227 matches
-
fel și fel de șefi și șefișori de partid care Îl ajutau să obțină autorizații și-l fereau de controale. Se vorbea că jumătate din ce câștiga din comerțul oficial mergea pe cadouri și peșcheșuri pentru o liotă de funcționari hămesiți. Dar sumele pe care le Învârtea erau imense. Făcea negoț cu orice, și, neavând nici o concurență - aveau grijă de asta oamenii aleși de el -, vindea tot ce se căuta nu numai cu prețul pus de el, dar și cu coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
partea masculină a cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un urmaș al Întemeietorului a băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau secundare. „Se bagă” și „se dă” erau verbe-emblemă. Partidul-stat devenit un fel de Moș Teacă violent, paranoic și senil, „băga” tot mai rar, mai puțin și mai prost, iar populația, tot mai frustrată și mai greu de satisfăcut, aștepta hămesită. „Pasivă” la început, coada se „viriliza” pe parcurs. Se organiza, se roda, creștea rapid în dimensiuni (oamenii se adunau instantaneu de peste tot, ca într-o comedie burlescă alb-negru cu Stan și Bran), intra în ritm și, pe măsură ce marfa „băgată” se
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
civile; ca o consecință a tuturor acestor catastrofe, și-a făcut apariția și foametea. Și atunci, de ce să mai adăugăm calamităților mortificări ale trupului, suferințe și celebrarea pulsiunii morții? Proximitatea cotidiană a cadavrelor zăcând în Soare ori expuse ferocității fiarelor hămesite, duhoarea lor de hoituri fără morminte, numărul incredibil, interminabil, de înmormântări grăbite în gropi comune, frica de brutalitățile și de violența soldățimii, jugul feudal, teama zilei de mâine, incertitudinea supraviețuirii lipsei de hrană, epidemiilor, bolii, justifică o compensație dinspre pulsiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează raporturi cu infinitul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
roșie ca focul și privise în sală, nu la el, când rostise cuvintele incriminatoare; trăia în fața publicului, încarnată pe scheletul privirii lui, cotând în permanență nivelul de audiență al vieții ei și locuind, practic, pe un ecran imaginar de televiziune hămesit de feedback pozitiv. Cuvintele spune sincer fâlfâiseră degeaba prin aer, fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
subțiri de salam și le mestecă pe îndelete, savurînd fiecare înghițitură. Mănîncă îndelung, cercetînd cu mîinile tremurînde conținutul fiecărui castron cu de-ale gurii pregătit de mine acasă. Mi-e frică și să-l privesc. A devenit alt om, bolnav, hămesit, slăbit, cu privirea de om bătrîn. Parcă doar pachetele mele îl mai țin în viață."209 Bunurile primite de-acasă fac posibilă schimbarea compoziției hranei date de închisoare: "orezul care-ți vine... prăjești o ceapă, bagi un pic de bulion
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din satele Alba sau Baranca, punând lațuri pentru căprioare, cerbi și chiar iepuri. Apoi înmulțirea cânilor face ca vânatul să scadă și mai modern, alergatul cu mașina pe timp de noapte după iepuri. Fauna pădurilor noastre este râvnită de guri hămesite, care vor să transforme bogățiile naturii comunei în bani, să pună la sărbători câte un iepure sau un mistreț pe masă sau să aibă coarne de cerb agățate prin casă, ceea ce dovedește fală și lipsă de respect pentru natură și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Catapeteasma izolării Să îndrăznim a ne uita spre izolare nu doar ca la o cortină, dar și ca la un iconostas. În spatele lui s-a ascuns altarul unde s-a înfăptuit miracolul românesc. Catapeteasma a ferit enigma mioritică de privirile hămesite ale feluritelor imperii. Elementele naturale, dublate de anumite realități sociale, au indus un caracter limitativ pentru spațiul nostru. Această restricție ne justifică de ce pământurile românești au fost un punct de interferență între diverse puteri aflate în expansiune. Dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este arta care se apropie cel mai mult de poezie. Îmi spuneam uneori că, dacă aș fi fost poet, nici nu mi-ar mai fi păsat de teatru, dar ăsta este, fără îndoială, un nonsens. Marea necesitate a sufletului meu hămesit și amuțit era tocmai această anume formă de a striga la lume. Teatrul este un atac la adresa omenirii, transpus în magie: te determină, seară de seară, să prefaci un întreg public în victime, să-l faci să râdă și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lumii ce intră În tine. Niște vrăbii și-au făcut culcuș spre etajul de sus al casei. Într-o bună zi, ies pe balcon cu gândul să mă arunc puțin În depărtări. Sunt atras intempestiv de ciripitul puiuților, lacomi și hămesiți. E atâta zarvă, mai ales când mama lor se apropie cu ceva În gură de locul cu pricina. Inteligent acest mod de a alege un loc Înalt de adăpostire a progeniturilor, Îmi spun. Departe de jivine și pericole. Peste câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856 într-un București agitat de evenimentele Războiului Crimeii (1853-1856), care prilejuise, încă o dată, cotropirea principatelor române, aflate la răscrucea tuturor invaziilor, de către oștile țariste, otomane și austriece, unele mai hămesite decât altele. Tatăl său, tot Constantin (Costache), viitor șef - vreme de mulți ani - al poliției orașului Brăila, era originar, se pare, din satul Telești (jud. Gorj), aflat pe malul drept al Bistriței oltenești, nu departe de Hobița lui Brâncuși. Consoarta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gong îmbătrânit, care s-a oprit... în anemia toamnei care rătăcea pe afară”. Fascinantă este și succinta oglindire a ceea ce a fost „strălucirea” orașului de la Dunăre, care-și „trăia cu nepăsare prezentul”, ajuns într-o stare jalnicăși „despuiat de lepre hămesite să fure cât mai era ceva în straiță...” Sensibile frazări descriptive sporesc frumusețea falezei și a așezărilor care se conturează „dincolo” de Dunăre. Prozatorul oferă cititorului (avizat, ori nu) detalii extrem de utile pentru un suflet creștin. Pătrundem în tainele Mănăstirii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere, selectiv, doar pe cei ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge cu nonșalanță istoria în obscuritate și își asigură, reinterpretând datele (potrivit unor opinii de grup) și redistribuind accentele, niște exemple mai mereu oportune. El oficiază ca un veritabil sacerdot, aflat în posesia unor instrumente a căror cizelare (notabilă, întrucât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
din incintă, unde măcelarul le jupuia, le tranșa, le scotea ganglionii care prezentau hemoragii, evacua prin apăsare, cu un cuțit bont, sângele coagulat în vene, iar la 9-10 dimineața, pe piața Bacăului și în împrejurimi se distribuia, spre satisfacția populației hămesite, carne proaspătă de vițel. Certificatele sanitare eliberate de medicii complexului atestau o sacrificare de necesitate datorită unui meteorism rezolvat la timp sau o fractură datorată grătarelor. Spectacolul dezolant al animalelor slabe și flămânde, moarte în boxe, murdăria de nedescris din cauza
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Lovcea peste 70 de oameni 30 localnici și 40 soldați. Tot eri, ofițerii au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul cu limbile atârnate. Holera, grozavă și înfiorătoare, începe să râdă hidos în preajma noastră. Azi pleacă la Dunăre ofițeri bolnavi: maiorul Mihăescu, sublocot. Chirculescu ș.a. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Wolf și Cordelea. Vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul în stațiune, nu mă mai prind ei la regim!” E un legămînt pe care-l fac foarte mulți cu un soi de ranchiună în glas. Pare o toană de inși hămesiți, dar e, la o analiză mai atentă, o reacție specifică. La nouă din zece vilegiaturiști preocuparea pentru ce vor mînca la cantină trece înaintea celei pentru cazare, respectiv confort. Terorizați de ideea de a se mulțumi doar cu „dieta”, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ales, cu acoperirea lor oficială. Să zicem. Numai că un graffiti în mijlocul deșertului nu potolește setea noastră de urme. Un lung-metraj de aventuri proiectat simultan în cele două săli modest echipate din punct de vedere tehnic: oare pentru noi ăștia, hămesiții optici, nu-i chiar aceasta imaginea Bibliei? Într-una din ele, exegeții desfășoară sub ochii mei de cititor un text fără imagini; în cealaltă îmi arată în albumele lor imagini fără legende. Misiunea bibliștilor de profesie (care o facilitează apoi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împlinire, cu un afect intens, euforizant, sau melancolic. Pe vremuri, lumea se scula și se culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli și să te culci cu maxilarele încleștate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșa jului trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu cât e mai pornit, mai nărăvit, mai hămesit, cu atât e mai ineficient și mai dezamăgitor. Inșii cei mai inteligenți ajung să fie, din cauza vanității, de o monumentală prostie. Inadecvați, nerealiști în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioși în defilarea lor arogantă dinaintea „mulțimii“, ei pierd, cu aere de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
istorie, trebuind să i se înfățișeze ca făptaș sau ca victimă. și nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar fi oprit pentru a coborî. Nu oprește în stațiile în care nu este anunțat. Zile de neuitat în Nei Pori A doua zi de la sosirea noastră, după ce cunoscusem și orașul Platamonas, fiind obosite de drumul dus-întors pe jos, eram hămesite de foame. Ne-am dus să cinăm pe faleză. Ospătărița fiind româncă, ne-am înțeles foarte bine. Ne-a servit salată de ton, pește marin răpitor care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri și în loc de pâine un
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
i-a dus mersul războiului, la cedări și trădări. Așa cum se întâmplă din nefericire și spre indignarea celor care mai știu câte ceva despre război și eroi, pe moartea și mutilarea adevăraților eroi s-au cățărat pe monumente o pletoră de hămesiți, nu de glorie, nu de recunoștință, ci de avantajele materiale și bănești. Îmi fac datoria de a-l pomeni aici pe Toader Lupașcu, mutilat de război, decedat în 2003, în Vama, care a refuzat să fie trecut pe monumentul, zis
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]