226 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > RÂZI Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Râzi moarte nebună, de nimeni dorită, Eternitatea în vârful de coasă o porți, Cu dinții te-nfrupți din festin hămesită, În păr 'ți-mpletești a destinelor sorți. Esența divină o-mprăștii spre astre, Pe-un drum făr' de-ntors călăuză să fii, Porțile-nchizi cu zăvorul de oase, Spre lumină conduci spirite străvezii. În ochii sticlosi îți ard veacuri trecute, Mirosuri
RÂZI de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364375_a_365704]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceas de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi arhanghel azi la
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
solz de fericire să găsim ... ” Dragostea este starea totală a poeziei, rafinată, spirituală, erudită: „În loc să-și țină ugerele la căldură,/ pline sau goale,/ cu lapte confiscat de iarbă udă/ își pun sânii de silicon cu iaurt ... // Se sperie de urși hămesiți/ și de tunete, la timp de furtună mare/ răcesc repede dacă vine toamna brusc/ și nu supără pe nimeni de altfel ... // Te privesc din camioanele grele/ care le duc șuierând la abator/ și nu văd colțul de metal/ care le
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
reflecta. E o dorință greu de realizat și dacă Cel de Sus îmi dă dezlegare, vedem, ce se poate face. Nu promit, nimic. La miezul nopții mă voi întalni cu El. Renii mei unde sunt? -I-am parcat la intrare! Erau hămesiți și le-am dat de mâncare, că de băut ... răspunse Glumețul, spiridușul jucăuș. Se apropie conspirativ de Craciun șoptind, destul de tare ca să audă ceilalți: -Cred că Rudolph iar a tras la măsea! Avea nasul roșu ca de clovn și se
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
și, o vreme i-a lăsat să se descurce singuri. A fost ceva de jale! Omorau ăia tot ce prindeau! I-a mai blagoslovit El cu câte un cutremur, un potop, ceva tzunami, vulcani, boli cumplite, molime, fiare uriașe mereu hămesite... Nimic! Ferocitatea fiarelor era un fel de gângureală pe lângă ce puteau face băieții. Plus că aveau și o putere de reproducere, ceva de spaimă. Le-a mai trimis și ceva învățători, luminați, ba chiar și pe un fiu al Său
MIRABILE VISU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364201_a_365530]
-
soiul de păsări de pradă , începând cu acvila de romană a lui Traian și terminând cu cele ale noului cârd de ereți masonici ce s-au abătut după anul 1990... Râurile de lapte și miere acum se varsă în gâturile hămesite ale unor trândave și viclene popoare ale căror cohorte de șomeri trebuie , de cineva, întreținute !... Acest meleag vândut și răsvândut, încă de pe vremea mamelucilor osmanlâi, este în mare pericol a deveni un leș de care trag șacalii vremurilor din urmă
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne grăbeam cu secerișul, Ca bobul bucălat să nu
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi, cât timp în lume va exista frumusețe, ochi să o vadă și inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe pentru desfătarea gustului și se bea pe îndelete, într-o hămesită și frivolă plăcere de uitare și delir. Vinu-i seducător ca o iubire! Vinul trebuie să stingă virulența urii și tot ce e perimabil în lume, pentru că numai moartea secondează viața, apoi nu mai e nimic pe pământ. Șprițurile, chiar acompaniate
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
Ea nu s-a gândit să ne renege Ne adoptă zilnic și ne Ține loc de ranguri și de lege N-am privit la alții cu vreun jind Sărăcia ce-ar putea să-nhațe? Și ne trecem viața adormind Pruncii hămesiți în brațe N-a schimbat sistemul nici o vorbă Vântul bate numai contra noastră Grija pentru-o rație de ciorbă Ne-a uscat și lacrima albastră. Referință Bibliografică: Sărăcie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06
SĂRĂCIE de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355551_a_356880]
-
când vor și pleacă când vor, fac cumpărături în timpul serviciului, că doar ei nu sunt plătiți la normă, sunt plătiți din banii proștilor! Și plătiți bine! Bașca... banul băgat de amărâtul de bolnav în buzunarul lacom al asistentelor și doftorilor hămesiți! Și cu toate astea ei se comportă ca niște stăpâni exact cu acei din munca cărora trăiesc atât de bine! Ca să mergi, astăzi, la doctor, trebuie să te împrumuți la bancă! Reforma în sistemul de sănătate se impune cu stringență
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
știu de ce! Dar eu ... ? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNAINTE DE LACRIMĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Câini hămesiți urlă prelung zdrențuind diminețile urbei măruntaiele orașului atârnă la porți - insolită ambuscadă unde îndrăgostiții își exhibă lentorile piața - uriașă torță întreținută de vreascurile uscate ale inocenței de curând lepădate În halta de la barieră stau ghemuite ubicuități pângărite și fibrilațiile unei
ÎNAINTE DE LACRIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356175_a_357504]
-
Nimeri printre jivine. Căței de mai multe rase, Dulăi, potăi, câini turbați, Se gândeau numai la oase Și s-ajungă îmbuibați. Vrajbă mare și dispreț, Manipulări, divizare, Se vedeau cu orice preț Șefi de turmă la mioare. Un lup bătrân, hămesit, Deghizat în blana lor, Prin viclenie a reușit Să le devină păstor. Ordonanțe, multe legi, Discursuri alambicate, Pentru oițele blegi... Doar promisiuni uitate. Iar după înscăunare, Lupul jură pe toți sfinții, Că-ngrijește de mioare, Dar... le “apără” cu dinții
LUPUL, PAZNIC LA OI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368801_a_370130]
-
sus răsare, ca o taină mare...” fără să bănuiască măcar ce-l așteaptă. Speriat, îngerul păzitor al lui Tudorel a zburat până la tronul împărătesc de unde blândul Iisus urmărea alaiul de nuntă al băiatului. -Doamne, apără-l pe Tudorel de haita hămesită! Gonește-i în cele patru zări ca să nu mai ucidă în noaptea asta! -Lupii nu ucid în noaptea asta! a grăit Mântuitorul. Ar face-o numai dacă trebuie să împlinească un destin. Dacă ăsta e destinul băiatului, lupii nu au
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
înainte iar eu nu știu ce să spun. Florile raiului cu nesaț am privit florile raiului, cu bucurie le-am sorbit mireasma. ele însă n-au vrut să-mi urmeze. așteptau întoarcerea acasă a fiului risipitor. Gândurile mele gândurile mele sunt câini hămesiți ce știu că trebuie să-și afle prada, sau altfel vor muri. Daniela Andronache Referință Bibliografică: POEZII / Daniela Andronache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniela Andronache : Toate Drepturile
POEZII de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354467_a_355796]
-
reflexia semnifică imaculat și cuminte, realitatea sa poetică venind și din meditații mistice. De fapt, emoția limbajului său liric este în codul creștin asumat, identificându-se cu el. "mi-e dor de o fluturare de aripă aprind jarul în lutul hămesit amirosind a fum ard încet umbrele” (În golul brațelor e forma Ta) Din mistica experimentată, Sorin Micuțiu alege interiorul curat și frumos, alege să-l reverbereze precum mitul elin al lui Amfion: “Amfion cântând, zidurile cetății cresc, cărămizile așternându-se
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
sacoșele. Dar am constatat cu stupoare că ochii mei nu mai erau la locul lor. Nu mai vedeam! Închipuiți-vă că în acele clipe de admirație totală, tâlharii fugiseră din orbitele mele, aruncându-se în decolteul doamnei ca niște lupi hămesiți. S-au agățat cu toate genele de rotunzimile marmoreene, mușcând lacom din ele. Cu toate eforturile mele disperate, n-am reușit să-i smulg din netezimea sânilor dumneaei. Apoi, pișicherii, s-au dat ca pe tobogan în valea adâncă dintre
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > DORUL Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
Victoria, este atacată în fața bordeiului de o haită de lupi, iar destinul face ca arma să nu percuteze și, în momentul când deschide ușa bordeiului să ia o altă pușcă, fetița îi scapă din mâini, fiind înhățată de un lup hămesit. Din corpul fetiței, când cei doi frați, Toma Rnăuțăiu și Petre, însoțiți de Titus Jubleanu, s-au dus să o caute, n-au găsit decât bucăți însângerate din costumașul ei. Maestrul literelor strălucitoare, al frazelor pline de esența a unei
JERBE DE FLORI PENTRU EROI NEMURITORI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358083_a_359412]
-
VI. DORUL, de Lucia Secoșanu, publicat în Ediția nr. 430 din 05 martie 2012. Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și
LUCIA SECOŞANU [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
pentru a muri neîmplinite. Pic cu pic acidul realității arde speranța, transformând imaginea zilei de mâine într-o rană fără pansament. Bandajul nu mai poate acoperi plaga. Încrederea a devenit un cuvânt fără conținut. Citește mai mult Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și
LUCIA SECOŞANU [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și nu numai atât, intrau uneori și prin curțile și casele oamenilor să fure, iar uneori noaptea pe străduțe dosnice atacau oameni zdrobindu-i în bătaie și luându-le tot ce aveau asupra lor de valoare. Păreau ca doi lupi hămesiți, de câteva zile nu mai prădaseră pe nimeni. Iar gazda lor o țigancă bătrână ce se îndeletnicea cu ghicitul, îi amenința că îi va da afară dacă nu îi plătesc chiria. Locuiau într-un cartier rău famat din oraș în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne grăbeam cu secerișul, Ca bobul bucălat să nu
BUCATA MEA DE PÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359188_a_360517]
-
pe mine că uite, am niște mâncărimi, mde, ca femeile, că dacă era să mă las la mintea fătălăului de bărbată-meu eram și acum, Doamne, iartă-ne, fecioară! Ia de colea și crapă-n tine că te văz cam hămesit! Ca să vezi că-s o doamnă îți dau și un pahar cu vin să te mai dezmorțească puțin că te văd cam belaliu și dacă nu faci față te cam dau la crocodili că mă distrează teribil când îi văd
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]