș fi dorit să vorbesc eu însămi cu O Clipită, însă legea interzicea lucrul acesta. Așa că l-am observat pe călău din spatele unui paravan. — Cuvântul „a hăcui“ sau „a măcelări“ este incorect pentru a-mi descrie meseria, a început el pe un ton surprinzător de blând. Era un bărbat scund și gras, cu capul mic și brațe scurte și groase. Cuvântul corect este „a tăia“. Asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare o stăpânea cu vorba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apucase să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea Într-una dintre cele două odăi. Nu te lăsa păcălit de faptul că astăzi casa are trei camere și o bucătărie. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oameni buni, cu ce sărman de minte mă Încurc eu! Ce Întrebări tâmpite poate să-mi pună!”. Răspunse cu voce tare: „Cum să nu vreau, bineînțeles că vreau, hai mai repede și dezleagă-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cheaguri de sânge. — Să-mi bag cracii dacă o să mă pună cineva pe mine să-mi fac vasectomie! spuse ciocolata Mars. Vreau să știu că-s întreg acolo. Toți avem ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un pas în lateral astfel încât trupul ei a ocupat centrul ușii. —Stai puțin. Femeia gâfâia din cauza indignării. — Nu încerca să răsucești lucrurile ca să pară că e vina mea. Tu ești cel care a făcut „o oprire“ și s-a lăsat hăcuit de fosta soție. James a rămas nemișcat în fața ei, continuând s-o privească în ochi cu o atitudine sfidătoare, dar renunțând la tentativa de a trece pe lângă ea ca să iasă în hol. —Spune-mi numai atât, i-a dat înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă crezi! Ouais! Tu m'as compris? Sunt Marele Maestru Jean de Léols! Conte palatin de Langres și baron de Meaux. Servitorul vostru! Templier. Dacă eram pe vremea mea, te-aș fi ucis pentru mult mai puțin. Te-aș fi hăcuit mărunt-mărunt, cu sabia, cocostârcule! Mai nou, mi se spune și Bursucul Trei-Coițe, dar, n-aș sfătui, zău, pe nici unul dintre voi... Ha, ha, ha, ha, ha! se pomenește Boss râzând, ca idiotul. Taci, aschimodie! Gura! se răstește Bursucul, la el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii, mâine?! Mâine de dimineață? Ce?!! Doamne, Dumnezeule... Îngere! Te rog, Îngere! Salvează-l, vindecă-l, nu se poate să-l lași așa! Peste putință! Viața o dăruiește numai Dumnezeu, îi răspunde Arhanghelul, Fratelui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă pierdeam cu firea și începeam să-i hăcuiesc. Izbeam pereții cu cuțitul, rerezînd picioarele acelea filiforme, care continuau să zvâcnească și căzute pe jos. Păianjenii fugeau șchiopătând, cu mișcări văiuritoare, cei din plase se retrăgeau cu o viteză nebănuită în cuiburile lor de prin colțuri, iar eu, tremurând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Îmbrăca În mormînt, unde mă va aștepta celălalt carnaval, alături de hîrjoana lacomă a cîinilor și-n praful stîrnit de gîlceava aripilor abia smulse din cuie. Tot braconînd prin textele sacre mă lovesc mereu de aceeași Împotrivire, care vine din tăcerea hăcuită prin aerisirea mormîntului, cum să nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
caracter imposibil“, și e admirabilă nepărtinirea prietenului Mircea Udrescu, care, direct și fără fasoane, pune totul cu grijă în ambele talgere ale balanței. De bună seamă că e net dezmințit zvonul lansat atunci de Securitate, cum că va fi fost hăcuit într-o dispută de gelozie homosexuală, dar nu se fac nici speculații exagerate privind asasinarea lui la comanda Elenei Ceaușescu. Cândva se va afla, să sperăm, și adevărul acesta. Fapt e că picătura care a umplut paharul și l-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doi români, camarazi de-ai Miroiului, șoferul și ajutorul său, înfricoșați de felul în care Miroiu decima compania rusească, se retrăseseră, ascunzându se, între canistrele de benzină, goale, de pe lături. Rușii nu i-au luat în seamă. Nu. L-au hăcuit, doar, pe sângerosul, pe nemilosul mitralior. După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stîncile astea ar putea vorbi, ne-ar spune niște povești grozave, ce zici? Pariez că ne-ar spune niște povești grozave. — Din peisaje ca astea izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o reproșez - eram un caz Într-adevăr banal, eram pur și simplu un dobitoc frustrat care Îmbătrânea și nu-și mai dorea nevasta. Cam În aceeași epocă, Azoulay fusese solicitat ca expert În procesul unui grup de adolescenți sataniști care hăcuiseră și Înfulecaseră o handicapată mintal - era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]