146 matches
-
bruma, tristeți, îmi amintesc de April-ul lui Botta. Întunecatul April, versuri apărute în 1937 la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", în colecția dedicată scriitorilor tineri (manuscrisul luase premiul Fundațiilor). O lună-vînător, stilat și strateg, nu simplu hăitaș, e acest oficiant, în negru solemn, al sfîrșitului de primăvară și capătului de fir: "Să mă refugiez în cortul pădurii/ Întunecatul April e pe urmele mele,/ Zornăitoare lanțuri tîrăște/ Și un cuțit în mîini să mi-l înfigă în coaste
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, și nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici și compozița ideală a zaibărului. Același domn Timofte, de data aceasta în postura de hăitaș iliescian, a avut imensa neobrăzare de-a se amesteca în treburile interne ale unei instituți a statului, amenințându-i pe ofițerii sereiști că dacă vor asculta ordinele superiorilor vor avea de-a face cu el. Această instigare la insubordonare a
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
urmă, autorul s-a mulțumit să aleagă, după criterii tematice, un titlu ambiguu și general, specificând, cu italice: intervalul timișorean. Inscripția de pe poartă descurajează o primă apropiere, neavizată, de un studiu care afișează, ostentativ, avertismentul: pentru cunoscători! În curtea sibiană, hăitașii proletcultismului latră a pustiu. Cerchiștii s-au împrăștiat, între 1948 și 1965, în toate colțurile țării, cei din prima linie - Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Corneliu Regman, Radu Stanca - au ajuns profesori la ciclurile primare sau secundare, în sate din jurul
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
țara zăcea sufocată sub cizma ocupantului sovietic. În anii cincizeci, aproape că nu exista familie care să nu aibă un membru sau o rudă zvârliți în închisoare. Apoi, sub Ceaușescu, numai de zâmbit nu-ți ardea când, mort de foame, hăitașii partidului te mai și obligau să ieși la demonstrații și să urli ineptele lozinci de proslăvire a regimului. Prin ce-a făcut imediat după preluarea puterii, Iliescu ne-a înghețat pentru multă vreme zâmbetul pe buze. Astăzi, tonul încrâncenării și
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
întâmple se mai întâmplase cu alții mai inteligenți bogați și nobili ei aveau gută și mergeau la vânat adevărat tu aveai mătrăgună și mergeai la vânat trucat viețile întinate ale oamenilor și pâinea cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de animal și-au scris numele pe tolbe au risipit vinul și-au iubit femeile pînă-n zori (vînători care fac pui de vînători) ce-au citit în măruntaiele păsării n-au mai spus Îi voi duce departe" gîndește leul în vreme ce hăitașii răscolesc tufișuri strigă vorbe de neînțeles "mare mai e foamea zgomotoasă mai e hrana mea"
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
un jilț, ca să-și revadă calul și cîinii și să mai audă o dată glasul cornului de vînătoare: - "Cornul, Ródy, sună-l tare, Glasu-i munții l-or răsfrînge. Cornul meu putere n-are, Ci suspină doar și plînge." Stau în jurul lui hăitașii Pe durere nestăpîni. Chipul i-l privesc abrașii Cîini, și tineri și bătrîni. Doar un cîine orb, cuminte, Stînd pe iarbă, sur și blînd, Una cu stăpînul simte, Capul trist aridicînd. Scheaună, și-n jos și-l lasă. Ochii i
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
adică "prolific") și mă mir că acestui domn ce ține să apară atât de des la televizor nu i-a trecut prin minte să-și angajeze mai degrabă un profesor de fonetică (tot suntem în epoca vânătorii de meditatori!) decât hăitașii care bagă-n sperieți sălbăticiunile din Bihor. Cât despre proprietatea cuvintelor, ea poate fi rezolvată simplu, prin consultarea periodică a DEX-ului (adică "Dicționarul explicativ al limbii române"). Dacă-mi permite, îi vând d-lui }iriac un pont: poate liniștit
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
unei reverii cinegetice, filantropice și dansante, cu picant gust central-european și retro: "vorbește despre abnegația vînătorilor simpli/ despre impedimentele vînatului pe vreme de viscol/ vorbește despre braconajul străinilor/ înfierează și cere vigilență la locul de pîndă// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ în timp ce oaspetele maestrul de vînătoare/ vizitează căminul de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă// corul fotomodelelor închiriate cu ora/ intonează imnul vînătorilor căzuți la datorie// alaiul se îndreaptă spre locul unde va
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
artiști de ieri. Figuri de la "Sburătorul" și alte cercuri literare. Descriind salonul casei Lovinescu, lui Simion Stolnicu îi reușește o convingătoare imagine a vînătorii (de glorie, de viață - amfitrionul însuși vrea amănunte, amănunte, amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la țară, își rotunjește colțurile și, conciliindu-și craii și dezmoșteniții, se face literatură. Așa se
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
Dacă tot am venit aici, în această viață.// Mai vedeți-vă de treburi și n-o mai ispitiți cu privirea, cînd vine înfășurată în vulpea ei argintie... Mai am și alte griji decît să o feresc de capcane, cum stați hăitași cu ochii pe ea, ca la vînătoare.// De fapt, eu am găsit o cale să o feresc de voi: eu am ascuns-o întrun cîntec. S-o știe toată lumea, să n-o atingă nimeni. Să nu se spună despre mine
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
-i așez/ ușor ochelarii peste ochii strînși - cînd și-i deschide/ are să vadă lumea ca totdeauna și are să uite/ că o vreme s-a jucat de-a vînătoarea în zăpadă, ea fiind/ sălbăticiunea vînată, și tot ea, cu surîs rău, hăitașii, și tot ea, trăind spaima care s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
dimineața devreme, în costum de catifea gri-reiată, încheiat cu nasturi până la gât, pălărioară verde cu pană, cu pușca la umăr și încins cu o cartușieră. Căci de acolo, din Copou, dimpreună cu gazda, cu Demostene Botez, Mihail Sevastos și doi-trei hăitași se pleca la atât de apreciatele, nelipsitele partide de vânătoare. Conu Mihai - a mai arătat tot Profirița, cum o alintau prietenii familiei - îl iubea și prețuia pe Topârceanu pentru inteligența, talentul și distincția lui care vădea o mare delicatețe sufletească
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
său spectru, impozant ca anvergură plastică: "Nu crede în capcanele de aur/ fiara care mănîncă anii: pas cu pas/ te urmărește/ ea care te-a locuit și noapte și zi: uită-i numele/ tu care auzi în armele de foc hăitașii și te temi:/ ai fost în visul ei omule bun//... afară din tine este pustiul și libertatea unde/ vei scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor", un pătrat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ochii minții. Fiecare cadru are frumusețea ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge la rațe sau la becaține, la iepuri, după vulpi sau mistreți, la „răpitor“ sau după stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Întunecate ale Stăruitorului cel Mare... Azidimineață, la colțul dintre străzile Friedrichstrasse și Jägerstrasse, am văzut doi bărbați, doi SA-iști, deșurubând avizierul roșu al ziarului Der Stürmer de pe zidul unei clădiri. Der Stürmer este cotidianul antisemit condus de Julius Streicher, hăitaș de seamă al Reich-ului În vânătoarea de evrei. Impactul vizual al acestor aviziere, cu desenele lor semipornografice Înfățișând fecioare ariene voluptuos Îmbrățișate de monștri cu nas lung, urmărește să atragă cititorul mai slab de minte, oferindu-i excitații superficiale. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stins. De la o vreme, n-am mai auzit decât ciripitul care venea peste mine de pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau tovarășul. M-am furișat cu spinarea încovoiată, părăsind cărarea. Trebuie să ieși întotdeauna de pe cărare, dacă nu vrei să devii o țintă ușoară. Pune-te la adăpost, folosind avantajele terenului. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram și noi pe atunci trei, să fie vreo douăzeci și cinci de ani, trei oameni nedespărțiți, împătimiți în ale pescuitului, iar astăzi am rămas singur. Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit, care iese
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bătea apa cu picioarele și cu aripile, în fine, făcea o harmalaie cât ar fi făcut un cârd întreg de gâște și nu o biată pasăre. - V-ați lămurit ce face? Vedeți că și la pescuit se poate vâna cu hăitași? El alungă peștele spre cârligele noastre. Nu știe ce face, înoată acolo atras de ceva misterios, de neînțeles pentru el și pentru noi; or fi niște șerpi de apă, sau niște buruieni care-i irită corpul, cine știe? Nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți trei la masă. Am adus pungile cu mâncare și, pe o foaie de polietilenă așezată sub ciocul simpaticului nostru amic, am tăiat felii de roșii, castraveți, ouă tari, carne friptă și alte bunătăți. Din când în când, invitatul și "hăitașul" nostru se servea cu ce-i dorea gușa, ba o dată a băgat ciocul și-n paharul cu vin al lui Mitică. L-a vărsat, și ce am mai râs! - Vei avea baftă la pește! i-am prezis eu, ca o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut dimineață venind singur. Iar acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors cu fața în direcția satului, parcă amușinând nu știu ce, pe urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui. Acu', cum io fi norocul! Da' tare mi-ar păre rău!... Se făcuse aproape noaptea, așa că am strâns repede și am luat-o spre gară. În anul acela am pescuit numai în locul acela, numit "la iarbă", și aproape totdeauna, "hăitașul" nostru ne vizita și ne ajuta să prindem crapi dolofani. Și astăzi mai păstrez într-un buzunar al rucsacului, ca amintire, câteva bombonele colorate, ca niște biluțe. Zic, ca amintire, pentru că în anul următor n-am mai avut cui da
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că la înmormântarea lui au venit aproape toți pescarii din urbea noastră. Purtau în picioare cizme de cauciuc, în spate rucsacul, și pe un umăr, husa cu sculele de pescuit. A fost mare jale! Uite așa s-a întâmplat cu "hăitașul" nostru. ...Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară niște aduceri aminte. Și îmi răsar în suflet parcă, din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]